Putin ocupă un loc deosebit în imaginația occidentalilor. El este deseori privit ca o forță de temut, alteori – ca un maestru al jocului de șah. Astăzi, însă, Occidentul s-a văzut surprins de maniera în care Rusia condusă de Putin își restabilește forțele și se opune cu succes dominaţiei americane, dominaţie care s-a instalat după încheierea războiului rece.

Toate acestea nu au apărut din senin. Promisiunea Washingtonului de a nu extinde NATO spre Est, intervenția militară dementă a lui Clinton în Kosovo, agresiunea absurdă și sîngeroasă a lui Bush jr. în Iraq și lărgirea ulterioară a zonei de influență americane au determinat Moscova să recurgă la măsuri de apărare. La toate acestea se poate adăuga și refuzul mai multor administrații americane de a semna acordul privind demilitarizarea cosmosului, acord susținut de Rusia.

”Cea mai mare greșeală a noastră este că am avut prea multă încredere în SUA, iar americanii au interpretat acest lucru ca pe o slăbiciune și au încercat să se folosească de asta”, a declarat Putin recent.

Diplomația americană face o eroare gravă atunci cînd prezintă Rusia ca pe un personaj negativ din Disneyland, uitînd că această ţară este o putere nucleară foarte importantă. Această abordare primitivă are o funcție dublă: în primul rînd direcționează activitatea politică spre confruntare, iar în al doilea rînd – ascunde rolul Occidentului în crearea unei astfel de imagini Rusiei.

Cum ar putea să arate politica americană față de Rusia, dacă Washingtonul s-ar dezice de stereotipurile Disneyland-ului? În primul rînd, obișnuitele și necesarele relații diplomatice nu vor mai fi percepute ca trădare de stat. Există domenii importante,        în care atît Rusia, cît și Putin ar dori să conlucreze cu SUA, în primul rînd – controlul asupra armamentului. În plus, Washingtonul ar trebui să fie mai cooperant în ceea ce privește reducerea arsenalului nuclear și nu modernizarea lui.

La modul ideal, asemenea eforturi trebuie depuse și în domeniile care prezintă pericol pentru pace, cum ar fi demilitarizarea cosmosului și armele cibernetice. O înțelegere în acest sens ar permite limitarea și localizarea pericolelor, dar și ar instala mai multă încredere între țări. Să nu uităm că războiul rece s-a terminat după decenii de diplomație consecventă și nu după amenințările infinite de a crește arsenalul militar.

Un alt factor important care dăunează relațiilor ruso-americane îl constituie susținerea de către Washington a unor regimuri neoliberale, naționaliste, doar pentru că acestea se proclamă antirusești, cum ar fi cazul Ucrainei. Din păcate, administrația americană se ocupă de asemenea lucruri improprii de mai mulți ani, care pînă la urmă degenerează în provocări cinice.

După, Jacobin, SUA