TEHNOCRAŢII AUTOHTONI ŞI CEI DE LA BRUXELLES POT DEVENI O ALTERNATIVĂ

Pericol în Europa de Sud-Est: Naţiunile se rup de clasa politică

Bulgaria, Slovenia, Macedonia, Croaţia sunt ţările Est-europene în care, în ultimele luni, au avut şi au încă loc proteste de amploare împotriva clasei politice. Presa internaţională observa o cauză comună în spatele manifestaţiilor – corupţia – şi sugerează o soluţie comună – venirea la putere a unor politicieni tineri, care înţeleg mai bine şi sunt mai apropiaţi de centrul de putere de la Bruxelles.

În Bulgaria şi Slovenia, protestele au dus la căderea a două guverne de dreapta, însă acum noile administraţii nu stau deloc mai bine în ochii celor din stradă. Socialiştii bulgari ar avea şanse minime să revină la putere, dacă s-ar organiza alegeri anticipate în aceasta Toamnă, iar social-liberalii care guvernează la Ljbljana sunt văzuţi ca ineficienţi de 60,7% dintre sloveni. Acelaşi sondaj, publicat în urmă cu o săptămînă, arată că actuala coaliţie din Slovenia nu ar primi la alegeri decît puţin peste 20% din voturi, iar fosta guvernare conservatoare ar obţine doar 12,3%. Peste 50% dintre sloveni nu ştiu cu cine să voteze.

„Legitimitatea clasei politice este pusă astăzi sub semnul întrebării pretutindeni în Balcani. Scandalurile de corupţie şi cinismul politic subminează încrederea alegătorilor. Promisiunile electorale sunt nişte glume notorii. Şi fiecare ţară îşi are politicienii ei care, chiar şi foarte întinaţi de diverse cazuri, se agaţă încă de putere”, scrie cotidianul olandez Trow, citat de Presseurop.eu.

Protestele din Bulgaria, de departe cele mai ample, au intrat deja în cea de a treia lor lună. Izbucnite în Iunie, atunci cînd premierul socialist Plamen Oreşarski a încercat să-l instaleze pe oligarhul de numai 32 de ani Delyan Peevski în fruntea serviciului de informaţii, protestele urmăresc acum să dea jos Guvernul. Bulgarii care ies în stradă nu favorizează deloc opoziţia de dreapta. Dimpotrivă, acuză „programul nebunesc”, după cum scrie The Guardian, al fostului Guvern al lui Boyko Borisov, de a impune măsuri de austeritate în 2008, atunci cînd datoria publică a Bulgariei era cea mai mică din UE şi cînd deficitul bugetar era sub pragul de 3%.

Protestele se îndreaptă împotriva mafiei şi a corupţiei. Un exemplu îl oferă bulgarii care au ieşit pe străzile Varnei, al treilea oraş ca mărime, pentru a protesta împotriva conglomeratului TIM, care controlează 70% din economia oraşului, inclusiv infrastructura turistică. Protestele se îndreaptă împotriva lui Peevski şi a mamei sale, Irena Krasteva, care controlează prin New Bulgaria Media Group circa 80% din presa de la Sud de Dunăre. Bulgarii sunt revoltaţi împotriva justiţiei, un studiu al Transparency International arătînd că 86% dintre ei nu au încredere în magistraţi.

Francesco Checchi, specialist în anticorupţie al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Europa, arată, pentru South East European Times, că la originea corupţiei din Bulgaria stau trei factori. Primul ţine de modul în care s-a realizat tranziţia economică în Bulgaria, cu favorizarea apariţiei monopolurilor controlate de elitele politice. Al doilea ţine de tranziţia democratică, care a asigurat alegeri libere, însă nu şi o societate civilă, o presa liberă şi transparenţa procesului administrativ. Iar al treilea motiv ţine de faptul că „administraţia publică este folosită în scopuri politice, al contractelor, slujbelor, iar iniţiativele legislative nu urmăresc decît să atragă voturi şi sprijin din partea sectorului public.”

Trouw scrie că aceste manifestaţii nu au produs pînă acum nici un lider. „Această lipsă de lideri şi de program este totodată puterea şi slăbiciunea acestor mişcări de contestare. Întrucît le permite să adune laolaltă mari grupuri eterogene, dar pe de altă parte înseamnă că nimeni nu înaintează pentru a pune în aplicare adevărate reforme. Opoziţia oficială este tot atît de suspectă cît Guvernul. Se formează o multitudine de mici partide care nu reuşesc să construiască un capital de încredere. Alegerile riscă astfel să-şi piardă funcţia de motor al schimbării”, scrie Trouw.

Soluţia politicienilor din aceste state este populismul. În Slovenia, fostul premier Janez Jansa a încercat să se menţină la putere, în Decembrie 2012, oferind populaţiei o perioada lungă de concediu. În Bulgaria, premierul Oreşarski propune mărirea pensiilor şi a alocaţiilor familiale.

Soluţia sugerată tot mai des de presa internaţională şi de ONG-urile care sprijină protestele este însă reforma clasei politice prin promovarea unor figuri noi. Serbia pare să urmeze acest model. În urmă cu cîteva zile, la Belgrad, a fost instalat un nou ministru al Finanţelor, un tînăr de 29 de ani, absolvent de Yale,asociat la McKinsey & Co. din New York, considerat un expert în reduceri bugetare. Lazar Krstic a fost alegerea vicepremierului şi ministrului Apărării, Alexandar Vucic, cel mai popular politician din Serbia. Un consilier al lui Vucic a dezvăluit o parte din programul tînărului ministru: „Cred că în Septembrie vom putea aborda FMI-ul”. Anunţul a fost suficient pentru ca, alături de vîrsta şi statutul apolitic al ministrului, să stîrnească deja unele suspiciuni faţă de aceasta înnoire a Cabinetului.

În Bulgaria, cinci mici partide încearcă să capitalizeze, cu sprijinul presei occidentale, protestele antiguvernamentale. Sunt partide pro-europene care susţin aproape necondiţionat Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi cer chiar lărgirea ariei acoperită de acesta, prin includerea libertăţii presei. Mişcarea reformistă este susţinută chiar de către Comisia Europeană.

Comisarul Viviane Reding nu a fost deloc reţinută în manifestarea, chiar la Sofia, a sprijinului faţă de protestatarii care doresc să răstoarne Guvernul de stînga. „Simpatizez cu cetăţenii care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva corupţiei. Situaţia politică din Bulgaria este polarizată, iar Comisia face apel la consens, pentru stabilitatea şi prosperitatea Bulgariei. Mi s-a cerut de multe ori să renunţ la acest mecanism, dar răspunsul preşedintelui Comisiei Europene a fost întotdeauna “Nu”. Nu vom renunţa la acest mecanism. Îl vom folosi să exercităm presiune asupra instituţiilor care ar trebui să lucreze şi să trateze oamenii ca şi cetăţeni şi nu potrivit interesului cuiva”, a spus Reding la Sofia, în urmă cu o lună.

Replica presei pro-guvernamentale din Bulgaria: protestele sunt susţinute de ONG-urile finanţate de George Soros şi nu sunt reprezentative.

Euinside, unul dintre site-urile care promovează noile formaţiuni politice bulgare a propus şi „cel mai bun scenariu” pentru Bulgaria. Nu alegerile anticipate, nu o soluţie politică. Soluţia este “cultivarea unei noi clase de administratori, oameni care să fie educaţi pentru a şti ce înseamnă guvernarea, care să primească noţiunile de bază în economie, relaţii internaţionale şi energie” în şcoli constituite pe modelul Ecole Nationale d'Administration şi care să nu aibă o conducere formată din bulgari, ci din occidentali.

Pînă cînd generaţiile de tehnocraţi şcoliţi la şcoala Occidentului va prelua destinele Bulgariei, este necesară însă constituirea unei Troici a Comisiei Europene, Consiliului Europei şi a ONG-urilor ce militează pentru libertatea presei, care să supervizeze implementarea unor reforme suplimentare faţă de cele cerute prin criteriile de la Copenhaga, din 1993. Adică un fel de Task Force Greece, care dictează politica economică şi nu numai a Guvernului Elen, sub conducerea germanului Horst Reichenbach, fost preşedinte al BERD.

„În Bulgaria, potrivit unor sondaje, aproape jumătate din populaţie susţine manifestanţii. Am fi tentaţi să tragem concluzia că este vorba despre aceeaşi jumătate care de obicei nu merge la vot. Aversiunea şi neîncrederea sunt atît de adînc înrădăcinate încît politica este văzută ca o problemă, şi nu ca o soluţie”, scrie cotidianul Trouw. Rămîne de văzut cîte dintre soluţiile tehnocrate pentru statele Est-europene, soluţii susţinute de CE şi de o parte din presă, se vor concretiza şi cu ce rezultate pentru aceste naţiuni.

Călin MARCHIEVICI