Stresul familial şi dificultăţile întîmpinate în timpul copilăriei pot accelera îmbătrînirea la maturitate, potrivit unui nou studiu, care sugerează că trauma suferită în primii ani de viaţă are un impact biologic de durată.

Pentru acest studiu, autorii au comparat lungimea telomerilor (structurile ADN-ului care protejează cromozomii) glandelor salivare a 4.598 subiecţi de gen masculin şi feminin cu vîrste de peste 50 de ani, din Statele Unite ale Americii, care au răspuns, între 1992 şi 2008, la întrebări cu privire la experienţele traumatice din cursul vieţii lor.

Pentru copiii sub 18 ani, aceste situaţii de stres includ dificultăţi financiare ale casei, faptul că familia a fost forţată să se mute, tatăl a pierdut locul de muncă sau un părinte a fost alcoolic sau a luat droguri. Participanţii au indicat în chestionar dacă au fost bătuţi, abuzaţi sexual sau au avut probleme cu poliţia în timpul adolescenţei. De asemenea au precizat dacă, la vîrstă adultă, au avut asigurare medicală, au fost şomeri sau au trăit din ajutor social. Alte evenimente stresante ale adulţilor: pierderea unui copil, a soţului, dezastre naturale, război sau boala gravă a cuiva drag. Peste trei sferturi dintre cei 4.598 participanţi la studiu au menţionat cel puţin o experienţă traumatică în cursul vieţii lor şi mai mult de jumătate, două sau mai multe.

Echipa de cercetare condusă de Eli Puterman, de la Universitatea din British Columbia din Vancouver, Canada, a constatat că lungimea telomerilor după vîrsta de 50 de ani se reduce cu 11% pentru fiecare experienţă traumatică din copilărie, iar acest lucru înseamnă accelerarea îmbătrînirii.

Conform cercetătorilor, acest studiu confirmă rezultatele analizelor anterioare care sugerează că o copilărie dificilă poate afecta îmbătrînirea celulară la vîrstă adultă. Potrivit acestora, ar fi de asemenea posibil ca situaţiile de stres din copilărie au mai multe efecte negative asupra sănătăţii mai tîrziu decît stresul care acţionează numai la maturitate.

Sursa: doctorexpres.ro