SIMBATA MORTILOR: CINE POATE FI POMENIT IN ACEASTA ZI

În 2018, moșii de iarna sînt prăznuiţi pe 10 februarie. Cultul morţilor are o însemnătate deosebită în credinţa ortodoxă, iar Sfînta Tradiţie ne dă nenumărate exemple despre folosul şi importanţa lui. Iată care sînt temeiurile biblice pentru pomenirea morților și cine poate fi pomenit în această zi.

Zilele dedicate pomenirii morţilor ocupă un loc foarte important în perioada Triodului, în care am intrat pe 28 ianuarie. Astfel, în sîmbăta dinaintea duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, cunoscută în popor ca moșii de iarnă, Biserica Ortodoxa face pomenirea pentru cei adormiţi.

Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo "adormiți", termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existenta în alt mod de existență.

 

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toți cei care au murit nedespărțiți de Biserica. Nu pot fi pomeniți cei care au murit în dispreț cunoscut faţă de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvîrșește numai pentru cei care sînt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos, de aceea nu pot fi pomeniți nici copiii morți nebotezați.

 

Slujbe și rînduieli

În bisericile din țară este oficiată Sfînta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți.

În ziua în care este săvîrșită Sfînta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii și morți. Ele sînt așezate pe Sfîntul Disc, alături de Agneț - partea din prescură care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfîntul Disc.

În Postul Sfintelor Paști există și rînduiala sarindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioșii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sîmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor.

 

Rugăciuni pentru cei morţi - fundamentare biblică

Cultul morţilor are o însemnătate deosebită în credinţa ortodoxă, iar Sfînta Tradiţie ne dă nenumărate exemple despre folosul şi importanţa lui. Necesitatea rugăciunilor pentru cei adormiţi, precum şi confirmarea că această practică a fost rînduită de Apostoli, sînt exprimate astfel de către Sfîntul Ioan Gură de Aur:

„Să ne rugăm pentru cei morţi, punînd şi pe alţii să se roage şi dînd săracilor milostenii pentru sufletele lor. Căci nu degeaba s-a rînduit de către Apostoli ca să se facă pomenire la Sfintele şi înfricoşătoarele Taine pentru cei mutaţi de la noi. Ştiau că mult le foloseşte, multă binefacere aduce celor morţi. Pentru că atunci întregul popor stă cu mîinile ridicate către Dumnezeu, cînd clerul întreg se roagă, cînd înfricoşata Taină stă de faţă, apoi cum să nu îmblînzim pe Dumnezeu, rugîndu-L pentru ei?" (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a IV-a la Filipeni)

 

Dovezi din Vechiul Testament

Recunoscînd folosul rugăciunii pentru cei morţi, Tobit îl îndeamnă pe fiul său: Fii darnic cu pîinea şi cu vinul la mormîntul celor drepţi! (Tobit 4, 17). De existenţa vieţii de dincolo de mormînt, precum şi de necesitatea de a veni în ajutorul celor morţi, era pe deplin convins şi Isus fiul lui Sirah, care dă sfaturi de a se face milostenie nu numai pentru cei vii, ci şi pentru cei răposaţi: Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta (Sir. 7, 35). Aceste două texte arată faptul că milostenia pentru cei morţi era o practică întîlnită în rîndul evreilor, fiind plasată în rîndul faptelor bune.

Proorocul Baruh se roagă lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi, din neamul său, spunînd: Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi rele. Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mîna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta (Baruh 3, 4-5).

Iuda Macabeul, unul dintre fraţii Macabei, care au întemeiat regatul Iudeii, în jurul 162 î. Hr., a dat ordin sa se facă rugăciuni pentru cei morţi în luptă, spre a fi iertaţi de păcate.

 

Mărturia Noului Testament

În creştinism, rolul acordat sufletului, în învăţătura de credinţă şi în viaţa religioasă, a făcut ca grija pentru cei morţi să devină una dintre componentele de frunte ale pietăţii creştine şi să se exprime în forme din ce în ce mai bogate şi mai variate. Un exemplu de rugăciune apare şi în Noul Testament. Este vorba de un text pe care mulţi teologi îl înţeleg ca un exemplu de rugăciune pentru morţi. În 2 Timotei 1, 16-18 găsim aceasta rugăciune a Apostolului Pavel: Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat… Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul.

Sursa: sputnik.md

Socialmai mult
23.10.18 - 19:00
23.10.18 - 18:58
23.10.18 - 17:01
23.10.18 - 16:59
23.10.18 - 12:45
23.10.18 - 12:37
22.10.18 - 19:34
22.10.18 - 15:55
22.10.18 - 12:02
21.10.18 - 15:38
20.10.18 - 15:28
19.10.18 - 18:21
19.10.18 - 18:20
19.10.18 - 16:27
19.10.18 - 14:12
19.10.18 - 13:41
19.10.18 - 13:38
19.10.18 - 10:02
18.10.18 - 17:20
18.10.18 - 15:24