„Locul unde oamenii uită să moară“

Bătrîneţea nu pare să fie „boală grea“ pentru locuitorii insulei greceşti Ikaria. Comunitatea restrînsă de pe insulă este vestită în întreaga lume nu numai pentru că oamenii depăşesc frecvent 90 de ani, ci mai ales pentru că la vîrste foarte înaintate aceştia sînt activi şi rar ajung să se confrunte cu boli cardiovasculare, Alzheimer, demenţă sau cancer.

Micuţa insulă din Nordul Mării Egee a devenit în ultimii an obiect de studiu pentru echipe de cercetători din întreaga lume care încearcă să descopere motivele exacte pentru care locuitorii Ikariei au parte de o viaţă lungă şi, mai ales, de ce sînt atît de feriţi de boli grave la anii bătrîneţii.

În cartea recent lansată, „Ikaria: Lecţii despre mîncare, viaţă şi longevitate de pe insula grecească unde oamenii uită să moară“, autoarea Diane Kochilas, care locuieşte mare parte din timp pe limba de pămînt din mijlocul apelor, scrie despre stilul de viaţă care pare să reprezinte reţeta secretă a longevităţii neumbrite de multe dintre bolile care transformă bătrîneţea într-un blestem. În cartea sa, Kochilas a inclus şi şase motive esenţiale care, în opinia ei, contribuie la dezlegarea misterului vieţii lungi şi sănătoase de pe insula Ikaria.

1. Încercaţi să consumaţi mîncare preparată din produse crescute local, de sezon şi să fiţi cumpătaţi în ceea ce priveşte cantitatea consumată. „Octogenarii, nonagenarii şi persoanele care au ajuns sau au trecut de 100 de ani cu care am vorbit în Ikaria mi-au descris cum şi ce mîncau încă din copilărie, destul de puţin, de regulă, din cauza sărăciei sau a locului izolat unde trăiesc. Carnea se afla foarte rar pe masă, pentru unii chiar şi numai de două sau trei ori pe an, cu ocazia sărbătorile importante. În alte cazuri, cînd în bătătură existau mai multe animale, se tăiau mai ales găini de vreo două ori pe lună. Peştele era accesibil atunci cînd se ieşea la pescuit. Grădinile de legume nu erau foarte întinse, ci săpate pe terasele înclinate din Ikaria şi udate cu zgîrcenie“, conform celor spuse de scriitoare. Oamenii care acum au ajuns sănătoşi la 100 de ani mîncau ceea ce le oferea natura, de la melci la ciuperci sălbatice, alături de ceea ce creşteau în propriile grădini. Nici în ziua de azi nu există prea multă mîncare procesată pe insulă, cu excepţia a cîteva produse care s-ar putea găsi în unele restaurante.
2. „Nu vă grăbiţi să trăiţi. Oamenii din Ikaria, inclusiv familia mea, îşi duc viaţa cu încetinitorul, pînă şi felul în care merg nu încetează să mă uimească: fără grabă, se opresc să observe ceea ce se întîmplă în jurul lor, de parcă trăiesc fiecare moment de care dispun“, scrie Diane Kochilas. Obişnuinţa de a face totul fără grabă are legătură, într-un fel, cu percepţia asupra trecerii timpului care domneşte aici sau mai bine zis cu un soi de lipsă a acesteia. Pe Ikaria nimeni nu se grăbeşte să ajungă undeva, mentalitatea lui „este în regulă dacă întîrzii sau „am promis că ajung undeva, dar nu mai am chef“ este adînc înrădăcinată în stilul de viaţă al locuitorilor. „Poate că pentru unii poate fi frustrant un astfel de stil de viaţă, dar cred că a refuza să trăieşti cu ochii pe ceas se reflectă cel mai bine în proverbul „omul face planuri, iar Dumenzeu rîde“, explică Kochilas.
3. „Învăţaţi să savuraţi orele de somn. Oamenii de pe Ikaria obişnuiesc să doarmă mult timp. Nu se ştie dacă din cauza aerului curat şi a brizei, dar poţi dormi tun pînă la 10 ore, chiar şi atunci cînd lumina soarelui invadează dormitorul. Iar acest obicei este prezent în viaţa fiecărui locuitor“, scrie Kochilas în cartea sa. Locuitorii din Ikaria trag un pui de somn ori de cîte ori apucă. Mai ales cei în vîrstă. „Atunci cînd dormi după-amiaza ai impresia că trăieşti de două ori într-o zi, mai ales în zilele de Vară. Cînd este cald, oamenii se trezesc la 9 dimineaţa, trag un pui de somn la amiază, ziua continuă pînă la 7 seara, apoi se iese din casă la 11 noaptea şi fiecare se întoarce la somn cînd simte nevoia. De regulă, cei mai în vîrstă se retrag pe la 3 dimineaţa“, mai povesteşte scriitoarea.
4. Grecii trec repede peste emoţiile negative, nu ţin supărarea în suflet. Pe Iakria, „accesul stresului este interzis“, spune Kochilas, iar oamenii iartă şi uită repede. Şi mai ales ştiu să petreacă cu cele mai diverse ocazii, cum se întîmplă şi la panygyria (festivaluri locale unde se bea vin şi de dansează pînă în zori).
5. Pe Ikaria se apelează la ierburi şi tot felul de alte tratamente naturiste pentru cele mai multe probleme relativ minore de sănătate, lăsînd şi trupul să lupte ca să se vindece. Remediile tradiţionale încă se află la loc de cinste printre locuitorii insulei, iar această „farmacie a naturii“ este extrem de vastă.
6. Bătrînii din Iakria merg foarte mult pe jos, fac plimbări zilnice care contribuie la menţinerea în stare excelentă a trupului, dar şi a minţii, iar acest lucru este valabil pentru toată lumea, indiferent de vîrstă.

Oana BÎLTOC,

Adevărul.ro