Dl Timofti ori habar nu are, ori i s-a urcat scaunul la cap

Autor: Mihai CONŢIU

Luni, 7 Aprilie, într-un jurnal de ştiri, l-am auzit pe preşedintele Nicolae Timofti spunînd nişte aberaţii mai mari decît aberanta sa insignifianţă în contextul funcţiei pe care o deţine. „Dacă tăceai, filosof rămîneai”, spune o veche zicală, care i se potriveşte de minune preşedintelui Republicii Moldova, comandantul suprem al Armatei, preşedintele Consiliului Suprem de Securitate al Ţării, înalt magistrat etc., etc.

Domnia sa, nici mai mult şi nici mai puţin, a avut cutezanţa să spună că nicăieri în lume un şef al statului nu este criticat aşa cum se întîmplă în R. Moldova, că la început a fost prea blînd, îngăduitor cu presa… L-am citat aproximativ fără să schimb esenţa spuselor sale!

N-aş spune că m-a dezamăgit pentru că dl Timofti nu m-a amăgit niciodată, dar mă miră faptul că asistenţii săi consilieri, care-s oricum mai pregătiţi şi abili decît domnia sa, nu l-au tras de mînecă şi de astă dată, iar asta înainte de a ieşi în faţa presei. Era cumva consilierul său Vlad Ţurcanu cu gătitul bucatelor la „Verandă” şi n-a avut cum să-i spună să tacă? Timofti este tipul de preşedinte căruia trebuie să i se pregătească din timp răspunsurile pe care trebuie să le dea ziariştilor la întrebările formulate numai de către consilierii săi. Nu de mult, chiar l-am văzut citind de pe o fiţuică răspunsurile la unele întrebări puse de ziarişti. Cum îl scapă din ochi consilierul-jurnalist Vlad Ţurcanu, cum dă cu bîta în baltă!

Spre buna luare aminte a cititorilor, căci preşedintele Timofti este ocupat cu altceva, vă garantăm că în absolut toată lumea civilizată şi democratică nu doar preşedinţii de ţară sînt criticaţi de ziarişti, ci chiar şi capetele încoronate. Excepţie fac dictaturile, ca, de exemplu, cea din Coreea de Nord. Măcar dacă dl Timofti ar citi doar presa din România, să vadă cum este bălăcărit vecinul săi Traian Băsescu, iar asta pe bună dreptate, căci este urît de cam 90% dintre români. Dar ne îndoim că citeşte, pentru că se vede că pînă acum a citit numai dosare în limbaj de lemn.

Ieşirea preşedintelui Timofti împotriva presei este o tentativă clară de intimidare ameninţătoare şi de suprimare a dreptului la libera exprimare. Este de mirare că presa, aşa-zişii lideri de opinie moldoveni nu au reacţionat în faţa acestei intervenţii grosolane. Cam bănuim de ce: Toţi sînt plătiţi de „baricadele politice” de la guvernare şi-or fi primit ordin de la patroni să nu-l critice pînă la alegeri.

La o primă aruncătură de băgare de seamă, aversiunea preşedintelui Timofti faţă de presă este o prelungire a mentalităţii sale de fost judecător, în faţa căruia nimeni nu avea dreptul să-şi exprime dezacordul de frică să nu-l trimită după gratii. Abia acum mentalitatea sa de fost judecător sovietic a ieşit mai abitir la suprafaţă. Mai este de mirare că o mare parte a judecătorilor moldoveni judecă jurnaliştii tot din perspectivele raţiunilor de tip juridico-totalitar sovietic, iar cazul „Moldovei Suverane” este cel mai ilustrativ?

Dl Timofte ori habar nu are, ori i s-a urcat Puterea fără de Putere la cap. Mai bine zis scaunul lui de ceară. Sîntem tentaţi să credem că ambele variante sînt valabile. Probabil că domnia sa nu ştie că legislaţia CEDO nu pedepseşte nici măcar luarea în derîdere a simbolurilor naţionale, darămite pe cea a unui preşedinte tras la sorţi dintr-o căciulă. După procedeul de odinioară, e un preşedinte dadaist, unicul din lume. Adică spune numai „da-da” în faţa celor care l-au instalat la preşedinţie.

Dl Timofti este un preşedinte slab, are o imagine penibilă, cu care nu ne îndreptăţeşte să ne mîndrim. În lumea sa de acum pare că este de pe o altă lume. Cînd deschide gura, oamenii văd un nene ale cărui vorbe nu sînt consecinţa propriei gîndiri. Da, dar acest „nene” ne este preşedinte! Nici nu-şi imaginează cît de stingheriţi se simt românii din România, mai ales oficialii (cînd se văd nevoiţi să-i accepte pupăturile), atunci cînd trebuie să-l ia în serios, deşi le vine să rîdă cu gura pînă la urechi. Ferească-l Dumnezeu să li se pună pata pe domnia sa jurnaliştilor români! Deşi are doar 66 de ani, e mai scofîlcit la vorbe decît Brejnev.

Băi, acordaţii lui Vlad Ţurcanu o pensie pe viaţă pentru asemenea supliciu! Hiperdădaca de preşedinţi Vlad Ţurcanu. De fapt, Vlad Ţurcanu este adevăratul preşedinte al ţării. Iar Timofti este un fel de mască de teatru a lui Ţurcanu. Cu toate acestea, numai un astfel de molîu poate fi transformat într-un „dictator de catifea aspră”. Este instrumentul ideal pentru anturajul său dornic de parvenire. Deşi cei mai mulţi dintre cei care-l înconjoară văd că mai mult gîngăveşte decît vorbeşte, au suficientă abilitate încît să-l laude şi să-l facă să creadă că este cel mai dintre cei mai. Deja s-a rodat un pic, iar aprecierile sale cu privire la jurnalişti demonstrează că i s-a urcat Puterea la cap, că anturajul domniei sale şi-a făcut datoria în folosul propriilor lor interese.

Noi ştim foarte bine că aflarea domnului Timofti în fotoliul de preşedinte nu reprezintă expresia voinţei majoritare a moldovenilor. Cei care l-au tras la zaruri politice ni l-au băgat pe gît ca „simbol reprezentativ”. Acest lucru înseamnă că şi noi, mai ales jurnaliştii, avem datoria să-l respectăm condiţionat, în funcţie de cum îşi face datoria şi îi respectă pe toţi cetăţenii acestei ţări, nu doar breasla profesională din care provine – cea a judecătorilor!

Este dreptul nostru să-l considerăm un preşedinte de paie atîta timp cît observăm cît de mult depinde de cei care l-au legat în „snopul prezidenţial”. Nu-l ponegrim deloc, dar dacă vrea să ne demonstreze contrariul, că este un adevărat bărbat şi politician de stat, atunci îl invităm la o discuţie liberă cu jurnaliştii de măcar două ore. Nu ştiu cine ar fi mai ridicol. Are curajul? Sigur că nu, căci nu este un preşedinte ca cei din restul Europei!

Asta este, nu mi-a fost scris să am noroc de preşedinţi adevăraţi, mari oameni de stat şi devotaţi poporului din a cărui găoace au ieşit! Am avut parte numai de-alde Ceauşescu, care a vrut să ne transforme foamea în virtute patriotică, Ion Iliescu, care a patronat crime împotriva poporului român ca să fie la Putere, Băsescu, urît de o întreagă Românie, Voronin, despre care am crezut că-i poate iubi un pic şi pe moldoveni, iar acum Timofti, care…