Securitatea personala versus libertatea individului

Inevitabila politizare ȘI agresivă a pandemiei

Mihai CONȚIU

Ne îndreptăm, inevitabil, spre împlinirea a doi ani de cînd omenirea e terorizată de pandemia ucigașă. Speranțele unei lecuiri globale încă nu se întrevăd. Nu doar noi suntem în ceață, ci și cele mai luminate minți științifice. ”Originea noului coronavirus este în continuare neclară şi nu există încă suficiente dovezi care să afirme, în mod concludent, dacă acesta a apărut în mod natural sau în urma unui accident de laborator”, susţine, într-o scrisoare recentă, un grup de 18 oameni de ştiinţă de renume.

Pe de o parte, există sistemele de Sănătate naționale, cele colective gen UE și OMS, iar de cealaltă parte se situează Guvernele naționale și suprastructura politică și administrativă a UE. Inevitabil, toate sistemele de Sănătate sunt subordonate politic Guvernelor și organizațiilor asociative de State. Sistemele de Sănătate nu sunt, pur și simplu, doar subordonate politic Guvernelor, ci și financiar, a căror bună funcționare depinde de dimensiunile subvenționărilor bugetare. În actualul context – național și mondial –, Guvernele sunt mai mult decît seduse de inițiativa de politizare a fenomenului pandemic. Fiecare Guvern o face în funcție de gradul de democratizare al Țării sale, de sistemul politic existent, de realitatea economică națională ori de nivelurile sociale, educaționale și culturale ale populației.

De eficiența sau ineficiența administrării crizei pandemice depinde și soarta Guvernelor și a Președinților de Țară. În astfel de situații (de urgențe naționale și mondiale), pentru eradicarea pandemiei, Guvernele sunt obligate să instituie măsuri restrictive din cele mai impopulare, dar, totuși, necesare. Restricțiile sunt cu atît mai necesare cu cît autoritatea Guvernelor este contestată dur de către adepții populiști ai teoriilor conspiraționiste. În acest context, cetățeanul, în raport cu Guvernul, este pus într-o dilemă absolut inedită – este nevoit să renunțe la libertatea socială individuală și de grup, care este garantată constituțional, inclusiv de ONU, în favoarea securității sănătății personale și colective! Din start, cetățeanul devine supusul unor restricții cu mult mai drastice chiar decît cele din timp de război.

Avem de-a face cu o dilemă cumplită, una care generează urmări incalculabile la nivel național și mondial. Aici, dincolo de sacrificiile umane uriașe, este vorba despre pierderile economice, degradarea sistemului educațional și cultural, ascensiunea pseudoculturii și a populismului politic. Nu în ultimul rînd, sub presiune pandemică, constatăm impunerea tot mai globalizată a ”normelor legiferate” de către așa-zisa Corectitudine Politică, ale cărei victime sunt cultura și istoria mondială, religia, familia tradițională etc.

Guvernele sunt perfect conștiente de această dilemă majoră în care se află cetățeanul planetar și o exploatează fiecare în felul său. În acest context, avem de-a face cu unele State care se folosesc de această dilemă în mod autocratic, altele o tranșează în virtuțile unei democrații rodate centenar, dar și cu State care au democrații fragile și a căror politicienii se folosesc de dilema cetățeanului prin mesaje populiste extrem de agresive. În aceste ultime categorii de State se află și Republica Moldova, unde pandemia a devenit agent electoral pentru o Președintă frustrată politic și pentru un  partid minuscul, ca nivel de reprezentare parlamentară, care i se subordonează. Populismul lor agresiv, diversionist, fals și inaplicabil, care este sprijinit fățiș de orchestratorii occidentali ai Corectitudinii Politice, poate fi recepționat de o bună parte a unei populații isterizate fals, o populație obtuză, radicalizată și care nu este capabilă să analizeze cu maturitate cedările și delegările cuprinse în dilema mai sus arătată.

În Germania, de exemplu, pandemia lasă în urmă victime umane imense și experiențe dobîndite, dar Statul, după viitoarele alegeri, rămîne inatacabil. În Republica Moldova, extremismul delirant și Corectitudinea Politică se pregătesc să demoleze Statul tradițional recunoscut de ONU, în favoarea unei restaurații de tip populist distructiv care respinge tradiția, cultura și religia. Tendențios, cineva poate invoca Franța lui Macron, care poate deveni Franța lui Marine Le Pen, omițînd realitatea incontestabilă că Franța va rămîne în veci… Franța! Vom reveni!

 

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
08.03.24 - 20:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40