Antoine de Saint-Exupery: „Numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rămîn ascunse ochilor”

Există autori care cuceresc printr-o sinceritate aparent naivă. La prima vedere, operele acestora nu abundă de filozofie, figuri de stil sau alte trucuri moderniste. Depinde, însă, cît de mult cititorul se poate aprofunda în conţinutul cărţii.

Un astfel de scriitor fără îndoială a fost Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944). Pînă a ajunge la opera sa, vom puncta cîteva momente esenţiale ale biografiei sale. În 1921 intră în aviaţia franceză şi, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de al doilea război mondial se înrolează în aviaţia militară franceză şi, după armistiţiul din 1940, părăseşte Franţa şi se stabileşte la New York. În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăseşte America şi îşi reia activitatea de pilot de război. După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începînd din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia şi Corsica. În timpul unui zbor de recunoaştere deasupra Mării Mediterane, la 31 iulie 1944, avionul său este doborît şi Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.   

Primele sale romane, "Courier Sud" ("Curierul de Sud", 1929) şi "Vol de nuit" ("Zbor de noapte", distins în 1931 cu Premiul Femina), tematizează experienţa sa de aviator şi se remarcă prin descrierea unor situaţii periculoase (risc de prăbuşire, singurătatea la mare înălţime etc.). Operele ulterioare, "Terre des Hommes" ("Pămîntul oamenilor", premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului) şi "Pilote de guerre" ("Pilot de război", 1942) redau deja filosofia sa de viaţă, plină de aspiraţii umaniste şi fascinaţia în faţa frumosului.

O capodoperă aparte în opera lui Saint-Exupéry este cartea "Micul Prinţ" (Le Petit Prince, 1943), pe care, la prima vedere, este greu s-o cataloghezi ca fiind pentru copii sau adulţi. De fapt, este o povestire universală, din care atît vîrstnicii, cît şi minorii ar avea de sorbit şi învăţat. Opera respectivă s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate în rîndurile tinerilor, dar şi ale adulţilor.

Subiectul, redus la esenţă, ar fi: micul locuitor al unei planete minuscule porneşte într-o lungă călătorie prin lume, ca să caute adevăratul sens al vieţii. În cursul peregrinărilor sale ajunge să-şi dea seama că pentru a fi fericit "ajunge să te gîndeşti că undeva, printre milioane de stele, există fiinţa iubită", iar ceea ce conferă un sens existenţei sînt relaţiile dintre oameni, care implică şi responsabilitatea fiecăruia pentru soarta celorlalţi. Numeroasele personaje, atît de diferite, nu fac decît să accentueze deosebirile diferitelor sisteme de valori. Este o carte care pur şi simplu trebuie citită şi poate nu numai odată.

Despre Saint-Exupéry ar mai fi de spus că notiţele sale, făcute cu ocazia misiunilor de luptă în timpul războiului, au fost reunite şi publicate postum cu titlul "La Citadelle" ("Citadela", 1948). Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sînt: "Lettre à un otage" ("Scrisori către un ostatec", 1943), "Un sens à la vie" ("Să dai un sens vieţii", 1956). Majoritatea biografilor arată că aviatorul şi scriitorul era pasionat şi de ştiinţă. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea multă filosofie, pe care o considera învecinată cu ştiinţa.

Sandu SPÎNU