Republica Moldova n-a avut loc?

FOTO: Un cititor de-al nostru, Gheoghe Melnic din Căpriana, ne-a adus la redacţie o carte, apărută recent la Chişinău. O recomandăm cu plăcere tuturor cititorilor noştri.

 Сe este patria?

O aristocraţie a sîngelui, după cum susţin masochiştii care se imaginează patrioţi?

Cînd ai de a face cu un imens creuzet demografic cum a fost dintotdeauna Europa, în care s-au amestecat şi contopit continuu numeroase triburi, seminţii, populaţii şi popoare, este riscant, dacă nu chiar ridicol, să vorbeşti despre puritate etnică. Cu toate acestea, nu puţini sînt acei care şi acum umblă prin Moldova şi împart oamenii după criteriul grupei sanguine.

Aceasta este diversiunea sangvinară!

De regulă, anume din rîndurile unor asemenea “patrioţi” cu capete pătrate şi fălci de fontă se recrutează în anumite ocazii şi împrejurări căpitanii, ducii, fuhrerii, tiranii, dictatorii şi asasinii înţelegerii şi convieţuirii paşnice între popoare. A-i băga iresponsabil pe oameni în ţarcuri etnice este antieuropean, este o sursă permanentă de pericole regionale şi mondiale.

Atunci ce este patria?

Probabil că este o familie. O familie mai mare, în care în toate acţiunile nu se porneşte de la ceea ce îi separă pe oameni, ci de la ceea ce îi uneşte. Iar de unit îi uneşte, în primul rînd, dorinţa de a avea un trai decent, asta presupunînd linişte în casă şi un salariu îndestulător. Adică libertate şi un loc de muncă remunerat normal.

În una dintre luările sale de cuvînt din anul 2005 Vladimir Voronin a spus că Partidul comuniştilor, pe atunci formaţiune de guvernămînt, şi-a îndeplinit în proporţie de 500 la sută promisiunile preelectorale din anul 2001. Exagerări de virtuoz actor politic. La fel cum exagera, cinic şi iresponsabil, în 2009-2010 Serafim Urechean, care le promitea moldovenilor salarii lunare de 500-600 de euro.

După cum ştiţi, atunci s-a promis:

- rezolvarea conflictului transnistrean, ca o condiţie de bază pentru reîntregirea ţării;

- declanşarea unei lupte hotărîte împotriva corupţiei şi a crimei organizate;

- acordarea limbii ruse a statutului de a doua limbă de stat;

- intrarea Moldovei în Uniunea Rusia-Belarus.

Dacă mai ţineţi minte, nici una din aceste promisiuni nu a fost onorată.

Ceva mai încoace, Alianţa proeuropeană din 2010 (PLDM, PL, PD şi Alianţa Moldova noastră) a promis că va tripla numărul locurilor de muncă în sectorul agricol şi industrial al ţării. Ei bine, astăzi, după şase-şapte ani de guvernare, putem spune că acest obiectiv a fost îndeplinit cu vîrf şi îndesat. Judecaţi şi singuri:

-         locurile de muncă ale cetăţenilor Republicii Moldova au crescut de 4 ori în Italia;

-         locurile de muncă ale moldovenilor s-au majorat de 3 ori în Spania;

-         locurile de muncă ale moldovenilor au crescut de 2 ori în Portugalia;

-         creşte continuu numărul locurilor de muncă ale moldovenilor în Rusia, România, Ucraina, Turcia, Grecia, Cipru etc.

Procentual, raportat la numărul mic al populaţiei, astăzi Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de braţe de muncă ieftine.

La anumite intervale de timp, conducerea de vîrf ne aminteşte, inclusiv prin intermediul panourilor publicitare instalate pe la intersecţii de străzi, că “Patria noastră este Moldova”. Realitatea, cruda realitate ne spune că patria moldovenilor este nicăieri şi oriunde.

Niciodată aici nu s-a trăit în răsfăţ. În lux. Deci, nu sîntem vînători de lux şi abundenţă. Atunci ce-i mînă pe-un capăt pe moldoveni prin ţări străine? Căpătuirea? Disperarea, greaţa faţă de conducere şi de politicieni, care s-au întors cu spatele la oameni, îi face să-şi ia lumea în cap, chiar cu riscul de a lăsa în urmă familii distruse, copii fără supraveghere şi neinstruiţi. “Dracu-a zis: Eu am mîncare,/Am de toate, masa-i mare,/Hai, veniţi, la voi e groaznic./ Şi ne-am dus la darcu-n praznic!” (poezie-blestem auzită de la un moldovan stabilit în Italia în 2005).

Cine vrea să înţeleagă, toţi moldovenii sînt actorii unei drame triste de tot.

Moldovenii au ajuns să nu se mai teamă de moarte. Moldovenii astăzi se tem de viaţă. Ce poate fi mai tragic pe lume?

Iată de ce avem tot temeiul să spunem, fără bucurie, că (să adăugăm aici optimistul deocamdată), din păcate, Republica Moldova încă n-a avut loc.

Dinu MIHAIL