Mîna de fier în mănuşă de catifea

Autor: Ioana ENE DOGIOIU, Senior editor Ziare.com

Povestea parcursului în dificultate al Maiei Sandu către şefia Guvernului Republicii Moldova sună cam aşa: mari bărbaţi politici ai ţării, care şi-au dat cu vîrf şi îndesat măsura capacităţii de a ţine corabia dreaptă, care ţin ţara în criză politică de săptămîni bune au crezut că au găsit o vitrină ideală.

Tinerică, frumuşică, cu CV curat, adică mai româneşte o păpuşică pe care să o manevreze ei cum doresc, lăsînd aparenţa unei reale schimbări de paradigmă. Şi cînd colo, dna Sandu s-a dovedit o femeie cu multă substanţă, verticală şi deloc ameţită de perspectiva funcţiei spre care nu s-a repezit necondiţionat. O mînă de fier într-o mănuşă de catifea.

Aşa ceva nu e de acceptat şi revelaţia a provocat furia "dinozaurilor", după cum arată declaraţiile liderului liberal moldovean Mihai Ghimpu pentru ProTV Chişinău.

Formulări de tipul "Maia Sandu nu trebuie să-mi vie ca un rege", "Trebuie să îndeplinească ideile mele, nu eu pe ale ei", "Nu sîntem la grădiniţă ca să-mi spui mie îmi place mîncarea asta, asta nu-mi place", "Nu-i mai deşteaptă decît noi" arată o mare furie, dar, îmi pare rău să o spun, şi o teribilă îngustime a gîndirii. Şi nu face decît să confirme faptul că, în loc de păpuşică trasă de sfori, marii bărbaţi politici au descoperit, ce să vezi?, un personaj solid în picioare şi, nenorocire mare, cu viziune.

Dar să vedem ce a cerut Maia Sandu de l-a scos din minţi pe Mihai Ghimpu, pentru că şi-a explicat condiţiile într-o postare pe Facebook:

"1) Nu am cerut să formez eu Cabinetul de miniştri. Realizez că e dreptul partidelor să înainteze persoane conform acordului încheiat. Cred, totuşi, că trebuie să pot să “am un cuvînt de spus” asupra componenţei."

Adică a refuzat să acopere cu imaginea ei orice şi a avut pretenţia la oameni cu care să poată lucra. E anormal?

"2) Nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru politica economică şi financiară a statului şi să fiu sigură că voi putea realiza toate măsurile pentru obţinerea unui program cu Fondul Monetar Internaţional atîta timp cît Guvernul nu are un partener de încredere la Banca Naţională. Evenimentele din ultimele luni ne-au demonstrat că nu putem fi siguri că managementul actual al Băncii face tot posibilul pentru a asigura integritatea şi stabilitatea sistemului bancar."

Ultimele evenimente, adică şifonarea din sistemul bancar a nici mai mult nici mai puţin decît un miliard de dolari.

Surse politice de la Chişinău spun că Maia Sandu a cerut şi demiterea procurorului general pentru a începe anticorupţia.

"3) În primele zile ale activităţii sale, noul Guvern va trebui să vină cu un plan de măsuri anticriză, care va include şi reducerea semnificativă a cheltuielilor publice. Este evident că, cel puţin pe termen scurt, aceste măsuri nu vor contribui la creşterea standardelor de viaţă ale populaţiei. Pentru ca să avem obraz să cerem populaţiei ca să ne sprijine să putem depăşi această situaţie, care este o consecinţă directă a furtului din sistemul bancar, trebuie, cel puţin, să transmitem un semnal clar că instituţiile statului, în sarcina cărora este tocmai prevenirea unor asemenea ilegalităţi, sînt sancţionate."

Teribil, nu? Plan anticriză, reducerea cheltuielilor publice, anticorupţie! Ce spui tu acolo, păpuşică?

Remarc de altfel că dl Ghimpu nu a avut obiecţii argumentate pe fondul condiţiilor formulate de Maia Sandu, ci s-a înfuriat pentru simplul fapt că ele au fost formulate. Cum zicea domnia sa? "Trebuie să îndeplinească ideile mele, nu eu pe ale ei", că doar de aia e premier, nu?

Din păcate, R. Moldova se îndreaptă rapid spre un dezastru în faţa căruia cred că Maia Sandu poate fi ultima şansă.

Ţara e în criză politică, în pragul incapacităţii de plată, sub asediul propagandei ruseşti. Chiar era nevoie de un premier integru şi cu viziune care să redreseze corabia exact neîndeplinind ideile celor care au ajuns în impasul actual.

Cînd Titanicul se scufundă, pasagerii se bat pe sticlele de bere. Aşa văd eu dezolantul peisaj al unei ţări adusă în derivă de propria clasă politică ineptă.

Nu că aş vedea diferenţe prea mari faţă de politicienii români. La sfîriştul anilor '90, eram cam tot acolo: partide mici, orgolii imense, mize personale şi mult haos. Dar noi am avut atunci şansa parcursului european şi al integrării în NATO care au funcţionat ca limite pentru forţa distructivă a politicienilor autohtoni.

Din păcate, R. Moldova tocmai de şansa europeană se îndepărtează în haosul de acum, cu "asistenţa" abilă a Rusiei.