Pe "Drumul spre viitor" cu „Clipa Siderală” permanent trăită

Autor: Mihai CONŢIU

Trecuseră nişte ani, nu mulţi, parcă doi sau trei, de cînd nu mai fusesem în vizită pe la taberele de odihnă ale copiilor. Am „rupt” această pauză nedorită graţie unei invitaţii făcute de Silvia Brăduţan şi Iulia Talmazan de la „Clipa Siderală”. Pînă la începutul săptămînii 16-22 Iunie, ştiam de mult despre „Clipa Siderală” că este o revistă. Asta am crezut pînă cînd m-am prezentat la locul de unde, Sîmbătă, 21 Iunie, trebuia să mergem la tabăra de odihnă pentru copii de la Corneşti „Codreanca” din raionul Ungheni.

Abia în microbuzul cu care ne deplasam spre tabără am aflat că este vorba despre Fundaţia de Caritate pentru Copii „Clipa Siderală”. Mi-a spus-o Iulia Talmazan, care este directorul executiv al Fundaţiei. Cu acest prilej, am aflat şi despre bogata şi formidabila activitate (aveam să mă conving!) a Fundaţiei „Clipa Siderală”: asistenţă pentru orfani şi sprijin pentru copiii aflaţi în situaţii de criză, că organizează festivaluri pentru copii, sărbători, vacanţe, Academia "Moş Crăciun", centrul pentru copii "Sparta" (Crimeea), "Caravana de Crăciun", show-uri TV şi numeroase alte proiecte.

Un lucru interesant care caracterizează activitatea şi proiectele „Clipei Siderale” este acela că Fundaţia nu se ocupă de copiii de la Chişinău sau din marile oraşe, de care oricum se ocupă alte organizaţii, ci de copiii orfani, cu probleme, defavorizaţi, dar şi copiii obişnuiţi din satele cele mai îndepărtate ale Moldovei. „Clipa Siderală” caută copii cu probleme, se deplasează în localităţile lor, îi monitorizează şi îi ajută.

Microbuzul cu care ne deplasam era aproape ticsit cu doar cîţiva maturi, fondatorul Fundaţiei, Salavat Jdanov, şi restul… voluntari ai Fundaţiei – studenţi şi elevi. Tot tăifăsuind cu Iulia Talmazan despre activităţile şi proiectele de perspectivă ale Fundaţiei, iar asta ca să-mi cunosc mai bine noii prieteni, nici n-am simţit cît de repede a zburat timpul, căci ne-am şi pomenit ajunşi la tabăra pentru copii de la Corneşti. Cred că era ora 10, 30 sau cam aşa ceva, căci nu prea am deprinderea să-mi filtrez timpul în funcţie de cunoaşterea cu exactitate a orelor la care plec sau ajung undeva.

Mamă, mamă, ce aer curat, cîtă linişte şi cîtă curăţenie!

Primire entuziastă, copii curioşi şi importanţi, ca toţi copiii de cînd este lumea, o tabără extrem de curată şi, lucru cel mai important, străjuită de densitatea arborilor. Acolo este un aer atît de curat încît fumătorul înveterat din mine a divorţat pentru scurt timp de nelipsitul pachet de ţigări. M-am întreţinut destul timp şi cu directorul taberei „Codreanca”, Nicanor Lazariuc, un tip extrem de îndrăgostit de munca pe care o face şi un iubitor al naturii cum rar întîlneşti – mai că nu l-au podidit lacrimile cînd a văzut mlădiţa unui puiet de copac frîntă de la mijloc de o mînă neprietenoasă!

Taberele de odihnă pentru copii sînt o a doua şcoală pentru aceştia, iar asta din simplul motiv că este vorba despre o recreere creativă provocatoare şi competitivă. Din aceste motive şi multe altele, grija autorităţilor pentru întreţinerea acestora trebuie să fie echivalentă cu cea acordată şcolilor şi spitalelor. Am fost încîntat să aflu că directorul Nicanor Lazariuc colaborează excelent cu întreg Consiliul Raional Ungheni, care a înţeles rostul, rolul din viaţa copiilor al acestei tabere, drept pentru care urmează să acorde o finanţare generoasă pentru repararea totală şi utilarea acestei tabere.

Copii, la start!

Cu o agilitate de militari în termen, voluntarii, în frunte cu „copiii mai trecuţi” Salavat Jdanov, Silvia Brăduţan şi Iulia Talmazan, au descărcat recuzita pentru jocurilor ce urmau şi au instalat-o pe un teren mare şi unul ceva mai restrîns – frînghii, funii, un balon uriaş, undiţe, mingi de bowling, lasouri, un soi de schiuri de uscat (pe care se încalţă cîte patru şi trebuie să-şi sincronizeze paşii spre a se deplasa cu ele), coarde, jgheaburi, mingi etc.

Nu mă voi apuca acum să vă descriu cum şi cît sau jucat copiii, căci vă imaginaţi şi singuri. Cert este că au avut parte de o zi de pomină, de o zi siderală. M-a impresionat teribil patima, rezistenţa, bucuria şi curiozitatea cu care se implicau în participările la diferitele mini-competiţii. O surpriză formidabilă, pentru mine, au fost voluntarii „Clipei Siderale”, care s-au transfigurat instantaneu în nişte copii. Este drept că în nişte copii mai mari, care ştiu nişte jocuri învăţate de ei la Chişinău şi au venit la „Codreanca” să-i înveţe şi pe copiii de acolo jocurile lor.

M-a înduioşat fantastic o fetiţă adorabilă, are probabil circa 10 ani, care, întrebată fiind, la microfon, de către un voluntar ce vrea să devină cînd va creşte mare, a răspuns cu toată seriozitatea că vrea să devină avocat ca să facă dreptate. „Vai de fundul guvernanţilor, aceşti vor fi viitori legiuitori care vor face, în sfîrşit, dreptate în ţara aceasta sfîşiată şi împărţită pe clanuri”, mi-am zis în gînd.

A fost o zi formidabilă pentru copii, una ieşită din tiparele obişnuite ale distracţiilor şi jocurilor obişnuite deoarece au fost vizitaţi de nişte copii mai mari de la Chişinău. Nu darurile ce le-au fost oferite i-au încîntat, cît ineditul jocurilor şi vizita „Clipei Siderale” în universul lor lipsit de griji. După orele 18,00, gata cu joaca! Copii, la masă! Am plecat cu imaginea mînuţelor acelor copii care le fluturau cu recunoştinţă spre geamul microbuzului nostru…

Pentru că mi-a plăcut dăruirea şi exuberanţa lor, merită să consemnez numele acestor minunaţi voluntari ai „Clipei Siderale”. Ei sînt: Dumbrăveanu Liuba, Rozmeriţă Silvia, Vîrlan Constantin, Cocarovteva Anastasia, Livadari Valera, Bestceastnii Andrei, Munteanu Vica, Codreanu Dan, Rozmeriţă Cristi, Onofrei Irina, Calaraş Anişoara, Talmazan Andrei, Matei Nicolai, Bârladean Serghei, Guţu Roman, Bulat Nicoleta, Juravleov Alexei, Dumitraş Elena şi Dasevschii Daniil.

O clipă siderală şi pentru autorul acestor rînduri

Iniţial, acţiunea socială a „Clipei Siderale” era programată pentru două zile – pe 21 la Corneşti, iar pe 22 la Hîrceşti, în acelaşi raion, însă nu a mai putut avea loc o întîlnire şi cu copiii din Hîrceşti deoarece plecaseră deja în vacanţă, dar darurile pentru ei urmează să le fie înmînate în luna Septembrie. Am plecat de la tabăra „Coderanca” în satul Hîrceşti, la invitaţia primarului de acolo.

Întotdeauna, cînd îmi strivesc nasul de geamul microbuzelor, autobuzelor sau trenurilor cu care călătoresc, iar asta „cu foame cronică de peisaje naturale.” Aşa mi s-a întîmplat şi în drumul spre Hîrceşti, unde am ajuns pe un drum lăturalnic, pietruit nu pînă la capăt din lipsă de bani.

Am simţit că este o binecuvîntare să te naşti într-un astfel de Rai natural împădurit şi binecuvîntat de Dumnezeu. Aici aveam să cunosc şi să mă întreţin cu un primar de toată isprava – Vasile Bodrug, primarul satului Hîrceşti. Mai devreme, Iulia Talmazan avusese grijă să-mi spună ce gospodar destoinic este Bodrug şi cît de mult participă şi iniţiază acţiuni de îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale familiilor vulnerabile din comună. Vasile Bodrug s-a implicat, împreună cu Fundaţia „Clipa Siderală” în organizarea Caravanei de Crăciun, a Caravanei Bunătăţii şi de patru ani consecutiv organizează trimiterea copiilor din familii vulnerabile în Tabăra de Vară Sparta. Mai apoi, Bodrug s-a asociat proiectului „Clipei Siderale” de a construi un Centru de Reabilitare pentru Copiii orfani din şcolile-internat şi din familii vulnerabile în satul Veveriţa.

Aşadar, ajunşi în Hîrceşti, primarul ne-a invitat într-un adevărat colţ de Rai – în gospodăria unui prieten de-al său, unde am ajuns pe jos, pe un drum de ţară impracticabil pentru maşini, printr-o adevărată pădure. Cînd am ajuns acolo, instinctiv m-am gîndit că dacă aş avea un video-telefon şi i-aş arăta lui Ion Berlinski, redactorul şef, unde mă aflu, ar face infarct de ciudă. Prietenul lui Bodrug trăieşte într-un adevărat tărîm fermecat – şi-a construit o cabană din lemn, în care locuieşte confortabil şi Iarna, gospodăria este, se înţelege, înconjurată de copaci, iar la cîţiva metri de cabană se află un mic Iaz, de familie, cu crapi de-l face pe orice pescar să aibă insomnii. Ca pe Berlinski!

Înfometaţi de atîta joc, voluntarii, nu eu, am fost poftiţi la o masă lungă de lemn. De ce? Păi nu pricepeţi? Îşi dă seama cineva ce înseamnă pentru un orăşean anchilozat, ca mine, atunci cînd este îmbrăţişat pînă la sufocare de un peisaj natural ce-ţi accelerează bătăile inimii, cînd vede o oală uriaşă de ciorbă nemaivăzută şi ne-mai-gustată făcută dintr-un berbec întreg (sau oaie, nu-mi amintesc bine, că nu le deosebesc) şi două culori antagonice de vin? Am tot ce-aş vrea din toate aceste bunătăţi şi acasă, ba chiar mai mult, dar unde-i peisajul natural?

Între cîteva bătăi de inimă, o farfurie de ciorbă, cîteva bucăţi de carne fiartă, de ovină, şi cîteva pahare de Marele Alb (vin alb), am aflat şi cîteva probleme nefireşti cu care se confruntă inimosul primar Vasile Bodrug. El face parte din categoria acelor primari „blestemaţi” să fie gospodari şi dăruiţi pe viaţă bunăstării comunităţii din care face parte. Pentru mine, a fost revoltător să aflu că nu i s-a dat absolut nici un ban din suma de 20 de milioane de Euro acordată de către Guvernul României pentru şcolile şi grădiniţele din Moldova doar pentru că face parte din Partidul Liberal. Bodrug este atît de revoltat încît vrea să protesteze chiar în faţa Delegaţiei UE în Moldova şi îi dau dreptate.

Vă imaginaţi cu cîtă greutate m-am despărţit de acest colţ de Rai? Acolo mi-am amintit de Blaga, de aforismul lui rostit în discursul de recepţie la Academia Română – „veşnicia s-a născut la sat”. La Hîrceşti, pentru mine, timpul este diluat la maxim. Este infinit, atît de infinit încît, probabil, nu ştii nici cînd mori…

Cuvinte de încheiere

În Septembrie, probabil că voi reveni, cu „Clipa Siderală”, pe acele meleaguri. Acţiunea la care am participat este plasată sub egida “Drumul spre viitor”. Aflu că Fundaţia „Clipa Siderală” funcţionează de 24 de ani. Acum, pentru prima dată, este beneficiara unui grant extern. Acţiunea despre care v-am povestit a fost posibilă prin sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica Moldova. Este vorba despre un grant în valoare de 4.942 dolari, care-i permite Fundaţiei să organizeze, în timpul Verii, trei călătorii în satele din raionul Ungheni, în care, actualmente, există un număr semnificativ de copii defavorizaţi. La activităţile incluse în acest program vor participa 530 de copii.

Deocamdată, asta-i tot, deşi ar fi multe cuvinte de rostit şi scris! Nu spun la revedere „Clipă Siderală” pentru că eşti permanent în mine!