TOATE FEMEILE PREŞEDINTELUI!

Vechi „afaceri de alcov”

Recentul scandal amoros de la Palatul Elysee te provoacă să arunci o privire înapoi, în istoria „fierbinte” a Franţei. E ştiut că francezii sînt – ei, bărbaţii – galantoni, iubăreţi, mari amatori de flirt. 

Luvrul regal a cunoscut destule poveşti de alcov, iar unele dintre metresele „ludovicilor” s-au integrat atît de bine în poveste, încît azi fac parte chiar din „istoria mare” a Europei. De ce ne-ar mira, deci, că „zeii de la Palat” (ca şi zeii din Olimp) au fost (şi rămîn)... bărbaţi. Mai mult sau mai puţin fatali...

Francois Hollande, actualul „locatar” de la Elysee, s-a autoproclamat un „preşedinte normal”. Prin „normal” dînd a se înţelege că are toate calităţile (ca şi toate păcatele) unui om obişnuit. N-a fost căsătorit, dar are patru copii cu una dintre cele mai active femei din politica franceză, Segolene Royal, pe care poate că v-o amintiţi, ca adversară, în cursa pentru preşedinţia Franţei, a puternicului Francois Sarkozy.

Segolene ar fi putut ajunge în apartamentul prezidenţial în calitate de consoartă (fie şi ilegitimă) a actualului preşedinte, doar că, între timp, „afacerea lor de amor” a luat sfîrşit. Valerie Trierweiller i-a luat locul în alcov, dar se pare că nu i-a prea fost de bun augur titlul de Prima Doamnă a Franţei (întîia, din istoria republicană a ţării, fără un certificat de căsătorie pe masă), cîtă vreme preşedintele Hollande a lăsat-o şi pe ea de izbelişte pentru un amor mai vechi, renăscut şi pe cale de a fi binecuvîntat cu un prunc. Şi am numit-o aici pe actriţa Julie Gayet, reintrată în patul preşedintelui, cu toate aspiraţiile ei maternale (gurile rele spun că, în trecut, Francois şi Julie au mai trecut prin această frumoasă aşteptare a momentului în care vor deveni părinţi şi că pierderea sarcinii, atunci, i-a şi îndepărtat).

Să aruncăm însă acea privire în trecut, pe care o clamam la începutul acestui articol. Şi să trecem în revistă cîteva flirturi prezidenţiale...

Probabil că cea mai faimoasă din şirul de legături ilegitime ale preşedinţilor Franţei va rămîne în istorie cea a lui Felix Faure... Şi asta pentru că e singurul - şi să sperăm că va rămîne singurul – dintre preşedinţi care a murit în timp ce făcea sex cu metresa lui. Se întîmpla în 1899. Sigur, această tristă întîmplare de alcov nu e prea des citată, lăsînd loc glorioasei lui activităţi politice. Şi cum aşchia nu sare prea departe de trunchi, se pare că unul dintre stră-stră...-nepoţii săi, Edgar Faure, purtător de cuvînt al Adunării Naţionale (parlamentul francez) o sută de ani mai tîrziu, era şi el mare amator de amantlîcuri. În reşedinţa lui oficială de la Hotel de Lassay a fost descoperită o uşă secretă, care se deschidea spre un culoar pe care erau aduse iubitele lui vremelnice.

Multă vreme au fost ţinute secrete datele unei morţi suspecte, care a avut loc în 1968, cu puţin înainte ca Georges Pompidou să-i ia locul lui De Gaulle, la Palatul Elysee. Victima era Stevan Markovic, bodyguard, iar cercetările aveau să conducă şi spre viitorul preşedinte. Numai că toate investigaţiile au fost curînd suprimate şi dosarul a devenit Top Secret. De ce? Se pare că Markovic făcuse fotografii compromiţătoare unor înalte personalităţi politice care participaseră la orgii sexuale organizate de un agent al Serviciului Secret, Francois Marcantoni. Presa nici nu apucase să intre pe fir, cînd totul s-a şi închis. Markovic a murit în condiţii misterioase, iar o dată ajuns la Palatul Prezidenţial, Pompidou i-a concediat pe Marcantoni şi pe cîţiva dintre agenţii lui care se presupune că fuseseră implicaţi în organizarea acestor orgii. Toţi au dispărut în anonimat şi nimeni nu i-a mai găsit vreodată pentru a afla adevărul din gura lor. Se presupune că tăcerea le-a fost cum se cuvine plătită.

Valery Giscard d’Estaing, care i-a urmat lui Pompidou, era recunoscut drept un „seducător în serie” (era să spun: criminal în serie, dacă o crimă e să le faci pe domnişoare şi doamne să-ţi cadă în braţe, una cîte una doar, pentru a fi iubite pe grabă şi… abandonate). Escapadele nocturne ale preşedintelui erau de notorietate. Într-o dimineaţă, pe cînd se grăbea să se întoarcă la Palat, preşedintele a fost implicat într-un grav accident de circulaţie. Ar fi fost un subiect gras pentru presă, dar, neaşteptat, toată lumea a tăcut. Să fi primit presa franceză preţul discreţiei?

Oricum, un preşedinte precum Francois Mitterand avea să se bucure din plin de… lipsa de atenţie a presei, în ceea ce priveşte una dintre legăturile sale amoroase notabile. Mitterand a avut o fată – Mazarine – împreună cu Anne Pingeot, curator al Muzeului d’Orsay. Mazarine s-a născut în 1974 şi cei doi, tată şi fiică, obişnuiau să ia masa în oraş, adeseori. Francois Mitterand a vegheat îndeaproape asupra fiicei sale, în anii de şcoală, aşa că nimeni nu s-a mai mirat cînd, la funeraliile fostului preşedinte, soţia, amanta şi copiii din cele două relaţii au păşit unii lîngă alţii, în urma carului mortuar.

Pe măsură ce ne apropiem de timpul prezent, discreţia faţă de viaţa preşedinţilor francezi nu mai este o virtute a presei. Jacques Chirac chiar a primit o poreclă deloc măgulitoare: „Domnul-Cinci-Minute-Inclusiv-Duşul”, relativ la viteza cu care îşi consuma (multele) afaceri de alcov. În 2001, Prima Doamnă a Franţei avea să-şi mărturisească gelozia, cu multă... candoare, într-un interviu televizat. Ea admite că ilustrului soţ îi plac femeile, dar că ea, consoarta, posedă încă destul şarm încît el să revină mereu în patul conjugal...

Nu trebuie să mai trecem în revistă imensul scandal provocat de fostul preşedinte Sarkozy, atunci cînd decide să divorţeze de nevasta dintîi şi să o facă „femeie onorabilă” pe cea care-i fusese metresă, pînă atunci, Carla Bruni. Spre surpriza multora, mişcarea, îndrăzneaţă, considerată de unii sinucigaşă, i-a prins bine acestuia, aducîndu-i un al doilea mandat de preşedinte.

Dar să revenim la prezent! Oricît de „deschişi la minte” ar fi francezii mileniului trei, oricît de mult le-ar plăcea (ne)vinovatele flirturi, Hollande nu poate risca un „menage a trois”. Va trebui să se decidă, clamează conaţionalii săi. La Elysee nu e loc pentru două „prime doamne”, cum nu încap două săbii în aceeaşi teacă!... Nici o sabie în două teci.

Sursa: Felicia.ro