TURISMUL UCIGAS

Săptămîna aceasta atenţia presei a fost axată pe cazul femeii de 31 de ani, care s-a pierdut în timpul unei excursii la Ţîpova. În urma a trei zile de căutări, trupul neînsufleţit al tinerei femei a fost găsit în apropierea unei cascade între stînci. N-aş fi abordat acest subiect tragic dacă nişte ani în urmă, în aceeaşi destinaţie turistică, nu s-ar fi întîmplat un alt caz nefast cu o fetiţă din Căuşeni. Plecată în excursie de la şcoală, aceasta s-a speriat de o şopîrlă, a căzut de pe o stîncă şi s-a ales cu traumatisme ce au făcut din ea invalid pe viaţă care se deplasează doar în cărucior pentru persoane cu dizabilităţi. Mulţimile de operaţii n-au avut nici un succes. Periodic localnicii mai organizează campanii de binefacere, strîng ajutoare pentru această copilă şi cam atît. Învăţătoarea care a organizat excursia şi a devenit automat responsabilă de viaţa şi securitatea copiilor a scăpat fără puşcărie doar pentru că aşa s-a întîmplat că atunci în autocar mai rămăsese locuri şi au putut merge şi unii părinţi pentru însoţire printre care a fost şi bunica fetiţei. Altminteri, tragedia ar fi marcat două familii.

Acum concret despre locul cu pricina. Rezervaţia peisagistică Ţîpova este un loc foarte pitoresc, o carte de vizită a Republicii Moldova. Această frumuseţe include un complex de stînci care atîrnă deasupra Nistrului, defileu, peşteri, cascade pe versanţi abrupţi, păduri, o mănăstire rupestră. Ar mai fi şi alte avantaje turistice, însă din ceea ce-am numit pînă acum deja este clar că este vorba de locuri extraordinare, neobişnuite, dar periculoase. Or, Ţîpova, ca şi alte destinaţii din ţara noastră, constituie un fond de aur pentru dezvoltarea turismului autohton, doar cu o singură condiţie că acest turism trebuie să fie bine organizat şi pus la punct în conformitate cu toate rigorile domeniului. Cu marketing pe potrivă, acte de asigurare, sistem de ghizi, instructori, salvatori ş.a. în aşa fel ca să fie excluse toate riscurile, iar excursia să devină un moment de neuitat şi nu un blestem pe viaţă. Locurile trebuie să fie bine monitorizate, iar grupurile de turişti - conduse de specialişti calificaţi şi nu de învăţătoarea de la şcoală, sindicalistul de la întreprindere sau alte persoane care lansează idei de călătorie. Munţii, apele, spaţiul aerian, dar şi cel subteran, focul şi alte fenomene sau stihii naturale nu cruţă amatorismul şi diletantismul. Există desigur şi hazardare, pasiuni, hobby-uri diferite, numai că în asemenea cazuri norocul este destul de dozat.

Iar sistemul de administrare turistică de la noi deocamdată ţine mai mult de voluntariat. Vara asta găsesc pe scaunul dintr-un troleibuz o carte de vizită, lăsată intenţionat sau uitată de cineva. Pe aceasta este dat numărul de telefon al unui oarecare Andrei şi se indică că acesta organizează excursii la trei mănăstiri, este dată ora plecării şi costul - 100 de lei. Sună şi pleacă. Şi sînt sigură că se găsesc doritori, iar preţul de o sută de lei include doar transportul. În rest, potenţialii turişti sînt lăsaţi pe cont propriu, iar organizatorul ştie doar să-i ducă şi să-i aducă. Cine însă va purta răspundere dacă totuşi, Doamne fereşte, se întîmplă o nenorocire şi cine compensează sau achită cheltuielile ce se impun? Şi cum de făcut ca această nenorocire să nu se producă. Da, omul poate cădea şi din podul de la propria casă, dar mite de pe o stîncă în locuri necunoscute, aşa e, numai că podul casei nu este o destinaţie turistică de nivel naţional, cu tendinţe de internaţional.

Turismul, mai ales pentru ţara noastră, poate fi o sursă foarte valoroasă de venit. Cu un sector perfect gîndit, am putea să trăim bine doar din profiturile acestuia. Numai că ramura trebuie să fie ca la carte ca să atragă clienţi, care la rîndul lor trebuie să fie siguri că se vor întoarce întregi şi teferi, dar şi să-şi asume anumite reguli şi obligaţii pe care le vor respecta în timpul sejurului. Altfel turismul devine ucigaş şi nu trebuie la nimeni.

Avem facultăţi deja deschise la universităţile din Moldova unde studenţii învaţă managementul turismului. Păi, iată aceşti tineri trebuie să fie pregătiţi pentru lucru în teren şi mai puţin pentru birourile instituţiilor de specialitate sau festivalul vinului. Să elaboreze planuri, proiecte, strategii, politici – orice, astfel încît lume de pe lume să se tragă încoace să vadă minunile moldoveneşti, fără ca acestea să fie cumva umbrite de istorii cum cîndva aici s-a pierdut o femeie.

Lilia GRUBÎI