Care-i pretul credintei in Dumnezeu pentru Ghiletchi?

Kurt SOLOVIOV

Este bine ştiut că, de cînd e lumea şi Pămîntul, politicienii şi preoţii, indiferent de cultul religios al acestora din urmă, sunt cei mai făţarnici oameni cu putinţă. Politicienii sunt făţarnici cu proprii alegători, cărora le promit cît e-n Lună şi-n stele, ca după aceea, cînd cîştigă Puterea, să-i uite definitiv, mai ales în partea noastră de lume. O fac pentru că ei niciodată nu cred nici o iotă în ceva din promisiunile pe care le fac. Important e să creadă „prostimea”.

La fel sunt şi popii, indiferent că-şi spun preoţi sau pastori. Ei ştiu că Biserica şi credinţa în Dumnezeu este cea mai profitabilă afacere din toate timpurile. Pentru ca afacerea să le funcţioneze, vital este ca turmele de credincioşi să le asculte mesajele religioase şi să creadă orbeşte într-un Dumnezeu în care ei nu mai cred de mult. Ca purtători ai Mesajului Divin, ca intermediari dintre Dumnezeu şi credincioşii de rînd, preoţii sau pastorii sunt cei care desluşesc cel mai bine tainele, poruncile sau învăţăturile Bibliei.

În acest context, este de presupus că preoţii sau pastorii trebuie să se teamă cel mai mult de mînia Domnului dacă doar s-ar gîndi să încalce vreun precept biblic, nu s-o şi facă. În realitate însă, capii tuturor bisericilor din RM (dar şi cam majoritatea preoţimii!) trăiesc în palate luxoase, circulă cu maşini dintre cele mai scumpe şi se bucură de absolut toate deliciile vieţii mirene, la fel ca marii milionari sau interlopii. Smerenia lor este afişată doar în Biserică, pînă în clipa în care ies din ea şi se urcă în bolizii lor auto care-i duc spre alte delicii pămîntene. Se bucură de bogăţii şi le acumulează cu avariţie deoarece sunt convinşi că nu există Dumnezeu şi, deci, nici Viaţă de Apoi.

Prin urmare, cu pragmatism, se bucură din plin de bucuriile desfrînate ale singurei existenţe de care sunt siguri – viaţa pe Pămînt. Ei uită că „Hristos însuşi şi-a petrecut viaţa pămîntească în sărăcie, fără a avea "unde să îşi plece capul". Un mod analog de viaţă a sugerat şi ucenicilor Lui. Nici un alt păcat fundamental nu a fost atît de aspru condamnat de Domnul precum iubirea de bogăţie. Păcat de moarte este iubirea de argint. Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor, după cuvîntul Sf. Apostol Pavel.

„Capul Bisericii, pretext pentru validarea scopului stabilit de om”

„În ce priveşte dimensiunea divino-umană a Bisericii Baptiste, se observă tendinţa înlocuirii subtile a divinului cu umanul. În acest fel, în loc să fie un organism hristocentric, Biserica devine o instituţie antropocentrică. Un exemplu de asemenea substituire îl oferă „Biserica condusă de scopuri”.

Cînd vorbim despre Biserică, trebuie să observăm faptul că, dacă scopurile conduc Poporul lui Dumnezeu, atunci scopul stabilit de lider devine elementul central în dinamica eclesiastică, iar Hristos, Capul Bisericii, devine un pretext pentru validarea scopului stabilit de om. În timp, acest model poate duce la un activism eclesiastic susţinut, în vreme ce,  pe neobservate, Capul Divin este înlocuit cu unul uman.

Liderul uman este în centru şi la pupitrul de comandă al comunităţii.  Această influenţă s-a observat prin faptul că, în ultimii ani, în cadrul dezbaterilor preelectorale şi electorale din cadrul cultului, s-a insistat mereu asupra ofertei candidaţilor în materie de viziune şi plan de acţiune şi foarte puţin pe asemănarea slujitorilor cu Hristos în caracter şi slujire. Acest pericol al dominaţiei umanului şi a istoriei în Biserică în detrimentul dimensiunii divine şi sacre este subliniat de mai mulţi teologi contemporani. De exemplu, Edward Farley, savant american, profesor, scriitor prolific şi cercetător în studiul teologiei sistematice constructive.”

Care-i adevăratul partid al lui Ghileţchi – turma de enoriaşi, PLDM sau Plahotniuc?

După cum bine ştiţi, printre cei care au votat conspirativ şi ilegal Guvernul Filip se numără şi deputatul PLDM baptist Valeriu Ghileţchi, episcop al Uniunii Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste din Moldova. Pentru toţi cei de bună credinţă, participarea lui Ghileţchi la această lucrare a Diavolului trebuie să fi fost o mare dezamăgire. O dezamăgire în sine, pentru dreptcredincioşi, ar fi trebuit să fie şi implicarea în politica activă a unuia care este nu doar un credincios oarecare, ci ditamai episcopul baptist. Partidul lui trebuie să fie Episcopia, iar colegii („subalternii politici”) – credincioşii. Ce să caute o înaltă faţă episcopală în mijlocul politicii-curve? Vom vedea că nu pe Dumnezeu, ci propria-i dorinţă de parvenire lumească!

Nu de mult, ne-a fost dat să-l urmărim pe episcopul deputat Valeriu Ghileţchi în cadrul emisiunii „Politica” de la TV7, în care încerca să se justifice „creştineşte” de ce a trădat PLDM şi s-a lăsat cumpărat, la grămadă, de Vladimir Plahotniuc, spre a vota conspirativ Guvernul ilegal Filip.

El a spus că votul pe care l-a acordat are menirea de a pune capăt crizei politice care s-a instaurat după demisia Guvernului Streleţ, adică a propriului său premier-coleg, argumentînd astfel: „Noi am promis alegătorilor că vom merge pe calea europeană şi eu vreau să mă ţin de cuvînt. Nu vreau să mergem în anticipate, deoarece am văzut sondajele şi înţeleg că Moldova ar putea lua o altă cale decît cea europeană. Trebuie să lăsăm acest Guvern să vedem ce poate face. Dacă voi regreta sau nu pentru decizia luată, voi vedea mai tîrziu. Cel puţin, acum, sunt împăcat cu mine însumi.”

Doamne, cîtă făţărnicie! Păi ce importanţă ar mai fi avut votul său, care echivalează cu o trădare a propriului partid care l-a făcut deputat, în condiţiile în care erau deja asigurate alte 56 de voturi? Cu atît mai satanic pare votul lui Ghileţchi cu cît Guvernul nu doar că este ilegitim dun punctul de vedere al procedurilor parlamentare, dar a fost şi învestit, în aceeaşi zi, în miez de noapte, de parcă preşedintele Timofti l-ar fi exorcizat.

„Cel puţin, acum, sunt împăcat cu mine însumi”, a spus Ghileţchi destul de corect, căci nu poate fi vorba şi despre o împăcare cu Dumnezeu. El este împăcat cu sine însuşi deoarece slugărnicia votului său reprezintă unda verde spre a fi confirmat deplin ca ambasador al RM în USA. Nu pentru „calea europeană a ţării” şi teama de alegeri anticipate a votat Ghileţchi, ci pentru a fi împăcat cu sine însuşi că nu i se va bloca drumul spre Ambasada RM din SUA. Preţul actual al credinţei în Dumnezeu a lui Ghileţchi este funcţia de ambasador în America. Nimic altceva! Dumnezeu şi credinţa în El sunt doar pretexte lumeşti pentru… „turmă”! Doamne, cîtă făţărnicie! Că nu de sacrificiu ar fi vorba!

Se vede treaba că unicul lucru vandabil în Moldova este trădarea! A depăşit, în profitabilitate, şi negustoria cu vin!