Cel care l-a sfătuit pe liderul PCRM să-i excludă din conducere pe cei trei deputaţi i-a vrut binele

Autor: Mihai CONŢIU

După scandalul cu teroriştii şi extremiştii din gruparea lui Mark Tkaciuks se pare că lucrurile din PCRM nu stau deloc pe roze, iar bătălia finală încă nu s-a dat. Anarhistul şi extremistul Mark Tkaciuk şi-a calculat relativ minuţios planul de anihilare a lui Vladimir Voronin numai că nu a putut să anticipeze şi eşecul din final. Cum se spune şi în Mioriţa: au vrut să-l cam omoare pe Voronin pentru că-i mai moldovean şi mai ortoman. Ar trebui să fim naivi să credem că gruparea Tkaciuk îi cuprinde doar pe Iurie Munteanu, Grigore Petrenco sau Alexandr Petkov. Sînt mult mai mulţi – deputaţi, lideri sau adjuncţi din Capitală şi de prin raioane etc. Sînt tot mai mulţi cei care afirmă că Tkaciuk s-ar fi aliat în acest joc cu Veaceslav Platon, oligarhul rătăcitor mutat de ici acolo de nişte servicii secrete.

Nu sîntem primii care scriem că Tkaciuk a vrut să-l oblige pe Voronin să accepte, pentru viitoarele alegeri parlamentare, o listă întocmită cu el, cu oameni credincioşi lui. Anticipînd că Voronin ar putea să-l refuze, ceea ce s-a şi întîmplat, Tkaciuk vroia sau chiar l-a ameninţat pe Voronin cu demisii în masă din rîndul deputaţilor PCRM şi din filialele din teritoriu. Se spune că Tkaciuk a prelucrat timp îndelungat mai multe organizaţii şi lideri raionali.

Am mai scris că nu este de ici, de acolo, ca tipi mediocri în plan politic cum sînt Petrenco sau Munteanu să se răstească la un lider cum este Voronin. Logica ne determină să credem că ramificaţiile lui Tkaciuk duc şi în zona sindicală, dat fiind faptul că mama sa a fost (nu ştim dacă mai şi este) lider în ramură. Planul lui Tkaciuk a fost ca să-l înlăture pe Voronin de la conducerea PCRM şi să-l „ungă” preşedinte al partidului pe Iurie Munteanu, un tip docil şi uşor de manipulat.

Voronin nu-i tipul cu care să te joci altfel, mai ales cînd este vorba despre şefia unui partid al cărui creator este. Deşi Voronin a reacţionat cu o relativă întîrziere, dat fiind faptul că avea informaţii mai de mult timp despre manevrele din culise, Tkaciuk a fost luat prin surprindere de gestul oarecum radical al lui Voronin de a-i exclude pe cei trei din Comitetul Central, iar pe Munteanu să-l şi demită din funcţia de secretar general. Spun că gestul lui Voronin a fost „oarecum radical”deoarece trebuia să iniţieze şi excluderea lor din PCRM.

Acest lucru dovedeşte că Voronin cunoştea cu precizie numărul celor racolaţi de Tkaciuk în conspiraţia sa. În actuala conjunctură, credem că Voronin lucrează din greu spre a-şi recupera partidul în totalitate. Cel care l-a sfătuit însă pe Voronin să-i excludă pe cei trei din funcţiile de conducere i-a dorit binele, i-a fost un sfătuitor de bună credinţă. Pe de altă parte, recurgînd la o logică elementară şi conclusivă, cred că Voronin greşeşte amarnic dacă nu-i exclude din PCRM pe absolut toţi cei care fac parte din conspiraţia lui Tkaciuk. Aceştia sînt oameni foarte răi, domnule, şi îi urăsc de moarte pe moldoveni!

Plastic vorbind, Voronin trebuie să rupă urgent pisica în două. Cei răzvrătiţi, avînd calitatea de membri ai PCRM, sînt suficient de motivaţi de ură şi răzbunare să-l lucreze pe Voronin în continuare din interior. Nemaiavînd calitatea de membri de partid, influenţa sau imixtiunile acestei grupări extremiste şi antimoldoveneşti în organizaţiile teritoriale ar avea caracter agresiv, i-ar scoate la lumină pe cei care le sînt aliaţi şi încă nu sînt cunoscuţi, dar le-ar fi ştirbită şi credibilitatea lor pentru că nu ar mai reprezenta nici PCRM şi nici o altă formaţiune. Este greu de crezut că i-ar putea trimite spre comuniştii aşa-zis reformatori, dar nimic nu este exclus. Se spune că Tkaciuk stă deja în spatele grăsuliu al lui Renato Usatîi.

Totodată, oricît de mulţi ar pleca din PCRM, votanţii acestui partid vor fi constanţi deoarece partidul pentru ei este „emblema Voronin”. Neexcluzîndu-i rapid din partid, Voronin riscă un scandal tocmai atunci cînd nu are nevoie – în preajma alegerilor parlamentare. Pe de altă parte, lui Voronin i se oferă acum şansa unei reforme şi reformulări absolut radicale a formaţiunii.

În primul rînd, liderul PCRM ar trebui să înţeleagă bine faptul că a pierdut irevocabil electoratul rusofon în favoarea lui Igor Dodon şi a altor cîţiva mai mărunţei. Prin urmare, Voronin ar putea să se reorienteze spre electoratul moldovenesc şi spre vectorul european ireversibil. Declaraţiile sale politice sînt… doar declaraţii politice care pot fi rectificabile în virtutea jocului politic. Oricît de multe lucruri nu i-ar plăcea din Acordul de Asociere, Voronin este mult prea experimentat ca să nu ştie că asta-i regula jocului democratic şi calitativ european, că totul este orientat spre binele Moldovei, spre modernizarea ţării şi bunăstarea oamenilor. Doar acesta-i sensul vieţii lui Voronin - bunăstarea poporului, nu?!

Este imposibil ca Vladimir Nicolaevici să nu fi contabilizat uriaşul ajutor oferit Moldovei de către UE în toţi aceşti cinci ani. Unde ne-am fi aflat acum dacă nu exista UE, căci Rusia nu ne-ar fi dat nimic, ci ne-ar fi înglodat în datorii „generoase” pentru gazele naturale. Dacă Voronin şi PCRM s-ar înscrie pe parcursul pro-european, gruparea lui Tkaciuk ar intra în preistoria politică, ar fi penibil de contrastantă imaginea lor depăşită de timp în raport cu şansele integrării europene.

Încă nu este tîrziu ca Voronin să decidă ca, împreună cu deputaţii care-i sînt loiali, să voteze ratificarea Acordului de Asociere cu UE. Încă nu este tîrziu ca Voronin să le demonstreze moldovenilor că poate vota pentru viitorul lor, că le este devotat lor şi că le reprezintă cu adevărat nu doar interesele lor, ci şi viitorul urmaşilor lor. În fond, votînd ratificarea Acordului, Voronin votează acelaşi proiect pro-european pe care el l-a şi iniţiat, care oricum la acelaşi tip de Acord se ajungea şi dacă mai era la Putere. Reîntoarcerea PCRM spre Europa ar fi salvarea primenitoare a PCRM, ar fi bine primită de moldoveni şi astfel ar reintra demn pe uşa centrală a generoasei UE!