După China, Europa ar putea deveni următoarea superputere economică

Autor: Vlad LOGHIN

Acum două-trei săptămîni, un deputat al Dumei de stat din Rusia îi întreba pe nişte parlamentari, politicieni de la Chişinău: de ce vouă, moldovenilor, vă trebuie această Europă? Resursele de creştere ale Uniunii Europene s-au epuizat, doar cu Rusia Moldova va cunoaşte înflorirea în următoarele decenii!

Dar iată că zilele trecute, citesc într-o publicaţie de peste Prut, cu referinţă la CNBC, previziunile frapante ale directorului firmei de consultanţă Europe Economics, Andrew Lillico, care estimează că Europa este pregătită să devină următoarea superputere economică în deceniul 2020-2030, depăşind state precum SUA. Chiar dacă pe continent, remarcă acesta, şomajul este încă mare, iar creşterea a Produsului Intern Brut din uniunea monetară europeană se dovedeşte slabă.

“Aşa cum anii '80 au fost deceniul Japoniei, anii '90 deceniul SUA, iar următorii zece ani ai Chinei, perioada 2020-2030 ar putea fi deceniul european. Cred că fundamentele zonei euro luată pe ansamblu sînt mai puternice decît cele ale SUA şi Marii Britanii. (...) Zona euro a fost într-o poziţie mai bună să reziste evenimentelor din ultimii ani, fără să tipărească bani la scara întîlnită în alte state", a afirmat Lillico.

După criza financiară declanşată în 2008, ţările din toată lumea încearcă să-şi restructureze şi să-şi reechilibreze economiile. Îndatorarea ridicată a statelor şi băncilor a împins zona euro în 2011 într-o recesiune prelungită. Statele Unite ale Americii au înregistrat în această perioadă o creştere economică modestă, economia fiind însă susţinută de lichidităţile masive introduse de Rezerva Federală în sistemul financiar. Însă, Banca Centrală Europeană a respins metoda folosită de SUA, achiziţii de obligaţiuni în prezent de 85 de miliarde de dolari pe lună, dar a redus puternic dobînzile şi a asigurat fonduri uriaşe băncilor prin operaţiuni de refinanţare.

În present, şomajul din zona euro a atins 12,1 procente, faţă de 7 procente în 2007. Pentru comparaţie, SUA au o rată a şomajului de 7,3 procente. Îndatorarea raportată la PIB este estimată de FMI în acest an la 95 procente pentru zona euro şi 108 procente pentru SUA. Atunci de unde excesul de optimism în gîndirea directorului firmei de consultanţă Europe Economics? Motivul încrederii lui Andrew Lillico este restructurarea masivă care are loc în zona euro, scrie CNBC. O uniune bancară se află în fază incipientă, iar statele zonei euro se apropie politic tot mai mult.

"Pînă la sfîrşitul acestui deceniu, Uniunea Europeană îşi va rezolva o mare parte din dificultăţile politice. Va fi pe calea de a deveni un stat confederal, dacă nu cumva se va fi ajuns deja acolo", a adăugat Lillico. Schimbările structurale, precum reformele de pe piaţa muncii, reducerea salariilor în sectorul public şi a deficitelor guvernamentale sînt unele dintre măsurile care ar putea permite economiei zonei euro să înflorească în următorul deceniu, a mai spus el. Asemenea perspective optimiste trebuie să ne facă să grăbim paşii pe drumul integrării europene. Să ne valorificăm şansele!