VADUL LUI VODĂ: „Какая красота!”

Autor: Lilia GRUBÎI

Săptămîna trecută am citit cu satisfacţie o informaţie în presa autohntonă despre staţiunea balneară Vadul lui Vodă din R. Moldova, care a fost inclusă printre 10 cele mai populare destinaţii din spaţiul postsovietic preferate de turişti ruşi care călătoresc independent. Potrivit datelor serviciului rus de rezervare on-line Oktogo, topul staţiunilor de odihnă a fost elaborat în baza rezervărilor pentru vara anului curent. Vadul lui Vodă se plasează pe locul zece. Un loc se pare onorabil de vreme ce a fost devansată nu de nişte heleşteie sau bălţi oarecare, ci de staţiuni cunoscute din ţările CSI ca lacul Issîk-Kul (Kîrgîzstan), staţiunea Borovoe (Kazahstan), lacul Naroci (Belarus), Hudat (Azerbaidjan), Jurmala (Letonia), lacul Sevan (Armenia), Palanga (Lituania) ş.a.

N-am fost prin zona de odihnă de la Vadul lui Vodă deja de vreo 15 ani (cînd reprezenta mai mult un dezastru şi o rămăşiţă a unor vremuri mai bune) şi chiar am rămas intrigată de această informaţie. Plus de toate şi posibilitatea de a verifica faptele, dat fiind coincidenţa că tocmai duminica trecută a trebuit să iau copiii care s-au odihnit zece zile la o tabără din această localitate. Pentru un experiment mai veridic iau cu mine şi nişte rude din Rusia care tocmai sînt în Moldova în vacanţă la părinţi.

Ce să zic? Vadul lui Vodă s-a schimbat considerabil şi pe bune seamănă cu o staţiune solicitată. Lume multă, de diferit neam, de toate vîrstele şi condiţiile financiare. Aglomeraţie. Pe alocuri chiar ambuteiaje. Merită toată lauda întreprinderile care şi-au adus în ordine locaţiile din zonă şi le-au pus la dispoziţia angajaţilor. Pe fundalul acestor gospodării îngrijite bat la ochi bazele de odihnă părăsite şi părăginite. Nu sînt multe, dar te fac să regreţi că sînt ratate nişte posibilităţi pentru sute de oameni de-aşi organiza o vacanţă într-un loc frumos şi pitoresc.

Plaja e curată, cu toate elementele necesare unui asemenea stabiliment: parcare, duşuri la fiecare zece metri, vestiare, urne de gunoi, echipe de salvamari, WC-uri publice (curate!), pentru doritori paturi de scînduri şi umbrele ce pot fi luate în chirie. Variat şi programul distractiv. Exact pe plajă este instalat un carusel (o variantă modernă a scrînciobului nostru moldovenesc) mare pentru copii, la fiecare oră sînt organizate călătorii pe Nistru cu şalupa, muzică de-o rezonanţă discretă. Slavă Domnului, fără manele şi fără vînzări ambulante pe plajă – tot de ce are nevoie un cetăţean dornic de soare şi de apă se găseşte în locuri anumite. Bere, băuturi răcoritoare, peşte şi alte gustări ce se potrivesc cazului se vînd în puncte comerciale autorizate şi, ce-o fi mai important , la preţuri ce nu le depăşesc cu mult pe cele din magazinele din oraş. Pe lîngă acestea, în zonă funcţionează o mulţime de baruri şi cafenele, pentru orice buzunar. Iar dacă, de-o vorbă, cetăţeanul dornic de soare şi de apă nu-şi poate permite aşa ceva, atunci se poate descurca cu găina prăjită şi vinul de-acasă, întinzînd un picnic sub copaci, important e doar să se poarte frumos şi să strîngă din urma sa. Sincer, n-ai de ce te prinde, iar coşul pieptului se umflă de mîndrie cînd îi auzi pe aceeaşi ruşi: “Какая красота!”

Frumos şi bine, deşi nişte picături de venin se vor găsi. 1. Costul unei nopţi într-un hotel destul de bun ajunge pînă la 700 de lei. Bineînţeles că o familie de moldoveni cu venit mediu nu va da banii aceştia pentru Vadul lui Vodă, ci va căuta variante de aceleaşi sume în altă parte. Deci, ar trebui revăzută politica de preţuri. Chiar dacă pare potrivită, totuşi infrastructura turistică de la Vadul lui Vodă mai cere strategii şi investiţii. 2. Am văzut multe echipe de patrulare, care spre lauda lor îşi fac serviciul într-o formă discretă şi politicoasă. Stîrneşte întrebări un singur fapt: de ce poliţiştii nu-i văd cu insistenţă pe diferiţi escroci care de asemenea şi-au găsit loc sub soare la Vadul lui Vodă prostind turiştii cu nevoi alde „atracţionul trei mingi” (aşa astăzi se numeşete proverbialul „наперсток”)?! Sau poate trebuie să luăm problema mai profund: cine le-a autorizat şederea în zona plajei acestor vînători de suflete naive şi credule într-un cîştig chior? 3. Un moment mai special care de fapt nu ţine de autorităţi. Deseori acuzăm tinerii că nu ştiu să se poarte, că n-au cultură şi bun-simţ. În perioada cît ne-am aflat pe plajă n-am observat tineri obraznici. În schimb, chiar alături un cuplu în etate, dotat cu gadgeturi scumpe şi ape minerale costisitoare, privind sfidător la unii ce şi-au permis o bere pe plajă, au scuipat în nesimţire seminţe de floarea-soarelui exact sub picioare. Am pus şi un pariu cu ai mei – vor acoperi cel puţin cojile cu nisip sau nu. Nu. N-au acoperit. Mi-a fost ruşine de privighetoare ... (manualul de citire, cl. II, anul 1980).

Căldură mare, monşer! Şi mai avem încă ceva timp să ne bucurăm de ea împreună cu nişte resturi de vacanţă. Atîta ar fi bine de reţinut: la mare, la munte, în străinătate, acasă, oriunde este important să rămînem oameni. Pentru că mereu se vor găsi o pereche de ochi curioşi care o să fixeze comportamentul nostru indecent. Or, bine dacă nimeriţi doar în pagini de ziar, dar dacă şi pe internet?! Nu vedeţi că astăzi şi moşnegii nesimţiţi poartă cu ei tehnologii informaţionale, iar you tube-ul atîta şi aşteaptă!