SCRIITOR LA ZIAR

Vorba vine

Autor: Ioan MÎNĂSCURTĂ

Istoria ne povesteşte cum că moldovenii au tot dat şi au cedat. În sensul că au dat cu oiştea-n gard, au dat bir cu fugiţii, au dat de băut, au dat cinstea pe ruşine, s-au dat cu duşmanul sau cu fundul la gard, au dat uitării... multe, au dat de dracu (femeile în Turcia şi la Italia, bărbaţii – la ruşi), iar – uneori şi rar de tot – au dat de furcă, au dat la moacă, au dat glas, au dat exemplu, au dat lupte şi chiar au dat la lumină adevărul (a se vedea şi DEX-ul)...

Ce au cedat? Nu spunem, că s-ar putea să fie de ocară... Iar pămînturile sînt greu de întors la matcă.

De la o vreme însă, iată că am început să primim. Primim de toate, de la toţi şi de peste tot. Ce primim, vă spun mai la vale. Atenţie!

La noi, orice (ni) se primeşte bine. Iar, uneori, nu se primeşte deloc.

Majoritatea moldovenilor primeşte plăcere. De la... un tablou, un concert, o masă luată la restaurant etc. Domnişoarele primesc plăcere văzîndu-l doar pe artistul... (dacă-i dau numele, îi fac publicitate, şi ăsta cu cîntatul, la rîndu-i, o să primească plăcere).

Deputaţii primesc legi. Nu le elaborează, nu le fac, nu le adoptă – le primesc, pur şi simplu. (De unde naiba le-o fi primind, că mă fac şi eu deputat!?)

Funcţionarul nostru primeşte hotărîri, primeşte măsuri şi primeşte în serios indicaţiile superiorului. (Asta ni-i moştenirea sovietică, de pe timpul bilingvismului armoios, cînd era utilizată o singură limbă, dar se primea că vorbim în două.) Pe româneşte, hotărîrile, ca şi măsurile, se iau, lua-le-ar... Indicaţiile şefului (lua-l-ar...) sînt luate în serios doar dacă acesta nu primeşte benzină din petrol... (a se vedea şi foarte utilul Dicţionar al greşelilor de limbă de Valentin Guţu, apărut la editura Arc într-un an care nu este indicat nicăieri, dar suficient de demult ca să fi reuşit să-l ferfeniţăm (dicţionarul, bineînţeles!), osîndindu-ne să scăpăm de boala limbii despicate).

Căci, în loc să ia o întorsătură bună, lucrurile ar putea primi o întorsătură rea, şi atunci acidul uric ar putea să re-devină (Doamne, fereşte!) acreala chişătnică de pe timpul gramaticilor bolşevico-staliniste (Nota bene: într-o splendidă lucrare, Cronica Basarabiei, 1918-1944 (alcătuitori – Vlad Darie şi Mihai Potîrniche), sînt date ad literam materiale din presa moldovenească sovietică de peste Nistru şi din presa românească – despre aceleaşi evenimente basarabene din perioada de referinţă, care ar putea servi – filologilor, istoricilor, politologilor oneşti, dar şi promotorilor moldovenismului primitiv –, drept sursă de inspiraţie şi, mai ales, de meditaţie).