SINDROMUL TINERETII FARA VISE

Motto:Cel care neglijează învăţătura în tinereţe, pierde trecutul şi este mort pentru viitor.
Euripides

Textul de mai jos este generat de nişte întîmplări. Prima: o discuţie telefonică auzită de la un tînăr, din context student, întreţinută cu amica sa într-un microbuz pe o rută interurbană. 45 de minute (!) de nimicuri şi fleacuri tîmpite, inutile şi fără sens, la telefon mobil, fără nici o jenă că toate acestea sînt ascultate de 25 de pasageri care n-aveau nici o treabă cu „da, nu, hai nu goni”, „nu mă gruzi atîta” şi „unde facem tusovca duminică”. Şi altul: la o redacţie vine o studentă de la jurnalistică să se înscrie pentru practica de vară, ce prevede activitate într-un ziar. Pentru că e vorba de facultatea de jurnalism şi nu de contabilitate, prima ce o întreabă redactorul e ce carte citeşte la moment, cu răspunsul – „Cel mai iubit dintre pămînteni”. Frumos, chiar dacă e vorba de programul de liceu. Ulterior - cine este autorul? Pauză şi ezitare – a uitat. Ei, hai, s-ar putea să fie, deşi... Dar culmea culmelor, viitoarea jurnalistă a uitat şi numele eroului principal. Oi face şi eu ca profesorul meu de literatură de la facultate, care atunci cînd ne prindea cu mîţa în sac la ore, adică roman necitit, ne întreba dacă am lecturat opera pînă la pagina 3?

Ce ar însemna asta? Că tineretul nostru este pasiv şi i se rupe de orice. În mare parte, studenţii nu sînt preocupaţi de nimic, afară de cîteva momente, ce în opinia lor le-ar prinde bine în viaţa lor tot atît de banală şi indiferentă. Cei mai frumoşi ani, care ar trebui să abunde în energie, idei şi planuri sînt irosiţi pe împuşcături cu vrăbii în porci, iar de la lumea înconjurătoare se cere doar să-i lase în pace. În cinematografie îi interesează doar comediile, adeseori proaste, iar orice început de creativitate este investit în acomodarea la împrejurări. Cu certitudine – cu o aşa generaţie în creştere nu mai vede ţara asta dezvoltare şi prosperitate.

Totodată, nu se poate de afirmat că nu avem tineret studios. E iarăşi vară afară şi se iau cu asalt universităţi şi academii, de la an la an schimbîndu-se setul de facultăţi la modă, unde e un concurs nebun. Avem, bineînţeles, şi exemple fericite de absolvenţi buni şi cu capacităţi. Dar, din păcate, de multe ori majoritatea candidaţilor n-au idee în ce constă obiectul lor de studii sau ce reprezintă meseria, nu mai pomenesc aici de vocaţie sau aptitudini, dar merg într-acolo pentru că aşa li s-a spus – acasă, la liceu sau au văzut la televizor că e modern. Şi ca urmare avem studenţi la jurnalism, ajunşi în anul 3, care nu ştiu de Marin Preda, la economie, care nu şi-au dat interesul barem de 1-2 economişti de vază ai omenirii, viitori jurişti, pentru care Lombroso sau Machiavelli sînt un fel de „terra incognita” sau tineri manageri în turism care nu ştiu de Saharna, Orheiul Vechi, Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni sau platoul de la Copanca. Ce urmează să dezvolte aceşti tineri? Ce fel de formator de opinie va fi un eventual jurnalist care nu citeşte, iar principalele surse de informare sînt Facebook sau Odnoklassniki. Cum e formatorul aşa şi opinia, iar netul geme de gafe şi prostii culese din lucrările de BAC.

Nu vreau să par retrogradă. Mă bucur foarte mult pentru tinerii de azi, care au atîtea posibilităţi. Şi nu vreau s-o fac pe pisăloaga cu comparaţii dintre trecut şi prezent, dar credeţi-mă - slabă nădejde că poate ieşi ceva bun dintr-o generaţie care nu se interesează de nimic sau cercul intereselor sale este într-atîta de sumar şi primitiv că deja sperie.

P.S. Cînd terminam de scris acest material, văd pe net o ştire despre feciorul unei femei de afaceri din Chişinău, care, probabil, îşi ieşea din minţi de atîta bine că a făcut mai multe împuşcături sub muzică, într-un local de fiţe, ce-i aparţine mamei sale. La informaţia apărută şi reacţiile organelor de drept, un cunoscut blogher a comentat cam în felul următor: „Cînd în asemenea ştiri va fi sesizat şi Ministerul Educaţiei”? Bună întrebare, numai mă tem că fără răspuns.

Lilia GRUBÎI