Un obiect misterios, format din 82 de piese, care reproduce cu o precizie uimitoare mișcările corpurilor celeste. Asta este Mecanismul de la Antikythera, un dispozitiv ce ridică multe semne de întrebare, creat în urmă cu două milenii. Tehnologia folosită pentru a construi Mecanismul de la Antikythera este atît de avansată, încît dispozitivul a fost numit „primul computer din istorie”. De unde aveau constructorii lui cunoștințe atît de complexe și cum se face că toată această cunoaștere s-a pierdut apoi în negura mileniilor? Deși cercetările indică faptul că a fost construit de greci, Mecanismul de la Antikythera este încă învăluit de mister.

O furtună cu noroc

În 1901, un vas cu scufundători greci a fost prins într-o furtună lîngă mica insulă Antikythera. Aceștia s-au decis să arunce ancora și să aștepte ca vremea rea să treacă. După ce furtuna a trecut, scufundătorii au hotărît să-și încerce norocul și să admire fauna din apele din jurul insulei. Nu aveau de unde să știe ce îi aștepta în adîncul apelor.

La un moment dat, un scufundător a ieșit din apă speriat și a spus că văzuse pe fundul mării membrele în descompunere ale victimelor unui naufragiu. Surprins, căpitanul Dimitrios Kontos s-a scufundat pentru a vedea cu ochii săi descoperirea. După ce a cercetat locul, căpitanul și-a dat seama că membrele de pe fundul apei nu aparțineau unor oameni, ci erau brațele unor statui. Se pare că echipajul vasului care transporta statuile fusese surprins de o furtună lîngă Antikythera și se scufundase. Doar că evenimentul nu avusese loc recent, ci în urmă cu peste 2.000 de ani.

Mecanismul de la Antikythera, descoperit întîmplător

Imediat după descoperire, autoritățile elene au organizat o misiune de recuperare a artefactelor. O serie de monede găsite pe epavă au arătat că vasul se scufundase în jurul anului 85 î.e.n. Guvernul grec a început cu repeziciune să adune comorile de pe epavă, care zăcuseră pe fundul mării vreme de două milenii. Oamenii s-au grăbit să restaureze statuile și vazele care făcuseră parte din încărcătura vasului.

Numai că, inițial, obiectul care urma să devină cea mai mare comoară de pe epavă a fost trecut cu vederea. La o primă impresie, Mecanismul de la Antikythera era o grămadă banală și diformă de bronz și lemn și ar fi trecut neobservat dacă nu s-ar fi crăpat în 1902. Atunci, unul dintre arheologi a observat rotițele dințate ascunse înăuntrul mecanismului.

O tehnologie complexă

Acest dispozitiv antic cu aspect uimitor de modern era alcătuit din 82 de piese, inclusiv 30 de rotițe dințate. Este vorba de o tehnologie atît de avansată, încît a surprins întreaga lume a arheologiei. Însă întreaga complexitate a mecanismului a ieșit la iveală doar cînd tehnologia cu raze X a devenit disponibilă. Radiografiile au arătat că tehnologia care stă la baza mecanismului de la Antikythera este neobișnuită pentru perioada Antichității sau a Evului Mediu. De fapt, era atît de bine pusă la punct, încît cercetătorii au început să-și pună întrebări cu privire la cine îl construise.

Mecanismul de la Antikythera, o poartă spre cer?

Mecanismul de la Antikythera este adeseori numit „primul computer al lumii”. Cel mai probabil, spun istoricii, obiectul era folosit în astronomie. Pe cele două discuri de metal ale dispozitivului sunt gravate semnele zodiacului, așa cum le cunoaștem și astăzi. Tot pe discuri mai erau indicate poziția Soarelui, poziția Lunii și ale celor cinci planete pe care grecii le cunoșteau (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn).

Mecanismele interioare sunt lucrate în detaliu. Proporția dintre diferitele rotițe reproduce mișcările corpurilor celeste, cum ar fi traiectoria Lunii în jurul Pămîntului. Măsurătorile care au stat la baza construirii dispozitivului sunt foarte precise. Astfel, utilizatorii mecanismului puteau prezice evenimente cerești precum eclipsele și puteau să urmărească schimbările fazelor Lunii. Mecanismul de la Antikythera are și niște inscripții minuscule. Acestea îi ajută pe arheologi să emită teorii privitoare la originea mecanismului.

Teorii cu privire la originea dispozitivului

O teorie se concentrează asupra orașului grecesc Rhodos. Epava pe care a fost găsit mecanismul conținea mai multe vase din Rodos, iar acest lucru indica faptul că ambarcațiunea ar fi putut porni de acolo. Tot în Rhodos se afla o școală celebră de astronomie, fondată de filosoful Poseidonios. Un alt indiciu se desprinde din scrierile din secolul I î.e.n. ale politicianului roman Cicero.

Acesta a descris un dispozitiv creat de Posidonius „care reproduce mișcările Soarelui, ale Lunii și ale celor cinci planete”. Scrierile lui Cicero pot ajuta la depistarea originilor Mecanismului de la Antikythera. Însă există multe întrebări fără răspuns. Era acest mecanism singurul de felul său? Sau a fost singurul care a ajuns pînă la noi? Dacă o astfel de tehnologie exista în lumea antică, de ce a dispărut în subteranele cunoașterii umane pînă la începutul Evului Mediu?

Tehnologia folosită în cazul Mecanismului de la Antikythera nu mai avea să fie folosită în Europa pînă în secolul al XIV-lea. Atunci, ca de nicăieri, a reapărut în domeniul ceasornicăriei.

Cît despre istorici, aceștia cred că este posibil ca tehnologia respectivă să nu fi dispărut niciodată cu adevărat. Ea doar a ieșit din nou la suprafață, în Evul Mediu. Probabil că acest lucru s-a întîmplat prin intermediul savanților arabi ai califatelor din Orientul Mijlociu, care păstraseră tehnologia în timpul Evului Mediu. La mai bine de un secol de la descoperirea extraordinară din apele grecești, misterul și fascinația din jurul acestui dispozitiv nemaipomenit sunt cît se poate de vii.