Tot ce-i clădit pe înşelătorie e sortit eşecului

Reprezentările partinice de la alegerile generale locale din 20 Octombrie şi rezultatele din primul tur de scrutin au scos la iveală adevărata faţă hîdă a reprezentării unioniste din Republica Moldova, dar şi pe cea a „misiunii româneşti” care finanţează şi arbitrează acest curent destabilizator. Aşa cum anticipasem cu mult timp înainte, „misiunea românească” l-a recrutat pe Octavian Ţîcu spre a fi noul Mesia al unionismului de aici. Această recrutare a mai avut şi are rolul de a destabiliza actuala majoritate parlamentară şi Guvernul. Securiştii români se dau de ceasul morţii de dor după Plahotniuc. În acest context au mai fost atraşi în schemă şi deputaţii Carp şi Reniţă. Şi aceşti doi soldaţi ai tenebrelor îşi pun spumă pe capuccino din nostalgie după disciplina financiară unionistă instituită de Plahotniuc în Moldova. Peste un timp oarecare, se va constata că am avut şi am dreptate cînd afirm că noua achiziţie unionistă a „misiunii româneşti”, Octavian Ţîcu, va fi un eşec la fel de lamentabil ca şi Ghimpu, Chirtoacă, Pavlicenco etc. De ce va fi un eşec? Penteru că e un om duplicitar, prefăcut şi agresiv. Ascultaţi ce spune Ghimpu, uneori sihastrul de la Coloniţa are dreptate. Ghimpu a înţeles perfect ce poamă de om este Octavian Ţîcu, care vrea să fie şef de partid, vrea ştampilă şi vrea glorie.

Dar Eşecul este previzibil ţinînd seamă de filiaţia care l-a extras pe Ţîcu, precum şi profilul psihologic al acestuia, despre care am mai scris şi poate că risc, pe alocuri, să mă repet. Traseismul lui politic opţional conjunctural, fără să fie neapărat şi membru cu carnet al partidelor cu care a făcut amor timp de o noapte, îl plasează în categoria golanilor politici, indiferent de aerele lui arogante şi pretins intelectuale. Să reţinem că a părăsit Blocul ACUM pentru a candida la Primăria Chişinăului din partea PUN, partidul despre care, în urmă cu un an, scria că „unionismul din Republica Moldova s-a fracturat, „unioniștii oligarhici” de la PUN și Șalaru rămînând servili lui Plahotniuc în continuare, iar unioniștii veritabili încearcă să creeze o mișcare unionistă de alternativă și să salveze astfel ideea de românism peste Prut”.

Acum, Ţîcu a devenit şi el servil umbrei unioniste a lui Plahotniuc. Spun asta deoarece nu doar că PUN a fost creat de Plahotniuc, dar şi pentru că „misiunea românească” din spatele acestui partid a fost complice cu Plahotniuc, iar acum încearcă să-şi ascundă urmele. La asta contribuie şi Ţîcu. La cît de infatuat este, la cît de pătruns este de propria-i imagine închipuită, Ţîcu nu ştie pînă la capăt în ce a intrat, dar e satisfăcut de perspectivele cu care este momit. Probabil că lăcomia de bani, acest păcat capital în creştinism, nu l-a ocolit nici pe el. Acum se vede şi Preşedinte de ţară, ca să vă imaginaţi cît de grav e şi cît de bine este jucat. De fapt nici nu-i greu cu un tip cu profilul lui.

Eşecul unionismului din Republica Moldova este scos în evidenţă şi mai vîrtos prin multiplicarea lui partinică, prin reprezentarea lui de şefi de partide cu ştampile unioniste în buzunar. Toţi ştiu că din unionism s-a scos întotdeauna bani cu nemiluita în ultimii 28 de ani, fie că a fost vorba despre partide, fie despre elite intelectuale, Mitropolia Basarabiei etc. Dacă ei între ei nu se pot uni, cine-i atît de prost încît să creadă că fiecare din ei, separat, vor uni Republica Moldova cu România?

În debutul său electoral pentru Primăria Chişinăului, recrutatul Ţîcu a obţinut doar un chinuit procentaj de 4,76. Cam umilitor pentru „misiunea românească”! Cu toate acestea, acest penibil procent a fost perceput de Ţîcu drept o victorie care-l îndreptăţeşte să creadă că va cîştiga şi Preşedinţia ţării. El deja crede că acest procent este deja un fel de proprietate palpabilă a lui pe care o poate negocia la sînge cu Năstase. De parcă în turul doi nu mai e nevoie ca cei care l-au votat să mai iasă iarăşi la vot, fiind suficient ca Ţîcu să-i dea lui Năstase lista cu cei care l-au votat în schimbul a ceea ce vrea el! Veţi vedea că unionismul lui Ţîcu este condamnat să rămînă definitiv în chingile acestui procentaj, fără nici o şansă de a ajunge vreodată în parlament!

Cu toată surpriza celor 10,15% obţinute de „unionistul” Chirtoacă, asta nu înseamnă nimic pentru că el este tot un ratat politic scos de mult din cărţi de către „misiunea românească”, împreună cu Ghimpu. Susţinătorii lui unionişti vor fi transferaţi cu discreţie acolo unde o să fie nevoie. Unionismul lui Chirtoacă nu-i nimic altceva decît o umbră voluntară şi o momeală pentru nişte fraieri ca să-şi justifice o ştampilă unionist valabilă doar pentru ei.

Un alt posesor de ştampilă unionistă care s-a făcut de cacao este Vladimir Ţurcanu, care a demonstrat că poate uni Republica Moldova cu România cu un amărît de procentaj de 0,81%. Tot în această linie descendentă se înscrie Valeriu Munteanu, un alt unionist mic şi dat dracului de gură, care-i uneşte pe moldoveni cu românii cu un procent prăpădit de 0,76. Mai urmează Vitalie Marinuţă cu 0,44%, Dumitru Ţîra cu 0,36%, PLDM cu 0,55% şi PNL cu un ciclu menstrual de 0,28%. La nivel de ţară, PLDM, ca partid unionist, a obţinut 26 de mici Primării, iar PNL doar una. Ca să vedeţi cît de răspîndit este unionismul în întreaga ţară!

Adunînd toate aceste procente obţinute de către posesorii de ştampile unioniste, ajungem la un procentaj cifrat în jurul a 18%. Marea eroare în care cad aproape toţi jurnaliştii şi comentatorii politici este aceea că afirmă, unii cu satisfacţie paranoică, că unionismul din ţară este în creştere, pornind de la acest procentaj. Realitatea este însă alta pentru că nu avem de-a face cu un unionism real şi compact, ci cu grupări de interese comprimate în jurul şefului cu ştampila. Toţi aceşti şefuleţi conjuncturali, cu excepţia lui Ţîcu, care deja aparţine „misiunii româneşti”, speră să fie băgaţi în seamă de către serviciile secrete româneşti ori de către unele partide, poate, poate îi vor finanţa. În caz contrar, toţi speră să le pice cîte ceva, motiv pentru care, la fel ca unii „bătrîni unionişti rataţi” ai învechitei elite intelectuale, vor alerga prin România, ca speriaţi de bombe, pe la tot felul de Primării ori Consilii Judeţene ca să obţină, din milă, cîte ceva mărunţiş pentru „devotamentul lor faţă de cauza unirii cu Patria Mumă”.

Ca să vedeţi cît de urît este unionismul cînd face striptis: în locul unui trup apetisant de Miss cu ceva minte în cap, descoperim o babă ştirbă şi hrăpăreaţă!

Mihai CONŢIU