UN POPOR INSTRAINAT DE IDEALUL SAU NATIONAL DEGENEREAZA (3)

Am remarcat pînă acum că pierderea setului de valori comune determină dezbinarea unei foste colectivităţi. Dacă oamenii din acea colectivitate nu se mai raportează în acţiunile lor – individuale sau de grup – la acelaşi set de valori, aceasta înseamnă că diferite grupuri din acea colectivitate se raportează deja la seturi de valori diferite. Ei au busole diferite. Pentru ei nu mai există „binele cel de obşte”, ci diferite feluri de „bine”. Fiecare tinde deja spre „binele” său. Şi aceste feluri de „bine” nu se mai intersectează între ele (matematiceşte vorbind), nu se mai suprapun, nu se împacă între ele, căci nu mai au nici o valoare comună.

Iar dacă nu există o busolă comună, de ce criterii se conduc atunci guvernanţii, întreaga clasă politică? Dar funcţionarii „publici” cînd nu există binele public? Bineînţeles, se conduc de binele personal, de cel de grup, dar nicidecum de „binele cel de obşte”, pentru că ei nici nu-l cunosc şi nici nu doresc să-l cunoască. Acesta este mobilul, motorul „moral”, psihologic şi logic al corupţiei. Faptul însuşi al existenţei corupţiei – ca un fenomen generalizat, ca un mod de viaţă, – vădeşte că societatea dată nu are nici o valoare comună, nu se poate considera colectivitate, nu este popor, ci o junglă de umanoizi.

Lipsa Idealului Naţional înseamnă dispariţia unui popor. Iar dispariţia lui se întinde pe cîteva generaţii în care el se stinge, se dezintegrează din cauza sărăciei, corupţiei, criminalităţii, înstrăinării reciproce, neîntrajutorării, prăbuşirii demografice.

Aceasta este logica de fier, neabătută care guvernează orice populaţie lipsită de Idealul său Naţional. Este un rezultat firesc şi sigur pentru orice colectivitate care se înstrăinează de valorile sale comune, de identitatea sa. Ea nu mai trăieşte, ci orbecăieşte, neavînd lumina Idealului Naţional, neavînd busola care să-i arate încotro într-adevăr se mişcă, încotro într-adevăr o cheamă alţii. Este ca frunza pe apă. Este o faună locală. Căci numai fauna nu este conştientă de sine, de identitatea sa, de rostul său.

Fiecare nădăjduieşte că aceste efecte ale dezicerii sale de Idealul Naţional îl vor ocoli, că nu el va fi cel sărac, nu el va fi victima unor criminali, nu el va fi înşelat prin corupţie, nu el se va îmbolnăvi. E o nădejde zadarnică, deoarece aceste fenomene sînt generale, omniprezente, ele sînt aerul cu care respiră orice om dintr-o asemenea populaţie.

Atîta timp cît sărăciţii nu vor vedea legătura strînsă de tot între sărăcia lor şi respingerea de către ei a Idealului lor Naţional, atîta timp ei vor continua să degenereze pînă la statutul de faună, de floră, de îngrăşămînt...

„De ce eşti sărac ?” – „Pentru că sînt prost.” – „De ce eşti prost ?” – „Pentru că sînt sărac.” Iată eternul nostru cerc vicios, din care nu putem ieşi nici în ruptul capului.

Doar că săracul nu vrea să ştie că sărăcia sa el însuşi şi-a însuşit-o, şi-a cultivat-o prin respingerea Idealului Naţional, a valorilor care făceau din el şi înaintaşii lui – Eminescu, Ştefan cel Mare, Sfîntul mitropolit Varlaam, Vasile Lupu, A. Mateevici şi mulţi alţii – un popor. Acelaşi popor. Lepădîndu-se de valorile Idealului Naţional, săracii noştri nu numai că nu au nici o şansă de a scăpa de sărăcie, dar încă şi îşi sacrifică sănătatea lor şi a copiilor lor, lipsindu-i pe aceştia de orice viitor.

Problemele economice ale RM nu pot fi rezolvate real decît schimbînd sistemul actual de valori împărtăşite de populaţie. Orice soluţie pentru redresarea economică în cadrul tiparelor comportamentale existente, al sistemului acum dominant de valori, nu poate fi decît un paliativ care prelungeşte agonia băştinaşilor.

În afara poporului tău poţi fi doar prost, şi sărac, şi bolnav. Chiar dacă pentru moment unor asemenea proşti le pare că sînt „cineva”. E o iluzie. Căci nimeni nu îi recunoaşte ca făcînd parte din colectivitatea cuiva. Ei sînt oriunde şi pentru oricine nişte străini, nişte aventurieri, nişte parveniţi, nişte dezrădăcinaţi, nişte vîntură-lume. Ei pot fi folosiţi cel mult pe post de vechili, trepăduşi ai adevăraţilor lor stăpîni împotriva propriului lor popor de care s-au lepădat (va urma).

Dinu MIHAIL

Socialmai mult
23.07.17 - 17:21
21.07.17 - 17:00
21.07.17 - 16:51
21.07.17 - 16:23
21.07.17 - 14:08
20.07.17 - 15:55
20.07.17 - 15:28
20.07.17 - 15:06
19.07.17 - 17:49
19.07.17 - 17:13
19.07.17 - 16:04
18.07.17 - 17:06
18.07.17 - 17:01
18.07.17 - 16:31
18.07.17 - 16:28
17.07.17 - 17:10
17.07.17 - 17:04
17.07.17 - 16:32
17.07.17 - 14:33
17.07.17 - 13:32