REPUBLICA MOLDOVA: CADERE LIBERA (I)

Avem o ţară, Moldova. Cum procedăm cu ea? Invitaţie la discuţie

Acum 26 de ani majoritatea covîrşitoare a populaţiei Moldovei a optat pentru înlocuirea modelului sovietic de societate cu cel occidental, euro-american: economie de piaţă (capitalism), iniţiativă privată, concurenţă, alegeri libere, pluripartidism, presă independentă etc.

Atunci nimeni nu-şi punea asemenea întrebări ca, bunăoară, în ce măsură sistemul economic al lumii occidentale reflectă sistemul culturologic al societăţilor respective? Care sînt limitele (dacă există ele) de aplicare a principiilor economiei de piaţă la societăţile de tradiţie non-occidentală? În ce limite poate varia de la cultură la cultură modelul economic capitalist concret al vreunei ţări? În ce măsură pot fi aplicate preceptele occidentale la societăţi ca Uzbekistanul, Kirghizia, Azerbaigean, Moldova sau Lituania?

Oricum, aceste întrebări, îngrijorări au fost neglijate, iar purtătorii lor au fost foarte curînd marginalizaţi, fiind învinuiţi de colaboraţionism cu nomenklatura comunistă, de îngustimea viziunilor sau, în cel mai bun caz, de inoportunitatea exprimării lor (a viziunilor), deoarece ele, chipurile, ar fi slăbit elanul popular de combatere a modelului sovietic compromis iremediabil (cel puţin aşa susţinea opinia publică dominantă atunci – alegerile din 2001 au demonstrat exact contrariul).

Peste un an şi jumătate de la acea opţiune, o bună parte din populaţie, dar deja simţitor mai mică decît anterior, în august 1991, a optat pentru formarea propriului instrument de realizare a opţiunii celei dintîi – înfiinţarea statului Republica Moldova. Din acel moment, decidenţii respectivi, în persoana reprezentanţilor clasei politice care au optat pentru independenţa Republicii Moldova, îşi asumau întreaga răspundere pentru realizarea consecinţelor acestei decizii – fie înfăptuirea reunirii cu România, fie înfăptuirea statalităţii moldoveneşti. Bineînţeles, o asemenea opţiune ca reunirea cu România nu a intrat în documentele oficiale de stat, dar ea era pe larg vehiculată în presă, în documentele mai multor partide, în luările de atitudine publice ale multor politicieni şi fruntaşi ai vieţii obşteşti care sprijiniseră opţiunea pro-independenţă etc.

Astfel, la o distanţă de numai un an şi jumătate – 25 februarie 1990 – 27 august 1991 – populaţia Moldovei de la est de Prut a luat decizii cruciale pentru viitorul ei. Fireşte, o parte din clasa politică nu a sprijinit crearea unui stat moldovenesc.

Trebuie să fim conştienţi cu toţii de faptul că votanţii pro-independenţă erau destul de dezbinaţi. Ceea ce i-a făcut să voteze împreună era tocmai opţiunea anti-URSS sub toate aspectele – geopolitic, social-economic, ideologico-politic şi etno-cultural. Ceea ce îi dezbina era tocmai atitudinea faţă de scopul major al desprinderii de URSS. Oricare dintre acele două opţiuni anti-URSS ar fi fost - pro-statalitate reală sau pro-reunire cu România, – fiecare dintre ele presupunea acţiuni concrete şi energice, potrivit unei strategii bine gîndite, de transpunere în realitate a opţiunii respective.

Evoluţia ulterioară a evenimentelor a demonstrat că nici una dintre aceste două opţiuni nu a fost sprijinită de vreun plan concret, realist de acţiuni, fapt care a condiţionat propulsarea în prim-plan a unor actori politici cu un comportament politic, acceptat ulterior şi la nivel de întreaga societate, care se caracteriza prin atitudini de tipul „aici şi acum”: facem ce putem în conjunctura de moment, profitînd de oportunităţile de moment. O asemenea atitudine exclude abordarea oricăror probleme de principiu, mai ales a problemelor cruciale de existenţă a Moldovei – a forma un instrument de realizare a doleanţelor vitale ale populaţiei – numit în ştiinţa politică „Stat”.

Renunţarea în fapt a clasei politice la soluţionarea problemelor strategice a concentrat atenţia reprezentanţilor ei de frunte asupra unor probleme mai personale, dar care nu se puteau rezolva decît prin aplicarea puterii de stat. Astfel a apărut şi s-a consolidat fenomenul de corupţie politică care a devenit, practic, reala ideologie a întregii elite politice.

Această ideologie, firească pentru persoanele care renunţă la soluţionarea problemelor cruciale pentru existenţa unei populaţii, fie şi dezbinate grav, a înlesnit, din cîte arată analizele, cooperarea pe toate direcţiile, inclusiv la nivel parlamentar, dintre toate curentele electorale, pe tot eşichierul politic – de la unionişti la restauratori, de la „independentişti” la „lichidatorişti”, de la „unitarişti” la „federalişti”, de la „europenişti” la filoruşi etc. Nici spectacolele electorale nu au împiedicat formarea unui sistem economic bazat în întregime pe despuierea legalizată a satului, a ţăranilor, jaf legitimizat prin invocarea „greutăţilor inerente perioadei de tranziţie”.

La această distanţă de aproximativ o generaţie – 27 de ani – este firesc să ne întrebăm: ştim de unde am pornit, ştim în ce hal am ajuns, mai departe încotro? Socialism am gustat, pînă la refuz. Nu ne-a plăcut. Cel puţin, multora. Independenţă am avut. A fost chiar mai rău decît în Uniunea Sovietică. Cu excepţia elitei politice. Acum urmează să ne integrăm în ceva ce se cheamă tot Uniune – deja calificată geografic – „Europeană”.

Elita politică care a condus alternativ ţara este aceeaşi ca şi pe 25 februarie 1990. Aceleaşi nume în esenţă, doar etichetele au variat, în funcţie de decorul electoral şi preferinţele „publicului” şi ale „sponsorilor”. De ce să avem încredere că de data aceasta actuala, care e şi fosta, elită politică va fi în stare să pregătească eficient pentru Moldova această integrare? Vedem ce au făcut cu reunirea, cum au dervelit-o. Cu independenţa, - aşijderea (va urma).

Doru ŞEPTELICI, sociolog

Virginia Filip 02.02.2017 - 22:01

Republica Moldova este in cadere libera daca nu-si va continua parcursul european. Toate intelegerile, promisiunile pe care le avem cu Uniunea European s-ar putea narui daca Dodon schimba directia spre Uniunea Vamala. Acest organism nu face decat sa ne anuleze toate nazuintele. Nu ne reprezinta. Ar insemn o intoarcere in timp cu cel putin 20 de ani. Cui i-ar ajuta?

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
08.03.24 - 20:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40