Ce s-ar face fără consilierii-slugi?

Din perspectivele lui „ce va urma”, Republica Moldova se află în cea mai cumplită criză politică din întreaga ei existenţă. Plus război la vîrful puterii. Fac această afirmaţie în condiţiile concrete în care Statul capturat de Vladimir Plahotniuc riscă să fie şi în viitor la fel, în condiţiile în care oligarhul va da ordin majorităţii parlamentare ca să modifice Codul Electoral prin introducerea fie şi în procent de 50% a votului nominal. Dacă s-ar uita puţin peste Prut, în România, ar trebui să înveţe ceva din eşecul acestui proces electoral experimentat şi acolo. Dar el nu a învăţat niciodată şi dispreţuieşte cultura politică. El ştie altă cultură – bătaia în cuşcă.

Plahotniuc mizează pe ignoranţa populaţiei, pe care o înşeală cu iluzia că deputaţii aleşi astfel vor fi mai aproape de cei care l-au votat şi în faţa cărora vor da socoteală de neîndeplinirea promisiunilor electorale. În realitate, însă, aceşti deputaţi vor da socoteală doar lui Plahotniuc, căci el va avea grijă să-i finanţeze ca să cîştige. Are nevoie de aceşti „deputaţi independenţi aleşi uninominal” deoarece, în realitate, PDM are un rating de doar 2,5%, fără şanse de creştere, după ce el a preluat şefia partidului şi după mazilirea lui Marian Lupu. De fapt i-a dat un picior în fund, aşa cum merită ingraţii şi trădătorii. Plahotniuc are nevoie de 50 de deputaţi aleşi uninominal pentru că numai astfel îşi va menţine controlul asupra întregii ţări şi în viitor. Această necesitate îi este dictată de faptul că nu a reuşit să-şi subordoneze Preşedinţia. El este convins că un eventual succes în această ecuaţie electorală diabolică îl va ajuta să anuleze cu totul instituţia prezidenţială.

Terenul pentru atingerea scopurilor lui distrugătoare şi l-a pregătit din timp. De mai mult timp se tot „umanizează” pe toate posturile de televiziune cu actele lui de caritate prin fundaţia sa, îşi sponsorizează interviuri în care îşi pune singur întrebările, căci în faţa ziariştilor independenţi nu are curajul să iasă, se auto-satisface cu o liotă de comentatori sau consilieri români pe care-i plăteşte pe măsură, iar televiziunile lui au ajuns nişte altare, cu el pe post de Iisus căruia i se închină jurnaliştii şi invitaţii aserviţi. Toate televiziunile lui, cică, are de gînd să le transfere pe Muntele Athos.

Toate astea, însă, sînt doar decor simplu, în comparaţie cu „marele plan diversionist” cu care vrea să înşele UE, SUA, România şi 2,5% din aderenţi PDM. Aici este vorba despre strategia sa de a deveni pozitiv în faţa celor pomeniţi în raport cu Igor Dodon. Cu alte cuvinte, România şi Occidentul trebuie să fie nevoiţi să accepte actuala guvernare controlată de Plahotniuc, să fie de acord cu modificarea abuzivă a Codului Electoral, să închidă ochii în faţa abuzurilor lui, inclusiv în ceea ce priveşte simularea reformei unei Justiţii la care nu va renunţa niciodată, iar asta numai pentru că doar aşa ar putea fi anihilat „pro-rusul Dodon” şi „ar putea scăpa RM de sub influenţa Rusiei”. În acest context trebuie privită şi demonizarea excesivă a lui Dodon.

Acum vedeţi la ce se referă „reformarea clasei politice” iniţiată de Plahotniuc? Pentru el, reformarea clasei politice înseamnă creşterea artificială, abuzivă şi prin şantaj a numărului celor care părăsesc alte partide şi aderă la PDM, un partid cu cei mai mulţi aderenţi formal, inclusiv în Parlament şi Guvern, dar cu doar 2,5% susţinere din partea populaţiei. Culmea e că iniţiatorul acestui tip de reformă n-a fost capabil să creeze şi să organizeze un partid oricît de mic, aşa cum a făcut-o o dată Filat sau Dodon. L-a cumpărat de la Dumitru Diacov, cel mai malefic om politic din R. Moldova. Neputînd forma un partid, aşa cum am subliniat, el a cumpărat PDM, aşa cum îşi cumpără un hotel oarecare.

De mai mult timp, Plahotniuc a identificat un „inamic periculos” pentru el în persoana ambasadorului UE în RM, Pirkka Tapiola, care este un diplomat onest, observator echidistant şi bun profesionist. Tapiola a observat în RM o realitate dură pe care alţi oficiali sau politicieni români nu vor s-o recunoască. Acesta este şi motivul pentru care trusturile mediatice ale oligarhului au făcut tot posibilul să-l compromită sau să-l blameze, deşi fără succes. Vîrful de lance al acestor atacuri a fost şi este încă, fără să ne mire, un ziarist român naturalizat în RM, subalternul Victor Nichituş. Recent, pe blogul lui, într-un articol, reluat contra cost de Unimedia, Nichituş, acest servitor mediatic al lui Plahotniuc, revine asupra unei dorinţe ascunse a oligarhului – întrucît Tapiola „n-a fost un bun reprezentant al UE pentru că a permis ca Dodon să cîştige alegerile”, viitorul şef al Delegaţiei UE în RM ar trebui să fie un român. Iată cum formulează Nichituşul Plahotniucului (nu-i pun virgule acolo unde nu ştie că trebuie puse!):

„Consolidarea predictibilităţii şi stabilităţii Republicii Moldova şi transformarea calitativă a paradigmei bilaterale Bucureşti-Chişinău pot căpăta sens prin preluarea de către România a şefiei Delegaţiei UE la Chişinău. Dacă vrea să rămînă în istorie domnul Meleşcanu ar trebui să se gîndească la asta.” 

În realitate, în spatele acestei dorinţe se află cele mai ticăloase planuri de viitor ale oligarhului. Asta ar însemna că ministrul român de Externe şi europarlamentarii PSD din România vor trebui să facă lobby în UE ca să fie desemnat şef al Delegaţiei UE în RM un membru sau adept al PSD. PSD este un partid al condamnaţilor şi cercetaţilor penali din România, în frunte cu preşedintele acestei formaţiuni, (cel făcut terci de Iohannis), se află la cîrma unei guvernări contestată non-stop prin proteste în toată ţara, este înfrăţit politic cu PDM, susţine actuala guvernare de la Chişinău şi personal pe Plahorniuc. Relaţiile personale ale lui Plahotniuc cu o serie de politicieni din România sînt binecunoscute, multe din ele avînd la bază şantajul sau mita, saunele şi camerele insalubre din hotelurile-spelunci pentru bătrînii senatori de la Bucureşti pofticioşi după moldovence tinere şi lacome. Cam aceleaşi lucruri le spune spune şi ex-preşedintele Traian Băsescu. Pentru că acesta a păcătuit numai cu băutura. Din cauza vigilenţei DNA, pentru partenerii politici români corupţi ai lui Plahotniuc, RM este un Rai fiscal, atîta vreme cît partenerul lor controlează Procuratura şi Justiţia naţională. În plus, România a început să pompeze în RM bani sub formă de împrumut sau prin alte proiecte. Păi banii ăştia cam trebuie să fie „vămuiţi” prin comisioane de tot felul sau proiecte supralicitate, nu-i aşa? Acum pricepeţi de ce Nichituş (Plahotniuc) vor un român orb şi mut în funcţia de şef al şef al Delegaţiei UE în RM?

De-a dreptul contradictorie pare şi „sugestia” pe care i-o oferă ministrului român de Externe Teodor Meleşcanu, iar asta în contextul în care Plahotniuc şi slugile sale mediatice „se luptă cu pro-rusul Dodon care vrea să pună RM sub influenţa Rusiei”. Păi cum să lupţi cu „pro-rusul Dodon” cerînd pro-rusului Meleşcanu ajutor ca să determine numirea unui român în postul de şef al Delegaţiei UE în RM? Dar în ce parametri de definiţie luptă PDM, care conduce Parlamentul şi Guvernul, cu „pro-rusul Dodon care vrea să pună RM sub influenţa Rusiei”, în contextul în care PSD din România, partidul frate al oligarhului, este, la rîndu-i, pro-rus?

Nu este deloc de mirare nici faptul că Plahotniuc nu-l poate agrea pe preşedintele român Klaus Iohannis. Trîmbiţa lui românească, Nichituş, care abia aşteaptă ca oligarhul să tragă un pîrţ şi el să-l aspire de teamă să nu i-o ia Catană înainte, îl acuză a nu ştiu cîta oară pe Iohannis de faptul că din cauza sa Dodon a cîştigat Preşedinţia. Iată încă un scurt fragmenţel din ceea ce mai „silabiseşte” acest subaltern (nu-i pun virgule acolo unde nu ştie că trebuie puse!):

„Rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2016 (…) este şi eşecul politicilor coordonate de preşedintele Iohannis pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru. După anexarea Crimeei şi instalarea domniei sale la Cotroceni politicile Bucureştiului destinate Chişinăului au încetat să mai dea rezultatele scontate. Rezultatul bun obţinut de stînga politică moldoveană se datorează şi unor erori de analiză făcute la Cotroceni.” 

În realitate, însă, de rînd cu oficialii UE, Preşedintele României a declarat răspicat că nu se amestecă în scrutinul electoral din RM, poziţie care este absolut normală faţă de o ţară vecină. Este natural ca Iohannis să NU agreeze tabăra politică moldovenească controlată de Plahotniuc, în contextul alianţei pe care o are cu penalii PSD din România, aşa cum sînt Victor Ponta, cercetat penal de DNA, fost premier, Liviu Dragnea, preşedintele PSD, condamnat penal cu suspendare şi cercetat în alt dosar, etc. Ştiind că astfel de personaje au relaţii cu Plahotniuc, la ce credeţi că se poate gîndi un om echilibrat şi sobru ca Iohannis?

Nu erorile de analiză făcute la Cotroceni l-au adus pe Dodon la Preşedinţie, ci moldovenii. Faptul că preşedintele român nu s-a implicat este lăudabil, cu atît mai mult cu cît subînţelegem din regretele Nichituşului Plahotniucului că Iohannis n-a fost interesat de astfel de analize de amestec în treburile interne ale RM. Dacă este să vorbim despre „erori româneşti de analiză”, atunci ele există din 1991 şi pînă astăzi, pe lîngă ştiinţa lui Iohannis. Anume aceste „erori de analiză” întocmite intenţionat de către agenţii români din teren, alţi analişti şi actualii consilieri ai lui Plahotniuc au contribuit la stagnarea acestei ţări, la menţinerea ei în conflicte sociale şi politice avînd drept subiect limba vorbită, Istoria…, care, în finalitatea lor, au fost şi sînt doar afaceri financiare profitabile moldo-românilor deştepţi! Moldoveni, atenţie la discuţiile despre limbă, în acest timp vi se fură portofelele din buzunare!

Mihai CONŢIU