REPUBLICA MOLDOVA, INCOTRO? (3)

Incompatibilităţi educaţionale, culturale, sociale, politice…

Aspiraţiile proeuropene sau de unire a Republicii Moldova cu România ale unor lideri politici sau intelectuali se bazează pe concepte, abordări şi strategii false, lipsite de conţinut, deviante de la realităţile concrete şi pur demagogice. Republica Moldova, ca stat „ofertant” spre integrarea în UE sau unirea cu România trebuia să-şi fi făurit o serie întreagă de compatibilităţi ale structurilor sale sociale, politice, democratice, educaţionale, culturale etc. cu cele europene. Aici vorbim despre un proces complex care trebuia demarat încă din 1991, iar asta în contextul elaborării unui proiect de ţară şi a unui ideal naţional bine definit şi aplicat succesiv, cu consecvenţă.

Constatînd, cu obiectivitate, la modul general, situaţia sistemului de învăţămînt din România, putem afirma că situaţia este departe de a fi ideală, dar ce putem spune, în comparaţie, despre sistemul de învăţămînt din Republica Moldova, care este unul mai mult mimat? În România, s-au conservat şi dezvoltat, totuşi, instituţii de învăţămînt – gimnazii şi universităţi – de elită, absolvenţii cărora sînt compatibili cu cei de la instituţiile similare de prestigiu din Occident.

În Republica Moldova, dacă este să vorbim despre elite didactice confirmate, putem pomenii reţeaua de licee „Orizont”, secondată pare-se de „Prometeu”. Cam atît! Pot fi greu de contrazis deoarece la cel mai sumar sondaj de verificare în orice alt liceu pot demonstra cu uşurinţă că am dreptate. Cam acelaşi lucru, cu mici excepţii, se întîmplă şi în universităţi, unde la fel pot demonstra lesne că am dreptate. Fac aceste constatări în calitate de publicist care, nemijlocit, cunoaşte bine, extrem de bine situaţia.

Din 1990, anual, România a oferit mii şi mii de burse anuale pentru studenţii şi elevii de liceu din republica Moldova. Cei de elită sau bine pregătiţi au ajuns să exceleze profesional în Occident, unii în România, iar alţii au revenit în Republica Moldova, fără să-i mai luăm în calcul şi pe cei care au abandonat prematur studiile.

Ce au adus în Republica Moldova cei care au revenit acasă după terminarea studiilor în România, ce au schimbat ei aici şi cît au putut să contribuie la europenizarea ţării lor? Cam nimic, iar el mai ilustrativ exemplu este Dorin Chirtoacă, care cu studiile sale din România şi Franţa, o dată revenit în ţară, nu a fost capabil să schimbe mentalităţi învechite de tip sovietic, să se impună ca lider democratic de tip european, ci, după modelul mentorului său Mihai Ghimpu, a redevenit acelaşi individ provincial care era înainte de a pleca la studii. În plus, ca să fie în pas cu realităţile impuse de cei care deţin putere, s-a înregimentat şi el „clubului select” al celor care trăiesc după legi nescrise de tip mafiot.

Ridicolul grotesc al lui Chirtoacă şi al celor de teapa lui iese în evidenţă deranjant atunci cînd vorbesc despre necesitatea unirii Republicii Moldova cu România, dar mai ales atunci cînd se erijează în mari promotori ai limbii române. Din 1990 şi pînă acum, aceşti unionişti, adevăraţi bastarzi ai limbii române şi ai României reale, nu au fost capabili să-i înveţe gramatica elementară pe elevii şi studenţii din Republica Moldova. Constatăm, aşadar, că din perspective educaţionale, nu există absolut nici o compatibilitate între Republica Moldova a aşa-zişilor proeuropeni şi UE. Oricît de deranjant ar părea unora, am constatat că salvarea cultural-educaţională a unora s-a şi se produce prin intermediul limbii şi culturii ruse.

Mediul intelectual şi academic îşi are şi el bizareriile lui. Academia de Ştiinţă a Moldovei (AŞM) este de ani buni un fel de SRL personal al lui Gheorghe Duca, preşedintele acestui for, care auzim că este deja cercetat penal. Cum să-şi dorească anturajul academic al lui Duca integrarea europeană sau fuzionarea cu Academia Română? Nici pomeneală! La nivel academic vorbind, singurii din AŞM care sînt compatibili cu savanţii din întreaga lume sînt cei din zonele ştiinţelor exacte – fizicieni, chimişti, matematicieni, ingineri etc., nicidecum cei primiţi în AŞM de Duca pe principii clientelare.

Academicienii, unii scriitori cu pretenţii şi alţi artişti vorbesc doar declarativ despre aspiraţiile lor proeuropene şi proromâneşti. În realitate, însă, ei îşi doresc „nemurirea” în interiorul culturii Republicii Moldova. Cum altfel se explică dorinţa lor bolnăvicioasă de a li se conferi ordine şi distincţii înalte ale Statului Republica Moldova, de a li se ridica statui, de a fi redenumite străzi sau edificii de cultură după numele lor şi multe altele? Mulţi dintre aceştia ar fi nişte marginali în cultura română, iar asta din perspectiva realei lor valori. Ei ştiu prea bine că şansa posterităţii lor este Statul Republica Moldova. Sigur că în categoria acestora nu intră şi acei artişti universalizaţi prin muzică, dans, pictură, sculptură…!

În toţi aceşti ani de după 1990, s-a demonstrat din plin că majoritatea covîrşitoare a moldovenilor este mai apropiată afectiv, cultural, ecumenic şi în modul de manifestare politică şi democratică de Rusia decît de UE sau România. Aşa cum majoritatea românilor este proeuropeană şi proamericană, la fel de deschisă, favorabilă este şi populaţia Republicii Moldova faţă de Rusia. Motivaţiile acestor opţiuni sînt identificabile în Istorie, începînd cu 1812, continuînd cu 1859, dar şi în perioada de după 1945. Apartenenţa actualei Republici Moldova la Regatul României în perioada interbelică nu a reuşit să şteargă nostalgiile proruseşti, dar nici să consolideze o conştiinţă colectivă românească.

După 1945, fosta RSS Moldovenească se mîndrea că este parte componentă a celei mai mari ţări din lume, iar România, în paralel, şi-a edificat propria-i identitate naţională cu ochii îndreptaţi cu speranţă spre Vest. Începînd cu 1991, s-a tot dovedit că aceste istorii paralele nu pot fi contopite într-o singură identitate naţională. României i-a fost menit să-şi definească şi să-şi activeze concret vocaţia europeană, însă nu şi Republicii Moldova, căci este populată de oameni altfel decît românii, de oameni care au rîs şi plîns din cu totul alte motive, de oameni care şi-au dobîndit rude de sînge printre ruşi, ucraineni, bulgari, evrei, armeni, azeri etc.!

Republica Moldova, încotro? Nicăieri! Rămîne pe loc pentru că i-a fost scris să ţină permanent piept tuturor stihiilor care nu vor conteni să se abată peste această ţară şi peste aceşti moldoveni greu încercaţi! (va urma)

Mihai CONŢIU

Socialmai mult
20.09.17 - 15:54
20.09.17 - 15:07
20.09.17 - 14:36
20.09.17 - 12:57
20.09.17 - 12:45
20.09.17 - 12:39
19.09.17 - 17:12
19.09.17 - 16:30
19.09.17 - 16:26
19.09.17 - 13:13
19.09.17 - 12:46
19.09.17 - 11:28
18.09.17 - 18:03
18.09.17 - 17:56
18.09.17 - 16:38
17.09.17 - 22:55
16.09.17 - 15:45
15.09.17 - 18:59
15.09.17 - 18:56
15.09.17 - 16:00