Moldova a fost nevoită să fie solidară cu UE în cazul expulzării diplomaților ruși; pur și simplu, Chișinăul oficial nu a avut de ales.

În cazul expulzării celor trei diplomați ruși din Moldova, cel mai interesant este comentariul oficial referitor la acest gest.

Și nu este vorba de declarația președintelui moldovean. Așa cum era de așteptat, acesta a criticat gestul MAEIE al Republicii Moldova îndreptat împotriva Rusiei. Fiind cunoscută poziția lui Igor Dodon, reacția acestuia nu a fost deloc surprinzătoare.

Destul de neașteptată însă a fost declarația unui alt conducător al statului moldovenesc. Este vorba de prim-ministrul țării, Pavel Filip.

Acesta a comentat pe larg cazul dat și merită să fie citat: „Noi sîntem într-o relație bună cu Uniunea Europeană, avem Acord de Asociere, avem Acord de Liber Schimb, acest parteneriat ne obligă să fim solidari cu UE(…) Federația Rusă este țară puternică și mare, doar că și noi sîntem stat independent și suveran. Ne dorim un respect reciproc (…). Vom continua să exprimăm grija pentru cetățenii noștri care muncesc în Rusia, grija pentru relațiile economice cu Rusia".

Ce este remarcabil în această apreciere a premierului moldovean?

În primul rînd, trebuie să remarcăm că guvernul aproape că recunoaște deschis faptului că Moldova a fost impusă de către „tovarășii mai mari" din UE să-i expulzeze pe diplomații ruși. Mai mult ca atît, se face o aluzie clară că guvernul moldovean nu a dorit să facă acest lucru, ba chiar este posibil să se fi împotrivit presiunii exercitate, însă a fost impus să cedeze în fața „solidarității europene".

În al doilea rînd, complimentele premierului moldovean la adresa Rusiei seamănă a fi o încercare evidentă de a se scuza pentru gestul antirusesc pe care a fost nevoit să-l facă și o rugăminte față de Moscova ca să nu pedepsească prea tare Moldova pentru acest pas.

Este într-adevăr straniu

Pe de o parte, în ultimul timp Chișinăul, în pofida tuturor eforturilor depuse de președintele țării, a făcut mulți pași antirusești, demonstrînd totodată o lipsă de compromis și chiar bravură. De unde au apărut brusc stinghereala și încercarea de a „îmbuna" Moscova în așteptarea unei reacții de răspuns?

Pe de altă parte, în cadrul solidarității europene s-a manifestat în cazul dat, practic, toată Europa, inclusiv marile puteri, de la Germania pînă la România, de la Luxembourg pînă în Spania. Toți cei care au încercat să stea de o parte sînt „constrînși" în continuare în mod individual. Bulgaria nu a expulzat diplomații. Drept urmare, a fost nevoită — fără îndoială, anume a fost nevoită — să-și recheme ea ambasadorul său.

S-ar părea că, în situația unei campanii la nivel european (sau, mai bine zis, occidental), de ce ar trebui să se incomodeze o țară ca Moldova — mică, săracă și care nu prea are influență?

Se creează impresia că nu este vorba de loc de incomoditate, ci de faptul că autoritățile Moldovei, datorită „cazului Skripal" și urmărilor acestuia, au conștientizat gravitatea problemei iminente; de fapt, nu problemă, ci catastrofă. Totodată, urmărind cu cîtă nedorință (fiind, evident, impuse și limitîndu-se la cîțiva pași cît se poate de neînsemnați) acționează statele mici ale Europei de Est și Centrale, care de obicei o iau înaintea tuturor atunci cînd este vorba de un demers antirusesec, observăm că Chișinăul nu a fost singurul care și-a dat seama.

Este vorba de faptul că, dacă pînă acum mai existau unele iluzii, actualmente, după „cazul Skripal", a devenit absolut clar: pentru „bătrîna" Europă nu mai există reguli.

Nu mai există cadrul admisibilului, fără a mai vorbi de decență și acceptabilitate. Nu mai există diplomația ca set de reguli principale și obligatorii de joc în relațiile internaționale. Nu există acorduri care trebuie respectate, nici promisiuni care trebuie onorate.

Există, pur și simplu, o lume care se scufundă în haos în condițiile reducerii bazei de resurse. Lume în care începe războiul tuturor împotriva tuturor. Lume în care cele mai influente țări fac tot ce doresc și ce-și pot permite pentru a-și atinge scopurile. Marile puteri, chiar fiind formal aliate, încep să se sfîșie în bucăți una pe alta — deocamdată voalat, însă deja fără a mai ține cont de metode și de respectarea conveniențelor.

Marea Britanie care, de veacuri, a fost pentru întreaga lume întruchiparea jocului politic complicat și rafinat, i-a oferit în mod demonstrativ lumii „cazul Skripal" cusut cu ață albă, învinuind Rusia, pe loc gol. Iar pentru a-și consolida pozițiile, le-a oferit aliaților și partenerilor șase pagini de prezentare a „cazului", întocmită într-un mod deosebit de ofensator. Ca și cum ar zice: poftim, luați-o și înghițiți-o.

Și au înghițit-o

Însă, dacă țările europene cu influență, precum Germania sau Franța, își fac propriul joc, inclusiv împotriva Marii Britanii, altfel stau lucrurile în cazul țărilor europene din eșaloanele doi și trei: acestea, pur și simplu, nu au de ales.

Dacă anterior ele își puteau face iluzii despre solidaritatea europeană și avantajele acesteia, în prezent a devenit clar că nu mai au încotro. Fără a se gîndi, marile puteri (în primul rînd anume cele în care erau privite ca un model de umanism, libertate și progres) le folosesc și le sacrifică.

Iar aceste țări mici nu pot face nimic pentru a se apăra sau măcar să evite soarta care le-a fost pregătită. La fel cum nu au putut să nu se alăture actualului demers politic inițiat de Londra.

Unicul lucru ce le rămîne este să bată la ușa Moscovei cu scuze voalate, în speranța că Moscova le va auzi și va da dovadă de înțelegere, ceea ce, după cum este deja absolut clar, nu mai pot aștepta de la Occident.

Irina ALKSNIS, observator RIA Novosti - pentru Sputnik