De cînd m-am legat de drumuri și călătoresc mai mult decît alții…, pe lîngă impresii și poze adun diverse suvenire, dar cel mai important din cele fin păturite și trainic tipărite. Și așa se face că însoțitorii mei admiră cele cumpărate, iar eu le arăt doar o carte. La început rămîn șocați, apoi impresionați, și la urmă dezamăgiți, fiindcă a lor cumpărătură se poate bea, mînca, ambalajul recicla, iar cartea mea va rămîne și moștenitorilor din vița mea. Anume despre o așa carte voi povesti în acest articol, ca să mă bucur eu încăodată, cititorii informa, iar cel mai important autorul tare mult lăuda și din nou felicita cu ocazia aniversării acestui eveniment cultural.

Așadar, în vara lui 2016 am avut ulterioara ocazie de-a vizita „beciurile” de la Cricova. Pe lîngă toate cele bune și frumoase, am avut o surpriză plăcută și anume… că alături de licorile lui Bachus, frumos îmbuteliate și împachetate, s-a expus pentru vînzare și o … admirabilă carte. Am cumpărat-o fără ezitare, fiindcă adun în zestrea mea „bibliotecară” cei frumos despre al nostru plai mănos. Cartea este întitulată „Cricova – destinul meu”, și arborată cu „nomen este omen” (în traducere din latină ar fi – acesta-i semnul), autor Valentin Bodiul, lansată în 26 februarie 2016.

Coperta – după hîrtia, grosimea, culoarea, desenele, scrisul, imaginea autorului pe fundalul unei vii cu frunză verde, sau pe rod – face ochiul să vadă și mintea să creadă că-i „măiestria cuiva cioplită pe un butoi din doage de stejar vechi de cîteva mii de ani”. Cînd o ții în mînă, degetele singure o mîngîie și nervișorii din pernuțe îți transmit în minteuță… „sînt a ta, citește-mă și te vei îmbăta de fericire din cele ce vei afla”. Ascult minteuța, deschid cartea și văd pe dinăuntrul copertei „trei căpriori dintr-o cetate imaginară și turnul de veghe de la porțile vinăriei Cricova” sau după idea autorilor „Cricova – intrare în poveste”. Pe dinăuntru doi al tărtajului stau 72 de „Celebrități în vizită la Cricova” sau fețe ale unor „însemnați” oameni ai Planetei, care au trecut pragul și servit un vin produs la Combinatul de Vinuri „Cricova”. Cele 167 de foi ale cărții sînt pe de-a dreptul „pergamentoase”, sau cel puțin la pipăit, colorit și lucit, amintesc de hîrtia de odinioară. Felicitări domnule Vladimir Zmeev, ești un adevărat „zmău” pe tărîmul dumi-Tău.

Cuprinsul. Pornește cu - „În loc de prefață”, sfîrșește cu - „În loc de postfață”, iar cele 23 de subcapitole sînt întitulate cu: *Din partea autorului sau gînduri cu voce tare, *Din vremuri străvechi, *De unde își iau obîrșia „Subsolurile de la Cricova?”, *Petru Ungureanu – ctitorul combinatului de vinuri „Cricova”, *Rădăcini, *Debut Vinicol. Obstacole și spini, *Zigzagurile sorții, *Universitățile vieții, *Notorietăți sau „Unșii lui Dumnezeu” de ieri și de azi, *Izvoare, *Știința și practica interacțiunii, *Pulsații sufletești, *Perestroika – restructurare cu iz de nihilism, *Viticultura. Viță și aspirații. *Vinul – izvor nesecat al existenței, *Vinul și turismul. Simbioză,*Puțină anecdotă, *„Sotheby’s și niscaiva filosofie, *Tranziția la economia de piață sau „Paradox a la Moldavie”, „Zilele negre”: Embargouri, crize financiare și alte șocuri din istoria modernă a vinificației moldovenești, *Galerie – maeștrii vinurilor remarcabile, *„Cricova” – pasiunea noastră, *Tînăra generație. Galeria de imagini, tablouri, fotografii de epocă, fețe omenești, hărți, acte și tot așa, completează conținutul cărții și o face mai de valoare și-i ridică prețul ei istoric și mai tare.

Conținutul. În fiecare subcapitol „ca trase prin teasc se scurg” absolut toate evenimentele: de la legendă, ctitorie, deschidere, funcționare, insuccese, succese etc. pînă la… Cricova în turismul mondial”, pe care îl considerăm un absolut succes național. În carte se prezintă o istorie bogată, onorabilă, demnă și, cel mai important, necesară de-a fi cunoscută de cel ce se respectă și se consideră patriot al plaiului Pruto-Nistrean. A ști cît mai multe aspecte din istoria acestui combinat, sau după placul altora vinăriei, cramei, beciului, etc. face parte din cultura generală a fiecărui moldovean. Nu putem însoți musafirii și simplu a bea vinururile de „Cricova” – recunoscute nu numai de lume, dar și de regi și regine, președinți și diplomați, generali, cosmonauți și comandanți, fără a îmbogăți „ședința degustării” cu o poveste interesantă sau picantă despre un vin, un om, o podgorie, o nebunie... Totodată nu este suficient de-a admira culoarea, aroma, consistența, luciul, gustul vinului servit, fără a turna și un pic de poveste: despre a noastră Moldovioară, despre zonele ei colinare, viile milenare, obiceiurile tradiționale. Da și-o glumă bine cade pentru cel de după masă, sigur și un flirt elegant, iar după un compliment educat, paharul cu vin devine și mai rafinat. Dar de unde toate astea de luat, decît din cîrțile scrise din viața trăită cu multe nenorocuri înghițite, dar totuși cu mai mulți ani de zile atît de frumos trecute.

Pe această cale vreau să-i mulțumesc domnului Valentin Bodiul pentru carte, pe care nu-l cunosc pe viu și nici că a fost la cîrma acestui succes național atîțea ani. Carte, care aparține nu numai sufletului dumnealui și colectivului, dar întregului popor moldovean. Fiind la început de an, tradiționalul La mulți ani și din partea mea multă sănătate și dacă se poate, o altă carte. Nu oricare, dar tot din breasla dumitale, c-am de la Burebista-ncoace – despre vasele în care se adunau strugurii în vii, în ce se zdrobeau, în ce mustul scurgeau, în ce îl turnau pentru a sta, odihni și învechi, în ce îl cărau la tîrg, și cel mai important unde-l păstrau anul împrejur. De ce m-ar interesa, apoi pentru că sînt și eu din domeniul agricol, doar că mai mult mă aflu printre rîndurile de viță și numai la ocazii în beciurile vinicole. Studies insectele care atacă vița-de-vie, adică sînt entomolog (nu enolog), de aceea poate numai de la domina-Ta aflu ce a avut în vedere Mihail Sadoveanu cînd a scris în „Frații Jderi: „De asemenea prostimea asta din Țara Moldovei, fără a primi carte și înștiințări de la nimeni, s-a grăbit să strîngă toate mai din vreme și să puie unele la adăpost, ca în așteptarea primejdiei. Gropile de grîu și orz le-au săpat mai adînc și le-au ars mai bine. Oile și vitele le țin către preajma muntelui. Gospodarii de la cîmp își șinuiesc roțile carilor. Podgorenii au mai săpat un rînd de borte guzgănești în hrubele cele mari, zidindu-le, după ce-au ascuns acolo buți vechi. Iar răzășiile nu mai au astîmpăr: cînd îs în sate, cînd îs în tabără la Măria Sa”.

Așadar, Bodiul-le Măria-Ta, așteptăm o altă carte despre via, vinul, vinăria regilor din Țara Ta, pentru care vă mulțumim anticipat.

Asea M. TIMUŞ, UASM