UN RUSOFOB IGNORANT SI BELICOS

«Niciodată A.Candu nu s-a exprimat cu un cinism atît de grobian şi bădărănos».

Din gazete

Opintelile ridicole antiruseşti ale lui Andrian Candu ne amintesc de o observaţie chipărată a lui Mihail Sadoveanu. Localizată, ea sună cam aşa: S-a înmulţit numărul proştilor în Moldova. Erau şi mai înainte, dar astăzi au fost făcuţi preşedinţi de Parlament şi împrăştie gogomăniile lor prin lume...

La 21 octombrie 2018 Vl.Plahotniuc, preşedintele Partidului Democrat din Moldova la Adunarea naţională (care alta?!) Pentru Moldova «a dat semnalul unei schimbări importante în Moldova: a trasat o nouă cale, calea pro Moldova, pentru Moldova», respingînd căile «în UE», «euroasiatică», «unirea cu Romînia». Cu toate că Vl.Plahotniuc şi ortacii săi se laudă în gura mare că sînt «un partid puternic», «cu o capacitate extraordinară de mobilizare» – pentru Moldova, evident! – A.Candu, vicepreşedinte al Partidului democrat din Moldova, prin cumul Preşedinte al Parlamentului Moldovei, iar, cînd îi trăsneşte în cap, şi «preşedinte» al Republicii Moldova, a declarat sfidător: «Partidul Democrat din Moldova a pus la baza guvernării sale Acordul de asociere cu Uniunea Europeană». Astfel, A.Candu, locţiitorul lui Vl.Plahotniuc, în mod obraznic, faţiş – în ochii alegătorilor dispreţuieşte «schimbarea importantă – Pentru Moldova», lansată de preşedintele Partidului Democrat din Moldova!

Ameţit de funcţiile în care a fost coborît cu hîrzobul din cer, A.Candu, cu spume la gură, a asurzit adunarea cu laude de şatră: «familiei europene», «integrării europene», «angajamentului nostru european», «vectorului european al Moldovei»... Huimăcit de-a binelea, uitînd unde se află şi cui vorbeşte, A.Candu răcnea, cît îl ţineau bojocii, fălindu-se: «Nici un partid n-a făcut pentru vectorul european al Moldovei mai mult decît PDM»!

Nu pentru Moldova!

Vede toată lumea, văd alegătorii: A.Candu, preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, încalcă faţiş Declaraţia de suveranitate a Republicii Moldova, adoptată la 23 iunie 1990, care, «exprimînd voinţa poporului», a consfinţit: «Republica Moldova este un stat suveran... Frontierele Moldovei pot fi schimbate numai în corespundere cu voinţa poporului»... A.Candu încalcă grosolan art. 2(1) din Constituţia Republicii Moldova: «Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova».

Prin astfel de declaraţii nesăbuite, prin acţiuni nedemne pentru un demnitar, pentru un cetăţean cu devotament faţă de Moldova, A.Candu dovedeşte că este anti-Moldova, drapîndu-şi moldofobia prin lozinci mincinoase...

Asemenea unui napoleoncic de nouă marcă, A.Candu croieşte hotare la Marea Neagră, dictează Rusiei cum să se comporte în regiune... Ca un bătut de cahlă romînească, strigă: «în Moldova de acum avem teritorii ocupate de Federaţia Rusă, anume Transnistria». Această minciună gogonată demonstrează o dată în plus că A.Candu este un ignorant, care habar n-are de istoria contemporană a statului, unde se îmflă în pene de preşedinte de Parlament.

În Republica Moldovenească Nistreană nu există forţe armate ruseşti, ci detaşamente pacificatoare admise prin acorduri bilaterale. Federaţia Rusă nu a ocupat «Transnistria»!

Sovietul Suprem proromînesc a exclus la 23.06.1990 raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului din componenţa RSS Moldoveneşti.

Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti (preşedinte M.Snegur) la 23 iunie 1990 a declarat «NELEGITIMĂ REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ PROCLAMATĂ LA 2 AUGUST 1940».

Acest act de înaltă tradare a RSS Moldoveneşti imediat a fost folosit la crearea Republicii Moldoveneşti Nistrene (RMN). Ce ar fi putut face altceva populaţia raioanelor moldoveneşti estnistrene, alungată din componenţa RSS Moldova, rămasă a nimănui?!

«Declaraţia privind caracterul nelegitim al proclamării RSS Moldoveneşti la 2.08.1940 anulează prevederile legii Uniunii RSSM «Cu privire la crearea RSS Moldoveneşti unionale...». Astfel «a devenit nul punctul 2 al sus-numitei legi privind includerea în componenţa RSSM a oraşului Tiraspol, a raioanelor Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Rîbniţa, Slobodzeea şi Tiraspol din fosta Republică Autonomă Moldovenească pînă la 1.08.1940».

Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, anulînd la 23.06.1990 legitimitatea Republicii Moldova, «fără a se interesa de voinţa liber exprimată a populaţiei dintre Prut şi Nistru»,

-        «s-a lepădat de împuternicirile de reprezentant suprem al unui stat suveran»... Căci îl lichidaseră în aceeaşi zi şi nu mai avea pe cine reprezenta!

-        «a exclus din componenţa RSS Moldoveneşti raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului, care faceau parte din RSSM de la 2.08.1940»,

-        «a votat hotarele impuse de ocupanţii romîni în 1918: pe Nistru»...

Astfel Sovietul Suprem al RSSM, capturat de romînounionişti, la 23.06.1990 «a dăruit Romîniei Statul Moldovenesc!» (Vezi Политико-правовое обоснование создания ПМР... Тираспольб 1993. С. 95 – 96).

De notat: acest act de înaltă trădare a Statului Moldovenesc, votat de romînounioniştii din Sovietul Suprem, pînă astăzi nu este anulat!

Iar ignorantul belicos A.Candu, căzut din pod preşedinte de Parlament, răcneşte despre «ocuparea de către Federaţia Rusă a Transnistriei», trădată, alungată din componenţa Moldovei de predecesorii săi de aceeaşi teapă încă în 1990...

Dispreţuind arogant programul «Pentru Moldova», lansat de Vl.Plahotniuc, A.Candu cu încăpăţinare asinească îmflă «vectorul european»: «Moldova este un stat european cu viitor în UE şi cu interese euroatlantice» (?), încălcînd grosolan art. 11(1) din Constituţie: «Republica Moldova proclamă neutralitatea permanentă».

Falsificînd din topor istoria Moldovei, unde se crede «mare nacealnic», A.Candu încearcă să izoleze Republica Moldova de partenerii săi tradiţionali. Ameţit de huiuri napoleoniene, A.Candu vociferează: «Noi (PDM, cine alţii!) vom zidi aici o societate apuseană, iar nu un analog a ceea ce vedem în Rusia».

Mai mult, A.Candu şi hurta lui se vede angajat în «luptă?!» crîncenă cu Rusia: «Echipa noastră, adică noi împreună cu premierul Filip, cu liderul partidului Plahotniuc în permanenţă luptăm cu Federaţia Rusă» (?!). Iar poporul moldovenesc încă n-a auzit că banda conducătoare pedemistă se află în război pe viaţă şi pe moarte cu Federaţia Rusă! Prin această declaraţie războinică gaşca PDM recunoaşte că a înhăţat prin înşelătorie puterea în Republica Moldova, «stat democratic şi de drept»! În ochii democraţiei europene clica cu titlul PDM încalcă sforăitor prevederea constituţională: «nici un partid nu poate exercita puterea de stat în numele propriu». Cu toate că «UZURPAREA PUTERII DE STAT constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului» (art. 2.2), nici procuratura, nici securitatea n-au tras pînă acum pe uzurpatorii pedemişti la răspundere...

Afirmîndu-se ca triumvirat dictatorial Candu – Filip – Plahotniuc nu numai uzurpă puterea de stat, ci şi ponegresc într-o manieră curat romînească, ca la gura şatrei, legăturile rodnice multiseculare moldo-ruse... Cu toate că lumea cultivată ştie bine că:

-        primele contacte ale moldovenilor cu ruşii se documentează din 1386!,

-        relaţiile diplomatice ale Moldovei cu Rusia s-au stabilit încă în 1484, cînd Ştefan III cel Mare, gospodar şi voievod al Moldovei, şi Ivan III, marele cneaz al Moscovei, au hotărît să încheie tratatul militar-politic moldo-rus,

-        în Republica Moldova locuiesc circa 1 000 000 de rusofoni,

-        limba rusă este o componentă alcătuitoare a limbii moldoveneşti, a comunităţii moldoveneşti...

...În 1947 istoricul romîn Damian Bogdan (moldovan din raionul Glodeni) a publicat studiul Între romîni şi ruşi – despre calea istorică a poporului moldovenesc. Titlul impune anumite precizări. Indiferent de ce îşi închipuie toată romînimea istoricească, moldovenii au trăit şi trăiesc ÎMPREUNĂ CU RUŞII (în primul rînd în nordul Moldovei). În partea sud-vestică a spaţiului carpato-nistrean Moldova se învecina cu Ţara basarabilor (Ungrovlahia, Muntenia – ea se numea în actele sale diferit), cu care, cum a constatat N.Iorga, «la început nici nu se atingea»...

Convieţuirea strămoşilor moldovenilor cu slavii răsăriteni într-adevăr are rădăcini tare adînci. Cele mai strînse legături reciproce şi acţiuni comune ale poporului moldovenesc cu ruşii se documentează odată cu întemeierea Ţării Moldovei, care în acest an marchează frumoasa vîrstă – 660 de ani de statalitate! Spaţiul carpato-nistrean, îndeosebi jumătatea nordică, reprezintă, așa cum a demonstrat academicianul ucrainean V.Naulco, «o regiune istorico-etnografică, o simbioză specifică a elementelor culturale estslave şi moldoveneşti, în care s-au manifestat vechile legături etnogenetice şi etnoculturale ale ambelor comunităţi».

Potrivit concluziei academicianului Ioan Bogdan, istoric şi filolog romîn, slavii răsăriteni sînt un element constitutiv al comunităţii carpato-nistrene: «Influenţa elementului slav la formarea naţionalităţii moldoveneşti este aşa de evidentă, încît putem zice, fără exagerare, că nici nu poate fi vorba de popor moldovenesc înainte de absorbirea elementelor slave de către populaţia volohă în cursul secolelor VI – X» (1905).

Subliniind faptul că în limba moldovenească se află o «sumă enormă de elemente slave», adoptate atît direct, prin convieţuire, cît şi pe cale politico-culturală, Ioan Bogdan preciza că limba slavonă a fost folosită în biserică şi în stat, chiar şi în afacerile zilnice ale moldovenilor pînă în veacurile al XVI-lea – a XVII-lea, iar în viaţa de stat «aproape toate aşezămintele noastre vechi sînt de origine slavă sau posedă o sumă însemnată de elemente slave» (1894).

Un alt academician romînesc, lingvistul Sextil Puşcariu afirma: «Influenţa slavă se constată la noi din timpurile vechi. Limba moldovenească păstrează rădăcini atît de vechi, că nici pe o clipă nu ne putem îndoi de faptulcomunitatea cu slavii a continuat secole întregi» (1930).

Socotim strict necesar să actualizăm aceste concluzii al unor savanţi de o autoritate impecabilă din motiv că ele decenii în şir sînt trecute sub tăcere sau schimonosite grosolan. Aceste şi altele – multe! – constatări şi generalizări de netăgăduit i-au permis vestitului istoric romîn N.Iorga să formuleze următoarea concluzie de o actualitate uimitoare şi în zilele noastre:

«... Ruşii vor rămîne mereu vecinii moldovenilor şi moldovenii nu vor înceta niciodată de a fi vecinii ruşilor. Din multe puncte de vedere nu este vorba de o simplă vecinătate, ci şi de o coabitare (convieţuire). Este o iluzie nu doar zadarnică, dar şi răufăcătoare, să-ţi imaginezi, că într-unul din aceste teritorii se va ajunge vreodată la înfăptuirea unei unităţi etnografice, integrîndu-i pe unii, de bună voie sau cu forţa, în forma naţională a celorlalţi. Un lung trecut o dovedeşte...» (Subliniere N.Iorga).

...Din primele decenii ale existenţei Statului Moldovenesc gospodarii ei în permanenţă au căutat să întreţină legături cu Rusia, cu marii ei cnezi, ţari. De acum în 1408 Alexandru cel Bun, gospodar şi voievod al Moldovei, prin gramota sa din 8.10.1408 a contribuit la lărgirea legăturilor de comerţ cu tîrgoveţii din Ţara Rusască...

Istoricul moldovan Gr.Ureche scria (la 1635), că în 1498 Ştefan cel Mare în urma campaniei în marginile de sud ale Poloniei «mulţi rusi/ruşini au aşezat în Moldova, mai mult de 100 000, aşa că limba rusă pînă astăzi trăieşte în Moldova...».

După năvălirea războinică coordonată (1484) asupra Moldovei: a turcilor împreunaţi cu valahii dinspre vest, a tătarilor din răsărit, Ţara Moldovei a pierdut o treime din teritoriu, a rămas fără ieşire la mare... Ţara Moldovei era în permanenţă primejduită – ca şi astăzi – dinspre apus de Valahia şi Ungaria, dinspre nord – de Polonia... În condiţiile de permanent pericol – ca şi astăzi – de ameninţări de a-şi pierde sloboda şi neatîrnarea din partea «unitorilor» în sumane romîneşti, de «asociatori» în mantii euroatlantice, Moldova vedea în persoana Rusiei pravoslavnice un aliat puternic, capabil să potolească pohtele oricăror unitori revanşarzi...

Despre aceasta cu mare nădejde Ştefan III, voievodul Moldovaniei, scria lui Ivan III al Moscovei în 1484:

«...Vin la noi oameni de departe şi nu pot auzi nicăieri de alt domn pravoslavnic în afară de măria voastră. Şi vedem că Dumnezeu îi mai proteguieşte pe creştini. Iar în părţile acestea numai eu unul singur am rămas, că din două părţi este păgînătatea cea grea osmanii şi tătarii iar din trei părţi, măcar că se numesc creştini – valahii, ungurii, poloniidar îmi sînt mai răi decît păgînii. Mai mult nu-i mai pot răbda şi să îndrumeze Dumnezeu pe măria ta să vă întoarceţi cu faţa spre noi şi cu prietenia să ne mîngîiaţi, iar eu atunci şi mai mare prietenie aş purta pentru măria voastră»...

Culegerea de acte cu valoare de unicat Молдавия и Россия (1484 – 1818), desconsiderată bădărăneşte de clasa politică moldovenească, certifică un număr extrem de mare de mărturii documentare: cereri, rugăminţi, scrisori ale moldovenilor de a obţine cetăţenie rusească, «patente» pentru anume îndeletniciri în Rusia, adresări, poslanii ale înalţilor ierarhi, ale marii boierimi către ţarii/împăraţii Rusiei de a lua Moldova sub aripa ocrotitoare a sceptrului rusesc. Aceste numeroase dovezi de netăgăduit ale celor mai diverse raporturi de prietenie multiseculară, de colaborare reciproc avantajoasă ale moldovenilor cu ruşii consună surprinzător cu realitatea zilelor noastre.

A nu le şti, a nu le lua în samă, a le ponegri – înseamnă a dispreţui arogant-criminal experienţa trudnică, dar plină de învăţăminte, a statornicirii şi dăinuirii în istorie a statului cu numele MOLDOVA.

Vasile STATI, doctor în istorie,Preşedintele Mişcării Patriotice «Pro Moldova»