Credeţi că a venit timpul să compătimim pedagogii care cer majorarea salariilor? Şi da, şi nu. Profesorii joacă un rol important in educaţia şi instruirea populaţiei, cu certitudine, ar trebui să ne închinăm în faţa lor pînă la pămînt. Pe de altă parte, profesorii nu posedă, cu regret, un intelect deosebit, în sfera economică, de exemplu, şi ghidează elevii şi întreaga societate pe o cale greşită. Cunoaştem rolul şi tactica unor pedagogi în organizarea mitingurilor în masă a elevilor şi studentilor cu slogane de felul: „jos partidul comunist”, sau „cemodan-vokzal-Rossia” în timpul destrămării organizate a URSS şi destrugerii economiei ţării noastre – Republica Moldova. Tot profesorii şi-au jucat rolul în organizarea loviturii de stat, devastarea blocului Parlamentului şi a Preşedinţiei în luna aprilie 2009, ca şi la îndepărtarea Partidului Comunist al lui Voronin de la conducere, care nu prezenta, atunci, nici un pericol. Nimeni dintre profesori n-a stopat acţiunile negîndite ale tineretului, chiar profesorii înşişi credeau că asocierea cu UE sau integrarea europeană ne vor scimba viaţa şi vor aduce poporului bunăstare şi fericire, o viaţă mai bună.

Pe parcursul a peste 25 de ani ţara este condusă de elevii instruiţi de profesorii care propagă o politică dezastruoasă. Eşecul acestei instruiri continuă pînă în prezent. Atît poporul, cît şi guvernul sînt lipsiţi nu numai de cunoştinţe în domeniul economico-financiar, dar şi de o logica elementară, cum că principala Piaţă economică pentru Moldova este şi rămîne Rusia. Care-i rezultatul? În loc de prosperare, ţara degradează în toate sensurile. Lucrul acesta trebuia prevăzut din start.

În Moldova familiile cu mulţi copii erau o tradiţie, ceea ce asigura o creştere continuă a populaţiei. Însă această populaţie are nevoie de lucru. În timpul URSS, Primul Secretar al Comitetul Central al Partidul Comunist din Moldova, I. I. Bodiul ruga Moscova să construiască în republică uzine, pentru că nu toţi aveau posibilitate să se afirme în sectorul agrar, şi Moscova – construia.

Din an în an Moldova devenea o ţara agrar-industrială. Produsele se exportau în Rusia şi în alte republici. Moldova avea succese economice. Dezvoltarea sectorul agrar, în întreaga lume, necesită mari cheltuieli şi nu de puţine ori poate asigura un nivel înalt de trai populaţiei. E nevoie doar de puţină iniţiativă, finanţe, statistică. Intelectualitatea nu cunoştea acest lucrul şi considera că Uniunea Sovetică pradă Moldova, şi că nu restituie cele castigate. Aceste mituri venite din partea „intelectualităţii” se promovau de către pedagogi în rîndul şi în conştiinţa populaţiei Moldovei. S-au făcut auzite urmatoarele voci: „De ce ne-au construit aici uzine, de ce ne poluează aerul curat?!”.

Ziarul pedagogilor „Făclia”, într-o eduţie, se revolta că complexele animaliere „au îmbibat pămîntul nostru cu miros de baligă, chiar şi sufletele noastre”. Iar Rusia din motive de necunoaştere se revolta că republicele o jefuiesc. Duşmănia faţă de Rusia şi viziunile politice din Moldova, inclusiv ale lui Voronin, au condus la pierderea pieţii ruseşti, care a însemnat pierderea locurilor de muncă şi reducerea bugetului ţării. Au început diverse „optimizări”, migraţia populaţiei în alte ţări. Încercările de a vinde producţia în ţările din Vest n-au dat rezultate. Unele publicaţii au convins poporul, că circa 90% din producţia moldovenească se exportă spre vest şi doar 10% se exportă în Rusia. Mare amăgeală! Dar cîştigurile din Vest s-au dovedit a fi mizere în comparaţie cu pierderile din Est.

Igor Dodon a explicat acest lucru suficient de clar în luarea sa de cuvînt la forumul din Sankt-Petersburg publicat în „Komsomoliskaia Pravda”, nr.64 din 17.06.2016, ziar, care poate fi găsit în orice bibliotecă. După 25 de ani de independenţa, în ţara noastră a apărut primul politician onest – Igor Dodon, care împreună cu Zinaida Greceannîi au evaluat situaţia, cauzele problemelor şi încearcă să îndrepte lucrurile, în pofida opunerii Parlamentului incompetent. E îmbucurător faptul că o parte bună din populaţia Moldovei a înţeles şi a votat pentru deschiderea pieţei de est, lucru mult mai convenabil pentru Moldova.

Votînd pentru Igor Dodon, s-a votat pentru desfacerea pieţei, care nu este acceptată de Parlament. Din acest motiv, poporul ar trebui să ceară Curţii Constituţionale dizolvarea Parlamentului şi desfăşurarea de noi alegeri parlamentare. E ciudat că Curtea Constituţională nu reacţionează la acest lucru.

Majoritatea populaţiei care a votat pentru Maia Sandu speră că toată viaţa poate cerşi „turte dulci” sau granturi de la Europa, în detrimentul relaâiilor cu Rusia, în loc să-şi dezvolte economia şi să exporteze cît mai multă marfă. Ar fi bine să înţelegem că Uniunea Europeana nu s-a angajat să ne poarte în spate. Nu e un secret că comerţul cu Europa şi Turcia ar putea să falimenteze agricultorul moldovean, deoarece nu sîntem în stare să susţinem concurenţa. Europa urmăreşte atît la noi, cît şi în alte state din lume scopuri coloniale pentru a-şi vinde producţia proprie, inclusiv automobile vechi. Scopurile coloniale ale Europei se manifestă şi în Siria, şi în Ucraina, de aceea ei susţin bandiţii din aceste ţări. Parlamentul proeuropean şi guvernul nu înţeleg acest lucru şi problemele se înmulţesc. Dacă vom avea noroc din nou să exportăm în Rusia şi să profităm de acest lucru, ne putem considera realizaţi.

Deocamdata, cerinţele pedagogilor de a se majora salariile sînt o umilinţi în faţa Vestului. E ruşine să ceri ajutor permanent. Toate aceste greşeli ale guvernării actuale ar putea duce la pierderea suveranităţii ţării, sau a pămînturilor Moldovei prin transformarea în gunoiştea Europei. Nu este exclus să avem şi compatrioţi noi, refugiaţii arabi care vor deveni tot mai mulţi, iar populaţia autohtonă va fi marginalizată în propria ţară.

Cînd vor fi create, totuşi, condiţii legitime pentru majorarea salariului profesorilor şi ale altor categorii de cetăţeni din Moldova? Răspunsul e clar: cînd pedagogii şi cetăţenii vor conştientiza importanţa pieţei Rusiei pentru Moldova, pentru că acolo putem vinde. Votînd pentru această piaţă la alegerile parlamentare vom avea şi bani în bugetul ţării şi o viaţă decentă. O altă cale nu există.

Dar cum să nu dăm greş la alegeri? Votul uninominal propus de către Partidul Democrat are drept scop de a minţirea poporului. Este necesar să se facă totul pentru a nu admite reformarea sistemului electoral, deoarece cumpararea deputaţilor va începe încă din etapa desemnării candidaţilor. Iar cînd va veni vorba despre rechemarea deputatului, acesta va face lucruri inadecvate în Parlament, şi va schimba tot ce este posibil în imposibil.

Doresc să accentuez, că la moment, PCRM nu susţine o politică raţională. În ziarul „Comunist”, în interviurile de la TV, continuă lupta murdară împotriva Preşedintelui ţării, deci şi contra alegerii făcute de popor, contra pieţei din est. Trebuie susţinută o poziţie ferma – cu cine vom merge. Cu Voronin sau cu Dodon! Programul partidelor e aproape identic, dar conducerea PCRM s-a „îmbolnăvit serios şi grav”. În aceste condiţii, aderarea membrilor PCRM la PSRM va însemna insănătoşirea şi participarea lor activă şi constructivă la apărarea şi susţinerea intereselor poporului!

Pavel AVERKIN