SECTORUL ”DREPTEI” IN POLITICA – SINDROMUL MAHMURELII SI AMNEZIEI RETROGRADE

Iată că a trecut rapid şi ”vacanța de iarnă”, țara și poporul cu încetul ies din perioada meselor abundente și cu plăcere își amintește că și de data asta a fost ”nu mai rău ca la oameni ”! Și omul simplu, și reprezentanți ai puterii, și, bineînțeles, opoziția sistemică, atît de dreapta cît și de stînga, se despart cu greu de așa-numitul sindrom al mahmurelii.

Și dacă puterea nu are timp de pierdut, și noi vedem fețe, discursuri și decizii adecvate, opoziția iese oarecum straniu din zona veseliei.

De fapt, ce-i de mirare, dacă resturile consumării masive de alcool li s-a întipărit la mulți dintre ei pe față și s-au îmbibat în piele. În special, acest lucru se vede în activitățile și acțiunile lor după Anul Nou. Încă nu au fost spălate paharele, iar neuitatul Dorin Chirtoacă, cunoscut prin ticăloșiile lui din coridoarele Primăriei capitalei, cheamă forțele unioniste de dreapta din Moldova să se unească. Ne întrebăm, oare de ce s-a excitat? Pentru că, în cazul în care toți activiștii acestui segment i-ar urî pe oponenții lor la fel de cumplit cum se urăsc reciproc, atunci demult s-ar fi unit. Însă nu s-a întîmplat așa ceva. Toată chestiunea e în bani și posibilitatea de a se hrăni, aflîndu-se cît mai aproape de fluxurile bugetare.

Însuși Chirtoacă, prin biografia sa, prejudiciind imaginea capitalei prin construcții ilegale, prin colapsul transportului și alte bazaconii, a demonstrat acest lucru. De fapt, nu este singurul care încă nu a scăpat de mahmureala de sărbători. Că e vorba de țuică, votcă, bere sau spirt curat – rămîne de ghicit. Însă lucrurile sînt evidente: activiștii unor partide de sub garduri, care nu au fost în nici un orizont electoral, zgomotos (așa cum se întîmplă după o beție îndelungată) au anunțat despre unirea lor. Și au făcut-o separat de Dorin Chirtoacă, care se afla în ”depresia de după anul nou”. Deși mai tîrziu s-au adunat cu toții la fărîmiturile de pe masa de sărbătoare, sponsorizată de departamentul ”Români de pretutindeni” și au bătut palma.

Indivizii cu mutre de bețivani de generații, care au decis să se unească, reprezintă partiduțul ”Democrația acasă” și, alături de el, Partidul Național Liberal, care timp de vreo zece ani încearcă fără succes să treacă de pragul electoral, și o formațiune necunoscută ””Partidul Popular Român”, și Uniunea Salvarea Basarabiei”, avînd cinci fondatori, și, în sfîrșit, ”aviatorul doborît” Dorin Chirtoacă cu partidul lui liberal, din care au evadat toți care au putut, să se ascundă de răspundere penală pentru corupție pe teritoriul țării vecine.

Toată această ”brigadă” a declarat practic următoarele: Noi apelăm în continuare la celelalte formațiuni politice să manifeste disponibilitatea de a consolida curentul politic unionist cu scopul de unire a poporului român și formare a mișcării unioniste, a unui bloc politic, care va activa permanent, din momentul formării și pînă la înfăptuirea unirii cu România, devenind, astfel, un continuator firesc al Mișcării de eliberare naţională”.

Problema e că mișcarea națională de eliberare, prin definiție, apare în condițiile în care țara și poporul luptă pentru suveranitate și autodeterminare. Pe cînd Republica Moldova, orice ai spune, este un stat, recunoscut de comunitatea internațională, în care, ținînd cont de individualitatea căii noastre istorice, au loc alegeri, funcţionează Constituția, sînt înregistrate partide politice și mișcări obștești. De cine vor să elibereze țara acești băieți, care încă nu s-au debarasat de damf şi mahmureală? Schimbări retrograde în cortexul cerebral din cauza abuzului de alcool – numai așa pot fi explicate aceste ciudățenii ale dreptei radicale de îmbuteliere moldo-română. Mai curînd, în preajma alegerilor prezidențiale din toamnă, această grămăjoară de oameni, blocați în complexele și depresiile adolescentine, va juca rolul de provocatori gălăgioși. Și vor culege ce vor semăna!

Dar ce face ”dreapta sistemică?”. Liderul lor, ”fata cu ochii triști Maia Sandu”, mai că în preajma mesei, sub zgomotul petardelor, anunță că PAS, la următoarele alegeri prezidențiale, va avea candidatul său. Și acesta va avea ”cele mai mari șanse să învingă”. Ca și Chirtoacă, care a abuzat de alcool, liderul PAS din start insistă pe formula anterioară de comportament al partidelor de dreapta: ”Este important de a crea un front unic, pentru acel segment al oamenilor, care vor dreptate în țară. Eu sînt convinsă că vom ajunge la un numitor comun”. Și, oare cine va fi acest candidat? Fără doar și poate – însăși Maia Sandu. ”Sînt luptătoare, dar aceste chestiuni le vom discuta în echipă”, mai declară fata de la Risipeni.

S-ar părea că tuturor ar trebui să le fie teribil de frică. Frică de ridicol – Maia Sandu luptătoare! Ei bine, luptător. Iar luptătorii sînt bătuți… mai jos de centură. Ceea ce a și făcut deja fostul ei coleg, nu luptător, dar deputatul Iurie Reniță. Oamenii încă mai mîncau și beau ceea ce mai rămăsese pe mese, iar acest băiat isteț a declarat că dispune de înregistrarea discutării în cadrul blocului ACUM a chestiunii cu privire la crearea coaliției cu PSRM. În această înregistrare, cică, Maia Sandu și reprezentanții blocului insistă pe acceptarea tuturor condițiilor lui Igor Dodon, pentru crearea coaliției parlamentare și componența guvernului. Iată așa o acuzare serioasă a conducătorilor PAS (inclusiv Maia Sandu) de trădare a idealurilor europene și unioniste. Judecînd după reacția bolnăvicioasă a PAS, se poate presupune că fostul coleg a pus degetul pe rană. Că era beat sau nu a reușit să se dreagă, deja nu contează, aceasta doar confirmă învrăjbirea și reglările de conturi la beție pe segmentul partidelor de dreapta, sistemice și nesistemice.

În plus, liderul Platformei DA din Parlament Alexandru Sliusari (ce-i drept, pe capul treaz) i-a reproșat liderului PAS comportamentul nu tocmai elegant, în legătură cu faptul că subvenţiile de stat, eliberate Maiei Sandu în calitate de candidat comun la alegerile prezidențiale din 2016, nu au fost ”repartizate” și pentru PPDA. Liderul fracțiunii PPDA a precizat că nici el, nici colegii săi nu s-au indispus din cauza zgîrceniei PAS sau a Maiei Sandu. Însă, ”unirea trebuie să fie pentru un scop nobil, dar nu pentru un om sau partid separat”.

Într-un cuvînt, și în blocul ”dreptei sistemice” din Moldova, scopul declarat al Maiei Sandu de a deveni candidatul ”frontului unic” este puțin probabil să fie atins. Cursa prezidențială încă nici nu a fost anunțată oficial, dar demascările și neplăcerile deja curg în capul Maiei Sandu, de la ”ai săi” și de la străini. Și asta e doar începutul! Ce să mai vorbim, la fiecare etapă pe care o traversează țara, dreptei moldovenești îi e tot mai greu și mai greu. Cum să nu te apuci de băut?!

Vasilii LUPU