Se pare că svastika, simbolul atrocităţilor nazismului din cel de-al Doilea Război Mondial, este prezentă in cultura multor popoare de pe numeroase continente, de mai multe milenii.

Timp de mii de ani însemnătatea simbolului a fost una bună, oamenii considerînd svastika un simbol aducător de noroc. De alftel, numeroşi istorici cred că Adolf Hitler, care era obsedat de misticism şi paranormal, îi cunoştea însemnătatea şi că a dorit să-l folosească. Crimele pe care le-a comis însă, au aruncat o lumină nefastă şi asupra acestui simbol vechi de mai multe mii de ani.

Cu toate acestea, umbra aruncată pe acest simbol de nazişti începe uşor să fie ridicată. Librăria Virtuală Evreiască, o Instituţie Americano-Israeliană, a făcut referire la istoria svasticii ca fiind pozitivă.

Pînă în prezent cea mai veche svastică a fost descoperită în Ucraina pe o sculptură din fildeş de mamut datînd din anul 10.000 î.C.

Aztecii şi mayaşii desenau acest simbol pe locurile de înmormîntare, haine şi bijuterii. În Europa, astfel de simboluri se pot găsi în catacombele romane, în biserici, pe pietrele din pieţe şi pe mormînturi.

Cuvîntul svastica vine din sanscrită (limba indiană veche - n.r.): swa înseamnă ”sine mai înalt, asta înseamnă ”fiinţă,” iar ka este un sufix. Cuvîntul poate fi înţeles ca ”fiinţă mai înaltă”, simbolul mai fiind cunoscut şi sub numele de srivatsa.

În India, are o legătură puternică cu budismul, ce s-a transmis mai apoi şi în China. Deseori, svastika se poate găsi pe sculpturile de Buddha, şi se crede că este un semn arătat de către Buddha primilor oameni care l-au portretizat.

A fost înţeles de-a lungul timpului ca un simbol al norocului, un simbol al purităţii, cît şi a altor atribute pozitive. Hitler a căutat să lege puterea şi puritatea simbolului de doctrina sa privind crearea unei rase ”pure”.

Laurenţiu PANAIT
Obiectiv.info