Nu de mult, Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a făcut o dezvăluire năucitoare pe care presa a relatat-o fugitiv, ca pe o ştire oarecare, fără să se aplece asupra gravităţii conţinutului ei şi a consecinţelor majore care derivă din cele relatate de către şeful Statului. Președintele a declarat că Guvernul îi creează și la nivel de politică externă blocaje. Potrivit lui Dodon, marea majoritate a demersurilor pe care le-a adresat omologilor săi străini sau altor oficiali sînt blocate de către Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE). Igor Dodon a dezvăluit că i-a fost transmisă o invitație din partea Președintelui francez Emmanuel Macron de a efectua în luna Noiembrie o vizită în Franța, pentru a participa la deschiderea Forumului Păcii, care se va desfășura la Paris, însă a aflat despre aceasta de la ambasadorul francez cu prilejul unei întrevederi, iar aceasta deoarece, potrivit protocolului, invitația a fost transmisă pe adresa MAEIE.

Generic vorbind, orice om are libertatea opţională legitimă de a-l aproba sau dezaproba pe Preşedinte. Nici Trump, Merkel, Macron sau Iohannis nu se bucură, în ţările lor, de simpatia unanimă a cetăţenilor. Cu toate acestea, opozanţii lor le respectă legitimitatea de Preşedinţi aleşi de majoritate, iar asta pentru că, mai presus de orice, aceşti oameni se înclină în faţa supremaţiei Constituţiei. La fel ar trebui să stea lucrurile şi în cazul lui Igor Dodon, a cărui alegere în fruntea Statului a fost recunoscută unanim de către întreaga comunitate internaţională.

Opozanţii lui Dodon nu pot fi aceiaşi ca şi cei ai lui Vladimir Plahotniuc, ai PDM şi ai Guvernului. Dodon are reprezentativitate constituţională legitimă conferită de rezultatul alegerilor. Plahotniuc, PDM şi Guvernul nu au fost votaţi să conducă ţara decît de 15,80% dintre moldovenii care s-au prezentat la urnele de vot, trimiţînd în Parlament doar 19 deputaţi. Acum, ilegitim, prin fraude şi şantaje asupra cărora nu mai zăbovim, Plahotniuc, care nu are nici o funcţie oficială în Stat, uzurpînd puterea în Stat, conduce ţara prin intermediul unui Guvern şi al unui Parlament marionete. Astfel, avem de-a face cu un dictator nelegitim care conduce Republica Moldova, cu un Guvern la fel de nelegitim şi care a fost învestit în miez de noapte, fără prezentarea unui program de guvernare dezbătut în Parlament, precum şi cu o majoritate parlamentară nelegitimă a PDM.

Problema cu care se confruntă ţara, una din multe altele, constă, aşadar, şi în aceea că nelegitimitatea celor pomeniţi sabotează legitimitatea Preşedintelui şi, implicit, Constituţia. Este adevărat că minoritatea care nu l-a votat pe Dodon are libertatea de a-l critica, dar nu şi de a-i contesta legitimitatea după învestirea sa în funcţie. Nu acelaşi lucru este valabil şi pentru instituţiile Statului, iar aici mă refer la Guvern şi ministere, mai cu seamă. Este firesc ca Guvernul să intre în contradicţie de idei sau proiecte de interes naţional, dar acestea se pot media prin consultări constructive şi în contextul în care Preşedintele Dodon, conform articolului 77 din Constituţie, „reprezintă Statul și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”. În cazul unor ministere, aşa cum sînt cele ale Apărării şi Externelor, în special, relaţia lor de subordonare şi faţă de Preşedinte trebuie să excludă din start orice dezacord iniţiat din jos în sus, iar cînd acestea chiar sabotează Preşedinţia, aşa cum o face MAEIE, putem vorbi despre subminarea interesului naţional al ţării.

Dintre atribuțiile lui Dodon în domeniul politicii externe, conform articolului 86 din Constituţie, o amintim pe aceea care specifică: Președintele Republicii Moldova, care personifică Statul și este chemat să-l reprezinte în relațiile cu alte state, la cel mai înalt nivel, își exercită funcția de reprezentant oficial al statului în colaborare cu Parlamentul și Guvernul și are următoarele atribuții în domeniul politicii externe: poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă, în modul și în termenul stabilit de lege, spre ratificare Parlamentului…”

Din acest context constituţional, înţelegem clar că Preşedintele este şi şeful diplomaţiei, căci el personifică Statul și este chemat să-l reprezinte în relațiile cu alte State. MAEIE,însă, îl sfidează pe Preşedinte sugerînd că este Stat în Stat. În realitate, ştim cu toţi că şi MAEIE, la fel ca şi celelalte instituţii fundamentale ale Statului, este un Minister subordonat strict intereselor externe ale lui Plahotniuc. MAEIE nu reprezintă ţara, Statul Republica Moldova, ci pe cel care a uzurpat puterea în Stat.

Faptul că MAEIE a ţinut ascunsă, a făcut pierdută o invitaţie oficială adresată de către Preşedintele Franţei lui Dodon este de o gravitate excepţională. În acest caz, MAEIE nu l-a sabotat doar pe Preşedinte şi Constituţia, în general, ci şi pe sine. Nu-i greu să ne imaginăm cu cît dispreţ nemărturisit, diplomatic este privit acest Minister de către toate reprezentanţele diplomatice străine cu care Moldova are relaţii. Faptul că MAEIE nu i-a transmis Preşedintelui invitaţia lansată de Preşedintele francez nu poate fi calificat altfel decît o golănie diplomatică de cea mai joasă speţă. Este clar că această golănie a ajuns şi la urechile lui Macron. Plahotniuc a transformat Republica Moldova în afacerea lui personală, de familie, dar este şi mai cumplit de dezonorant pentru ţară că el a transformat diplomaţia moldovenească într-o gaşcă interlopă.

MAEIE ar trebui să fie imaginea aristocratică a acestei ţări atît de batjocorite, măcar de dragul aparenţelor. Potrivit cutumelor diplomatice, cele mai multe demersuri de relaţionare ale Preşedintelui cu toate ţările lumii se fac prin intermediul MAEIE. Ascuzînd sau ignorînd astfel de demersuri, la fel ca invitaţia amintită, MAEIE îşi imaginează, la ordinul lui Plahotniuc, se înţelege, că astfel îl izolează internaţional pe Dodon. Ceea ce nu înţelege MAEIE al Casei Plahotniuc este aceea că toate cancelariile diplomatice internaţionale înţeleg mult prea bine că acest Minister, autosabotîndu-se cu inconştienţă, a devenit o clică interlopă cu acoperire diplomatică din partea Statului capturat Republica Moldova.

Prin aceste sabotaje, constituţionale şi penale, MAEIE se plasează în afara legii în calitate de instituţie de Stat care atentează la interesul naţional al ţării. „Întîiul diplomat KGB-ist al PDM”, Iurie Leancă, ştie despre ce-i vorba. Repet că aici nu-i vorba despre a-l place sau nu pe Dodon, ci despre Constituţie, legalitate, legitimitate, interesul naţional şi Statul de drept!

Nu vi se pare că zdrăngănitul cătuşelor devine din zi în zi tot mai asurzitor pentru uzurpatori?

Mihai CONŢIU