TICALOSIILE STATULUI MAFIOT

(Fărăde)Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal

De o bună bucată de vreme, mass-media (presa noastră cea de toate zilele) şi o serie întreagă de comentatori contestă, pe bună dreptate, modul abuziv în care este aplicată şi invocată partizan Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în favoarea exclusivă „a celor aleşi”. Responsabilii guvernamentali sau departamentali răspund acuzaţiilor cu cele mai năucitoare argumente, ajungînd pînă acolo încît să vină în sprijinul afirmaţiilor lor cu aiuritoare „similitudini europene”.

În realitatea ei nudă, (adică goală ca mireasa la pat) menirea acestei legi este aceea de a-i proteja pe unii politicieni, demnitari, şefi ai diferitelor instituţii şi mulţimea de funcţionari docili ai acestora din Sistem. Această lege îşi găseşte aplicabilitate, mai cu seamă, şi în sistemul judecătoresc. Aici este vorba despre faptul că jurnalistul sau chiar contribuabilul simplu nu are acces la baza de date a hotărîrilor judecătoreşti în care s-au pronunţat sentinţe împotriva celor care au jefuit un Stat întreţinut chiar de noi, nu de către politicienii pe care tot noi îi plătim ca să ne slujească.

Înainte de a continua cu observaţiile noastre, considerăm că este util pentru cititori să oferim cîteva observaţii dintr-o analiză efectuată de Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova (CRJM). Se ştie că Ministerul Justiţiei a anunţat că opţiunea de căutare a dosarelor de judecată în baza numelui părţilor implicate nu va mai fi posibilă pe portalul instanţelor judecătoreşti, iar informaţiile vor putea fi găsite numai după numărul dosarului.

CRJM, însă, a analizat practica privind publicarea numelui şi prenumelui persoanelor fizice în hotărîrile judecătoreşti din cinci jurisdicţii şi patru tribunale internaţionale şi a constatat că nu există o practică uniform acceptată. Totuşi, niciun sistem nu depersonalizează toate hotărîrile judecătoreşti. Potrivit sursei, „doar în doua sisteme analizate, din Franţa şi Germania, depersonalizarea reprezintă o regulă. În alte şase sisteme, depersonalizarea este o excepţie şi se dispune de către judecător în cazuri temeinic justificate. În cadrul Curţii Inter-Americane a Drepturilor Omului, depersonalizarea hotărîrilor nu se face.

În cele şase sisteme în care depersonalizarea reprezintă o excepţie, majoritatea hotărîrilor judecătoreşti conţin numele şi prenumele reclamantului. În sistemul francez, chiar daca hotărîrile sînt depersonalizate, prenumele parţilor nu sînt depersonalizate, iar în locul numelui se scrie prima literă a numelui. Totuşi, din cele opt sisteme analizate, depersonalizarea nu se aplică persoanelor juridice şi autorităţilor publice. În sistemele în care depersonalizarea nu reprezintă regulă, din hotarîri sînt excluse informaţii care pot afecta viaţa privată (de ex: numărul de identificare, data naşterii, etc.).” CRJM mai notează că, în toate sistemele analizate, hotărîrile judecătoreşti sînt sistematizate în baze de date după materie. Din acest motiv, depersonalizarea nu afectează accesul specialiştilor şi al publicului la hotărîrile judecătoreşti.

Unii oficiali ai Statului Republica Moldova ştiu, o fac pe proştii sau primesc ordine ca s-o scalde atunci cînd trebuie să vină cu explicaţii pertinente. În cazul secretizărilor hotărîrilor judecătoreşti şi identificarea nominală a lui X sau Y într-un dosar la care dorim să avem acces, aceşti broscoi de oficiali invocă diferite cazuri în care sînt implicaţi minori, divorţuri şi alte mărunţişuri. Dar pe noi nu asta ne interesează. Pentru că este vorba despre banii pe care Statul îi colectează de la noi ca să existe, noi vrem să avem acces la astfel de date de interes public pentru că vrem să ştim dacă Vlad Filat este învinuit, vinovat şi plăteşte pentru milioane furate din banii noştri şi în conformitate cu acuzaţiile aduse, despre cum este judecat Ilan Shor şi de ce este în libertate după ce se ştie că el a furat nu atît Filat, despre procesele lui Veaceslav Platon bătut şi torturat în închisoare etc.

În context, însă, ticăloşia acestei legi este cu mult mai extinsă. Nu poţi să întrebi un politician, un procuror, un judecător, un vameş, un poliţist, pe unul de la Fisc şi aşa mai departe de unde a avut bani să-şi cumpere sau să-şi construiască ditamai castelul din strada Vijeliei, nr. 13, cartierul Frecăuţeni, căci imediat îţi spune că este protejat de această lege. Aceeaşi lege îi protejează şi pe cam toţi funcţionarii de Stat în cazul în care vrei să afli de la ei ce salarii au sau de unde au avut bani nevasta Aglaia sau fiul Igor ca să-i cumpere şi să-i ofere cadou o maşină de lux, căci le încalci „dreptul la protecţia datelor cu caracter personal”. Tudor Corpaci, noul şef la ANRE, aţi văzut ce cocioabă de aur are? Cine să-l întrebe de unde o are?

Într-o emisiune a Nataliei Morari de la TV7, l-am auzit pe vice-ministrul Justiţiei, Nicolae Eşanu, făcînd o afirmaţie revoltătoare şi de o neghiobie mai mare decît el. Acesta, nici mai mult şi nici mai puţin, spunea că există anumite funcţii în instituţii ale Statului în care se impune secretul salarizării celor numiţi sau admişi prin concurs. Păi secretul cu privire la sumele cu care sînt salarizaţi nu poate exista nici în ceea ce-i priveşte pe lucrătorii de la SIS, în frunte cu etern directorul Mihai Balan. Singurul secret cu privire la recompensele băneşti ale SIS se impune la cele oferite informatorilor. Atît!

Fărădelegea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal nu pute fi aplicată cu atîta duritate, neruşinare şi lipsă elementară de respect pentru acest umilit popor decît de către aceşti guvernanţi care au prea multe de ascuns, mai ales datele lor cu caracter personal. Toţi trăiesc într-un adevărat Rai înconjurat de Iadul poporului moldovenesc de care nu se pot lipsi. Din fiecare furtişag din buget sau buzunarele moldovenilor, din fiecare avere dobîndită ilegal de funcţionărimea de Stat protejată de această lege o parte însemnată se duce la boşii de la guvernare, căci ei sînt protectorii nelegiuirilor pe care le fac.

Secretizîndu-le datele personale ale acestora, guvernanţii şi le secretizează pe ale lor. Uitaţi-vă numai la cîte vile se află în această săracă ţară, cîte maşini de lux rulează pe drumurile ei desfundate, cum se îmbracă şi ce accesorii scumpe au toţi aceşti beneficiari ai legii cu pricină! Toate aste sînt „date cu caracter personal”! Deci nu avem voie să ştim nimic despre provenienţa acestor bunuri, despre adresele la care şi-au înălţat palate şi, mai ales nimic despre salariile lor, care oricît ar fi de mari tot nu-şi justifică averile de milionari de tip occidental! La cîte procese am avut pe parcursul anilor (pierdute, căci justiţia noastră este foarte solidară), parcă nici nu mai avem curaj să întrebăm chestii de acestea, „delicate”.

Ca o ironie, Centrul Naţional pentru protecţia datelor cu caracter personal a comunicat că angajaţii instituţiei pe care o reprezintă vor merge în acest an pe la toate structurile de Stat pentru a oferi explicaţii cum trebuie să fie aplicată Legea. Şi ce dacă? Acest Centru amorf şi inutil este la fel de dependent de Sistem ca şi Comisia Naţională de Integritate. O caricatură!

În consecinţă, constatăm că această lege este îndreptată exclusiv împotriva poporului plătitor de impozite, avînd rostul să-i protejeze tocmai pe acei funcţionari sau demnitari care sînt obligaţi să dea socoteală întregii societăţi deoarece sînt plătiţi din banii noştri. Plătiţi fiind din banii poporului, legea îi apără şi atunci cînd fură ţara însutit şi înmiit faţă de salariul ţinut la secret. Se poartă de parcă poporul trebuie să le dea lor raport, nu invers, aşa cum este în întreaga lume civilizată.

Mihai CONŢIU

P.S. În contextul acestei legi şi a protestelor din România, cunoscutul jurnalist român Andrei Gheorghe a dat publicităţii telefoanele şi adresele tuturor guvernanţilor români scriind: „Români, mergeţi să vă umpleţi frigiderele!” N-a putut nimeni să-i facă nimic! La noi vor fi găsiţi şi fără telefoane. Prin martie-sau prin apririle, butoiul de pulbere este gata să explodeze. E drept, nu cu Maia, Usatîi şi Năstase în frunte. Va fi o revoluţie fără lideri.