RUSIA ÎMPINGE MOLDOVA ŞI UCRAINA AFARĂ DIN CSI ŞI PE SINE DIN EUROPA?

Analiză IPN

Autor: Valeriu VASILICĂ, IPN

Prin acţiunile sale din ultimul timp în raport cu Republica Moldova, cu Ucraina şi cu alte state din Parteneriatul Estic, Federaţia Rusă nu doar tensionează situaţia internă în aceste state şi relaţiile bilaterale cu ele. Acţiunile respective pot aduce atingere serioasă propriilor interese geopolitice ale Rusiei în regiune prin faptul că forţează o parte din aceste ţări să părăsească Comunitatea Statelor Independente, pentru a se pune la adăpostul altor organizaţii internaţionale. Dacă aceasta se va întîmpla, şi Federaţia Rusă se va pomeni auto-împinsă …ceva mai afară din Europa…

Incontestabil, Federaţia Rusă a fost, este şi va fi o putere mare la nivel regional şi mondial. Ea îşi asigură un astfel de rol prin propria pondere politică şi economică, dar şi pentru că reuşeşte să menţină în zona sa de influenţă un număr important de state. Cea mai semnificativă formă de manifestare a influenţei sale ţine de Comunitatea Statelor Independente (CSI), constituită din majoritatea republicilor ex-sovietice, în cadrul căreia Rusia joacă rolul central în toate domeniile. Situaţia din cadrul CSI este un barometru după care se poate judeca despre înţelegerea Rusiei de a influenţa lucrurile în regiune şi, de ce nu?, în lume.

CSI, mai mult moartă decît vie

Iniţial, în afară de Rusia, la CSI au aderat 10 din cele 14 foste republici sovietice. Ulterior, în 1993, în circumstanţe controversate, în urma unui război civil cu implicarea trupelor ruseşti, s-a alăturat Georgia. Dar, în 2008, cînd trupele rusești au intervenit din nou în această ţară pentru susţinerea a două regimuri separatiste, parlamentul georgian a votat în unanimitate retragerea din CSI. Chiar dacă în urma acestui război Georgia a pierdut o parte din teritoriu, ea nu a beneficiat de nici un gen de sprijin din partea CSI din care a făcut parte cu drepturi egale. Astăzi, dar nu este pentru prima dată, Rusia presează economic şi politic Republica Moldova şi Ucraina într-un mod dur, dar şi astăzi, ca şi mai înainte, CSI nu oferă acestora nici un fel de sprijin sau garanţii privind respectarea propriilor drepturi şi interese în disputa cu liderul organizaţiei.

Pe tot parcursul existenţei sale de peste două decenii, CSI s-a mulţumit cu rolul de organizaţie amorfă, mai mult moartă decît vie, care nu a putut soluţiona nicio problemă cît de cît importantă pentru vreo unul din membrii său, în afară de Rusia. Mai mult, toate conflictele militare existente pe teritoriul CSI au fost menţinute, intenţionat sau nu, în stare îngheţată atîta timp cît a avut nevoie de ele Rusia în calitate de pîrghie în relaţiile cu statele-membre. Am menţionat deja cum a procedat ea în cazul regimurilor separatiste din Georgia, se cunoaşte sprijinul masiv pe care aceasta îl oferă regimului separatist transnistrean, în cazul Republicii Moldova. Este de presupus că anume conflictul din Karabahul de Munte a fost utilizat de către Rusia pentru a obţine de la Armenia renunţarea la intenţia de a semna documente la Summitul de la Vilnius care ar însemna apropierea de Uniunea Europeană. Oricum, însăşi Rusia recunoaşte ineficienţa CSI, de aceea vrea să constituie, din rîndul aceloraşi ţări, o altă organizaţie inter-regională – Uniunea Euroasiatică.

Moldova, Rusia şi CSI – studiu de caz

Săptămîna trecută, la Moscova, a avut loc reuniunea Consiliului economic al CSI. Agenda a inclus, print-un punct separat, examinarea politicii comerciale a Republicii Moldova şi se cunoaşte că autorităţile moldoveneşti au mizat pe acest format de discuţii. Dar nu avem de unde ne aştepta la soluţionarea problemelor mari cu care se confruntă Republica Moldova în relaţiile comerciale cu unul din partenerii din CSI. Aceasta pentru că, în aceleaşi zile, preşedintele rus Vladimir Putin şi-a permis afirmaţii total nediplomatice referitor nu doar la vinurile moldoveneşti şi autorităţile Republicii Moldova, dar şi la cursul de integrare europeană a Moldovei.

Îşi imaginează cineva că Ghenadi Onişcenco, şeful Rospotrebnadzor-ului, care a instituit embargoul pentru băuturile alcoolice moldoveneşti, va ţine cont de opinia pro-moldovenească pe care ar putea-o formula, printr-un miracol, acest Consiliul economic al CSI şi nu de cea a lui Vladimir Putin? Sau că, anterior, acelaşi Onişcenco a vociferat, în aceeaşi manieră nediplomatică, propriul punct de vedere înainte de a-l cunoaşte pe cel al lui Putin sau de a primi indicaţii în acest sens?

Iată de ce, cu toate aparenţele optimiste, lăsate de întrevederea de la Moscova dintre Ghenadi Onişcenco şi ministrul moldovean al agriculturii, Vasile Bumacov, care şi ea a coincis cu declaraţiile lui Vladimir Putin, nu putem spera că embargoul va fi scos într-un viitor previzibil, nu pînă la summit-ul de la Vilnius, cel puţin. Experienţa embargoului din 2006 o confirmă cu prisosinţă. Nici atunci CSI nu a fost capabilă să intervină în favoarea Moldovei.

Da, nu este exclus ca pe piaţa Federaţiei Ruse, ca şi pe alte pieţe, să ajungă şi vinuri necalitative, moldoveneşti, dar şi de altă origine. Dar toate ţările privesc acest lucru prin prisma relaţiilor comerciale dintre companiile exportatoare şi cele importatoare. Şi numai Rusia se aruncă în acest caz în gîtul ţărilor exportatoare, al autorităţilor acestor ţări şi cursului lor de dezvoltare, ca în cazul Moldovei.

În pofida faptului că anume Rusia, spre deosebire de alte ţări importatoare, alcătuieşte şi aprobă anumite liste de companii care au dreptul să aducă produse pe piaţa rusească, făcîndu-se în mare parte responsabilă de componenţa acestor liste. În pofida faptului, că mult peste majoritatea simplă a companiilor de băuturi alcoolice din Moldova aparţin unor proprietari ruşi. Trebuie să înţelegem că mulţi ani în urmă ei au achiziţionat special aceste fabrici ca Moldova să producă vin necalitativ? Sau poate că toţi proprietarii de fabrici moldoveneşti de vinuri, originari din Rusia, nu sunt capabili să producă vin calitativ şi nepericulos pentru sănătate?

Poate că au dreptate cei care se pronunţă acum împotriva rezultatelor concursului investiţional prin care Aeroportul Internaţional din Chişinău a fost dat în concesiune unei companii din Federaţia Rusă? Între altele, aceştia consideră că, după ce Moldova este extrem de dependentă de Rusia în sensul mărfurilor sale strategice, în sensul importului, dar şi al exportului, este periculos să oferi tot Rusiei şi controlul asupra spaţiului aerian al Moldovei. Vă pare o absurditate? Da, absurditate, dar nu mai mare decît acea că tot vinul moldovenesc este rău şi că doar Rusia este în stare să-l consume, iar odată cu semnarea documentelor de asociere cu UE, vinurile moldoveneşti, toate, „vor fi vărsate în şanţ”, după cum prognozează liderul rus.

Ce fac ţările „normale”, care se pomenesc în astfel de situaţii şi încă repetat? Încearcă să-şi rezolve problemele prin negocieri bilaterale, sau/şi se adresează anumitor arbitri, sau/şi se îngrijesc să nu mai nimerească pe viitor în astfel de situaţii. În calitate de ţară „normală” şi mică, Republica Moldova a dat dovadă de reţinere atunci cînd a fost anunţat embargoul vinurilor şi cînd au apărut semnale de embargou la fructe şi forţe de muncă moldoveneşti.

Şi-a declarat disponibilitatea sinceră de contribui la soluţionarea problemelor reale. Vedem că s-a şi adresat CSI-ului în calitate de arbitru. Dar efectul este cunoscut. Şi atunci Moldova, dar şi Ucraina, care este în aceeaşi situaţie, se vor vedea forţate să părăsească o organizaţie care nu le oferă protecţie şi să-şi găsească alta, cu alte reguli de joc şi alte garanţii pentru propriile interese, în persoana Uniunii Europene. S-ar putea ca din „zece negri mititei”, vorba romanului celebru al Agathei Christie, să rămînă şi mai puţini.

Scenarii şi efecte

Pe ce contează Rusia prin acest comportament al său? Cel mai degrabă, contează să provoace nemulţumiri în interiorul ţărilor care i-au provocat nemulţumirea prin decizia lor de a se apropia de UE, în defavoarea ideii Uniunii Euroasiatice. S-ar putea să fie un scenariu care să meargă şi atunci Rusia va cîştiga noi membri ai Uniunii sale. Dar în aceeaşi măsură s-ar putea să nu meargă şi Rusia să rămînă fără aliaţi, mai întîi în CSI, apoi în Europa aşa zisă „post-sovietică”.

În cazul scenariului numărul doi, dintre statele europene ex-sovietice, Rusia rămîne în CSI doar cu Belarusi. Cele două state caucaziene, Armenia şi Azerbaidjan, cu marele conflict dintre ele, sunt mai mult o povară pentru CSI, decît un punct forte. Şi atunci, Rusia rămîne înconjurată, respectiv, influenţată de statele Asiei Mijlociei, foste republici sovietice.

Aceeaşi configuraţie o va avea pretinsa Uniune Euroasiatică, cînd va apărea. Dacă va apărea şi dacă se va numi tot aşa în cazul cînd componenta europeană va fi minusculă, comparativ cu cea asiatică. Slabă speranţă ca, în aceste condiţii, Rusia să mai poată conta cumva pe „capul de pod” transnistrean pentru interesele sale în această regiune şi în această nouă conjunctură geopolitică.

Astfel, lipsa Moldovei, dar în special a Ucrainei, în CSI ar împinge Rusia spre spaţiul asiatic, preponderent musulman. Mai mult, se va produce îndepărtarea Rusiei de lumea slavă, dar şi de lumea ortodoxă. Aceasta pentru că, de regulă, schimbarea statutului politic al unui teritoriu, aduce şi schimbări în organizarea spirituală a cestuia. Însăşi Rusia a dat mai multe exemple în acest sens.

De exemplu, în anul 1812, cînd a anexat o parte a Moldovei istorice, nu a acceptat ca biserica moldovenească să rămînă unită, cu centrul la Iaşi, ci a înfiinţat propria eparhie, apoi Mitropolie, cu centrul la Moscova. De altfel, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Kirill a venit recent în Moldova anume pentru a fi prezent la aniversarea a 200-a de la înfiinţarea acelei eparhii, care, de fapt, a consfinţit o schizmă în sînul bisericii moldoveneşti. Şi apoi, de ce nu am admite că, într-un moment, inspirat din permanentele tensiuni politice în relaţiile ruso-ucrainene, vecinii noştri nu şi-ar putea aminti că leagănul ortodoxiei ruse este la Kiev, nu la Moscova…

De altfel, acţiunile din ultimul timp ale autorităţilor ruse au lovit şi în aliaţii, reali şi potenţiali, ai Patriarhiei Ruse la Chişinău. Patriarhul Kirill a fost întîmpinat în Moldova cu cele mai înalte onoruri, de către cele mai influente persoane din stat pe moment: preşedintele ţării, primul ministru şi liderul celui mai influent partid parlamentar din coaliţia care se află la guvernare în Republica Moldova. Desigur că aceştia au procedat aşa cum ar fi procedat liderii oricărui alt stat „normal” în asemenea cazuri.

Desigur că au urmărit şi anumite interese politice, dar au şi riscat cu imaginea lor politică, în condiţiile rivalităţilor politice interne iminente. Oponenţii politici din Moldova nu au scăpat ocazia să lovească în ei, chiar în zilele vizitei, inclusiv prin diminuarea importanţei vizitei patriarhului rus. Peste nici două zile, prin embargoul impus, autorităţile ruse au spulberat eforturile politicienilor moldoveni loiali Patriarhiei Ruse, umilindu-i şi tăindu-le pofta de gesturi asemănătoare pe viitor. Aceasta în condiţiile cînd în Republica Moldova deja există suficiente animozităţi între Mitropolia Moldovei, cu subordonare Patriarhiei de la Moscova şi Mitropolia Basarabiei cu subordonare Patriarhiei ortodoxe de la Bucureşti.

01.08.20 - 00:27
01.08.20 - 00:33
01.08.20 - 00:29
01.08.20 - 00:34
01.08.20 - 00:31
02.08.20 - 02:20
02.08.20 - 02:26
02.08.20 - 02:24
02.08.20 - 02:29
02.08.20 - 02:21
02.08.20 - 15:25
02.08.20 - 17:32
02.08.20 - 20:46
02.08.20 - 16:36
03.08.20 - 00:52