SCRIITOR LA ZIAR

Vorba vine

Autor: Ioan MÂNĂSCURTĂ
ioanmanascurta@gmail.com

Odinioară, pe timpul multiralateraldezvoltatului şi atotbiruitorului (socialism, pentru cine nu ştie), relaţia era cristalin de univocă: eu sunt şef, tu eşti neghiob, tu eşti şef, eu sunt... (vezi mai sus). (Variaţii: prost, tîmpit, tont, nerod, nătîng, obtuz, bleg, nătărău, dobitoc, cretin, retardat, vacă, oaie creaţă, măgar...) Punkt sau, poate, punct/punctum, fiind noi (pentru orice eventualitate, şi...) români. Care drepturi, care om? Totul era limpede ca... (vezi mai sus). Acum însă părerile s-au împărţit. Unii zic că-i democraţie. Zic, dar numai o singură dată. Alţii... Mai bine să nu vorbim! Orice s-ar spune, plînsul nu face bine.

Sunt convocat la şef. Ca în majoritatea povestirilor scriitorilor moldoveni, într-o singură clipită prin faţa ochilor îmi trece întreaga... (lungă, dacă ne gîndim, alţii mierlind-o de mult) viaţă...

Ce vrea? Dar dacă?.. Nu cumva?.. Nu-i exclus să fi... Limba bate...

– Tînăra noastră democraţie, declară şeful (poate, ar trebui să-l scriu cu majusculă?), este victimă a uni subtil complot. A unei mistificări...

Tăcerea e de aur. Tac. Mai ales că şeful nu întreabă. Face nişte enunţuri, proferă ceea ce, ca să zic aşa, reprezintă nişte adevăruri. Știute numai de el, ce-i drept.

– Wiliam Moser este democrat sau republican?

Nu-i a bine, îmi zic şi calculez în strictă conformitate cu matematica moldovenească: Barack Obama este democrat. La Chişinău, mai ales (loc strategic!), nu putea să trimită decît omul său. Prin urmare, Moser este...

– Democrat, anunţ ferm.

– Mda, zice şeful, speram că-i mîna americanilor, dar – dacă zici şi confirmi că Moser este democrat – nu este decît mîna veştedă a mafiei locale.

– Mîna... cui? întreb, simţindu-mă vizat şi filat pe partea membrelor superioare.

– Aveam speranţa că-i mîna republicanilor americani, dar, după ce am auzit chiar de la tine (nu-i a bine!) că Moser este democrat, republicanii şi ceilalţi americani oneşti care ţin cu noi, ne iubesc şi ne duc dorul sunt scoşi de sub acuzaţie. Prezumţia nevinovăţiei – lucru sfînt! Mai ales, că nici instituţia pe care o am în cătare nu se numeşte dispensar democrat de psihiatrie, nici măcar dispensar liberal, comuniust, socialist, nici măcar partid... (scuzaţi!) tot de psihiatrie, ci simplu şi nostalgic – dispensarul republican de psihiatrie. Mai avem şi altele, dispensare şi spitale: dermato-venerologic, narcologic, oncologic, clinic, de traumatologie... Toate republicane!

Perplexitatea mea atinge cota maximă. Pun la îndoială sănătatea psihică a convorbitorilor, adică şi a mea.

– În ţara asta toată sănătatea este republicană, dar nu avem decît în colţul din stînga al WC-ului public partid republican. Republicanii trag sforile şi încurcă iţele? Vor să-şi facă electorat din sifilitici, alcoolici & narcomani?...

– Poate are legătură cu gripa aviară, fac pe deşteptul. În sudul Africii există o păsărică pe numele ei republican...

– Nu fă pe prostul!

Constat (în forul meu interior) că nu mai este ca pe timpurile socialismului victorios. Nici chiar şeful nu te declară... (vezi mai sus), ţi se recomandă doar să nu faci pe... (ibidem).

–Ăştia nu se vor ţară, domnule! Zice şeful, lehămetuit. Ăştia se vor republică, una sovietică şi socialistă, altfel nu văd de ce sănătatea mea fizică şi mintală trebuie să fie – Doamne, iartă! – republicană şi să fiu internat într-un spital republican... Poate, zise şeful, luminat, facem o interpelare la Curtea Constituţională (asta pasămite nu-i republicană!) şi-i băgăm la puşcărie pe toţi republicanii, ca sabotori şi demolatori ai statalităţii... Sau îi iertăm?

Pînă la urmă ajungem la concluzia că-i mai democratic şi mai cuminte să-i iertăm. Oricum, chiar dacă n-o să-şi mai zică dispensar... (vezi mai sus) republican, tot la ei ajungem. Este bine, însă, să le explicăm cu binişorul că republican, în cazul dat, înseamnă altceva... de exemplu, central... Sau o păsărică din sudul Africii.