Realitatea internationala pe scurt (1 Octombrie 2018)

Rusia anunță cîți militari a pierdut în războiul din Siria

Rusia a anunţat Duminică, o dată cu împlinirea a trei ani de cînd Moscova s-a implicat militar direct în războiul din Siria, că, pînă în prezent, în acest război 112 militari ruşi şi-au pierdut viaţa, transmite agenţia EFE, citată de Agerpres. Aproape jumătate dintre ei au fost ucişi în două catastrofe aeriene, respectiv 32 de militari morţi în luna Martie în urma prăbuşirii unui avion AN-26 şi alţi 14 în recenta doborîre din greşeală a unui avion IL-20 de către antiaeriana siriană, care ar fi fost dezorientată de un atac israelian.
Acest bilanţ a fost prezentat, Duminică, de preşedintele Comisiei pentru Apărare din Senatul rus, Victor Bondarev. El a mai precizat că Armata rusă a pierdut în războiul sirian și opt avioane, şapte elicoptere şi mai multe blindate, cele mai multe în urma unor atacuri ale jihadiştilor. În opinia lui Victor Bondarev, acest bilanţ relativ redus al pierderilor arată că Armata rusă „a învăţat să lupte”. „Criteriul principal al măiestriei militare nu este doar victoria în sine, ci preţul ei”, explică oficialul rus, făcînd comparaţia cu victimele din primii trei ani ai invaziei sovietice în Afganistan, cînd Armata URSS a pierdut circa 4.800 de militari, plus 15 avioane, aproximativ 100 de elicoptere, 60 de tancuri şi circa 400 de blindate. El a amintit şi pierderile coaliţiei conduse de SUA în primii trei ani de lupte în Irak, cînd această coaliţia a pierdut 2.515 militari, dintre care 2.309 americani.

Dar alte surse neoficiale susţin că este posibil ca în războiul din Siria să fi murit şi sute de mercenari ruşi, recrutaţi de companii militare private, precum Wagner. Intervenţia militară rusă în Siria a constat în special în sprijin aerian oferit trupelor terestre ale Preşedintelui Bashar al-Assad, care a reuşit astfel să se menţină la putere şi să recucerească treptat teritoriile cucerite de rebeli într-un război care pînă la ora actuală a provocat peste 350.000 de morţi şi milioane de refugiaţi. Provincia Nord-vestică Idlib este în prezent singurul teritoriu care mai este controlat de insurgenţi.

Referendum în Macedonia. Vot majoritar pentru schimbarea numelui țării

Vot majoritar, Duminică, la referendumul din Macedonia în favoarea schimbării numelui țării, ceea ce ar facilita intrarea țării în UE și NATO. Peste 90% din voturile exprimate Duminică la referendumul din Macedonia au fost în favoarea schimbării numelui acestei ţări, potrivit rezultatelor parţiale oficiale, citate de agenţiile internaţionale de presă. 

După numărarea a 43,57% din buletinele de vot, răspunsul "Da" a obţinut 90,72% din voturi, iar "Nu" 6,26%, relatează Agerpres. Rata participării a fost însă extrem de redusă, pentru că aproape două treimi dintre alegători nu se deplasaseră la urne cu o jumătate de oră înainte de închiderea secţiilor de votare, la ora 19.00 (17.00 GMT), potrivit ultimelor date oficiale despre participarea la vot.

În pofida faptului că acest scrutin este doar consultativ, o prezenţă prea slabă ar slăbi tabăra „da” şi poziţia premierului social-democrat Zoran Zaev, înaintea unei ratificări de către Parlament, care necesită votul a două treimi din deputaţi, o majoritate de care acesta nu dispune. Absenteismul puternic ar putea să se explice prin vremea frumoasă şi prin faptul că mulți alegători se află în diaspora - estimaţi la 300.000-400.000 (din 1,8 milioane), potrivit unor estimări. Reprezentanţi macedoneni nu şi-au ascuns, sub protecţia anonimatului, Duminică, îngrijorarea de a nu atinge pragul participării, de 50%, un obiectiv afişat cu două zile mai înainte.

Marea Britanie va menţine o prezenţă militară în Germania după Brexit

Marea Britanie va menţine o prezenţă militară redusă în Germania după Brexit, în pofida unei redesfăşurări programate a forţelor britanice staţionate în străinătate, a anunţat Duminică ministrul Apărării, Gavin Williamson, citat de AFP. Ministerul Apărării a informat că va păstra 185 de militari şi 60 de angajaţi civili în Germania după ce toate celelalte unităţi vor fi retrase din această ţară.

Marea Britanie se confruntă cu o lipsă de mijloace şi procedează la reducerea forţelor sale militare staţionate în Europa, care se va încheia la sfîrşitul perioadei de tranziţie a Brexitului, în 2020. O retragere totală a forţelor britanice din Germania atinge însă o coardă sensibilă în Marea Britanie şi Guvernul a fost nevoit să îşi modifice planurile.

„Nu vom închide instalaţiile noastre din Germania”, a declarat Gavin Williamson la congresul anual al Partidului Conservator, la Birmingham (centrul Angliei). Din contră, „le vom păstra deschise şi vom staţiona acolo unităţi ale Armatei”, a dat el asigurări.

Marea Britanie rămîne un membru cheie al NATO, care îşi reorientează atenţia asupra Rusiei, considerată ca o ameninţare după anexarea Peninsulei Crimeea în 2014. Rusia este „una din cele mai mari ameninţări cu care ne confruntăm în prezent”, a declarat Gavin Williamson. „Nu vom lăsa Kremlinul să rescrie sfîrşitul Războiului Rece”, a subliniat el. Ministerul Apărării a mai anunţat un plan de investiţii de 1 milion de lire (1,1 milioane de euro) în vederea constituirii unei noi forţe de cibersecuritate. Gavin Williamson a ţinut să menţioneze că programul respectiv este „primul de acest tip într-o ţară membră a NATO”.

Jeremy Hunt acuză UE că devine o ‘închisoare’

Ministrul britanic de Externe, Jeremy Hunt, a avertizat, Duminică, Uniunea Europeană că dacă obiectivul ei la negocierile privind Brexitul este să pedepsească Marea Britanie pentru că a ales să părăsească blocul comunitar, atunci şi alte state membre ar putea ajunge să-şi dorească să se desprindă de UE, relatează agenţia Reuters. ‘În acest moment se pare că voi (Uniunea Europeană n. red.) credeţi că modalitatea de a ţine blocul (comunitar) împreună este să pedepsiţi un membru care pleacă’, a spus Jeremy Hunt la Congresul Partidului Conservator britanic.

 ‘Lecţia istoriei este clară: dacă transformaţi blocul comunitar într-o închisoare, dorinţa de a ieşi nu va scădea, dimpotrivă, ea va creşte şi noi nu vom fi singurul prizonier care să dorească să scape’, a completat şeful diplomaţiei britanice în discursul său. ‘Să nu confundaţi niciodată politeţea britanică cu slăbiciunea britanică’, a mai spus Jeremy Hunt, cerînd Uniunii Europene să-şi schimbe abordarea pentru a scoate din impas negocierile privind Brexitul.

Aceste negocieri au dominat prima zi a Congresului Partidului Conservator britanic, în contextul în care, pe lîngă blocajul din tratativele cu Bruxellesul, premierul Theresa May trebuie să gestioneze şi confruntarea dintre cele două tabere din interiorul propriei formaţiuni, care au fiecare o viziune diferită privind Brexitul. În timp ce o tabără, reprezentată mai ales de fostul ministru de Externe Boris Johnson, pledează pentru un ‘Hard Brexit’ (Brexit dur), adică o ruptură totală de UE, cealaltă tabără doreşte un ‘Soft Brexit’ (Brexit uşor), respectiv un acord care să asigure cît mai multe legături între Marea Britanie şi UE după ieşirea efectivă din blocul comunitar.

Theresa May a lansat, Duminică, un apel la unitate şi a reafirmat că, în lipsa unui acord convenabil pentru Londra, este de preferat o ieşire din UE fără nici un acord.

La ultimul lor summit, liderii europeni au respins propunerile Londrei cuprinse în ‘Planul de la Chequers’ şi i-au cerut premierului Theresa May să înainteze noi propuneri privind viitoarea situaţie a frontierei Nord-irlandeze şi relaţiile comerciale post-Brexit, capitole care împiedică în continuare găsirea unui acord privind Brexitul.

În replică, Theresa May a cerut Uniunii Europene să vină cu o alternativă la propunerile Londrei privind Brexitul, dar a asigurat că nu va accepta niciodată o scindare a Regatului Unit.

UE insistă să nu fie creată o ‘frontieră dură’ între provincia britanică Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, astfel încît Irlanda de Nord să rămînă în uniunea vamală şi în piaţa unică europeană, ceea ce însă ar crea o frontieră între Irlanda de Nord şi restul Regatului Unit, lucru inacceptabil pentru Guvernul de la Londra, care consideră că astfel s-ar compromite integritatea teritorială a ţării.

‘Planul de la Chequers’ propune ca Marea Britanie să menţină la capitolul comerţului cu bunuri relaţii strînse cu UE (nu şi în comerţul cu servicii) după ieşirea oficială din blocul comunitar, la 29 Martie 2019, aceasta fiind în opinia Londrei şi cea mai bună opţiune de a menţine deschisă frontiera dintre Irlanda şi Irlanda de Nord, propunere respinsă însă de europeni, care consideră că astfel ar fi afectată integritatea pieţei unice europene.

SUA: O consilieră a lui Trump mărturiseşte că şi ea a fost agresată sexual

Consiliera Preşedintelui Donald Trump, Kellyanne Conway, a declarat, Duminică, la postul CNN, că şi ea a fost agresată sexual, declaraţie dată în apărarea judecătorului Brett Kavanaugh, candidatul susţinut de Trump pentru Curtea Supremă, dar a cărui candidatură riscă să fie compromisă din cauza unor acuzaţii de acest fel, relatează agenţiile AFP şi EFE. ‘Am multă compasiune pentru victimele agresiunilor sexuale, hărţuirilor sexuale şi violurilor. Eu însumi am fost agresată sexual’, a spus Conway într-un interviu acordat jurnalistului Jake Tapper, care a părut vizibil surprins de această declaraţie.

Fostă şefă de campanie a lui Trump, Kellyanne Conway a cerut în acest context să se înceteze politizarea relatărilor despre agresiunile sexuale, referire la cazul judecătorului Brett Kavanaugh, pe care Christine Blasey Ford îl acuză că, cu 36 de ani în urmă, pe vremea cînd ei erau liceeni, ar fi încercat să o violeze în timpul unei petreceri la care s-a consumat mult alcool.

‘Nu mă aştept ca Brett Kavanaugh sau oricine altcineva să-şi asume responsabilitatea, fiecare trebuie să fie responsabil pentru propriul său comportament’, a adăugat Conway, apărîndu-l pe judecătorul susţinut de Trump. Spre deosebire de alţi membri din Administraţia Preşedintelui american, Kellyanne Conway are relaţii bune cu presa şi este adesea invitată în mass-media, ea fiind şi una dintre personalităţile cele mai cunoscute ale Administraţiei Trump.

„Nu am agresat sexual niciodată pe cineva, nici la liceu, nici la universitate”, a spus Brett Kavanaugh în timpul audierii desfăşurate Joia trecută la Comisia juridică a Senatului american. Cu lacrimi în ochi, el descris acuzaţiile la adresa sa drept o ‘ruşine naţională’ şi a asigurat că nu îşi va retrage candidatura. Însă după Blasey Ford şi alte două femei l-au acuzat de comportament sexual nepotrivit.

O dată cu acuzaţiile împotriva judecătorului Kavanaugh, victimele agresiunilor sexuale au căpătat din nou curaj în SUA, cum s-a mai întîmplat şi în timpul scandalului Harvey Weinstein. Această mişcare coincide cu condamnarea istorică pronunţată Marţea trecută împotriva actorului Bill Cosby. În vîrstă de 81 de ani, acesta a primit între trei şi zece ani de închisoare pentru agresiune sexuală şi a fost trimis imediat în detenţie.

Marina militară americană introduce în serviciu submarinul ofensiv Indiana

Marina militară americană a introdus în serviciu, Sîmbătă, submarinul ofensiv Indiana, al 16-lea din clasa Virginia, transmite Xinhua, potrivit agerpres. USS Indiana, cu un deplasament de 7800 de tone, lung de 115 metri şi lat de 10,3 metri, cu propulsie nucleară, poate naviga cu o viteză de 25 de noduri (45 km/h). Echipajul este format din circa 130 de persoane. Este al doilea submarin al US Navy cu periscopul controlat de o consolă Xbox – o adaptare la deprinderile marinarilor tineri, crescuţi în epoca jocurilor video. După intrarea în serviciu, Indiana va naviga înapoi la şantierul naval din Norfolk, în statul Virginia, apoi către portul de bază, Groton, în Connecticut. În istoria marinei militare americane au mai existat două nave cu numele Indiana: prima a luptat în războiul hispano-american de la sfîrşitul secolului al 19-lea, iar a doua în Pacific, în al doilea război mondial.

Războiul comercial ar putea arunca Germania în recesiune

Un raport recent al celor mai importante institute economice germane evidenţiază vulnerabilitatea Germaniei în faţa războiului comercial purtat de Trump. Orice intensificare a acestuia ar putea cauza o recesiune majoră în Germania şi Europa, avertizează acestea, potrivit Handelsblatt. Institutele şi-au revizuit în jos estimările de creştere a economiei germane pe 2018 şi 2019, acestea aşteptîndu-se acum la o rată de creştere de 1,7% în 2018, faţă de 2,2 anterior, şi de 1,9%, faţă de 2% pentru 2019. Pe plan local, climatul de consum s-a îmbunătăţit în septembrie, gospodăriile ignorînd turbulenţele comerciale şi incertitudinile legate de Brexit.

Indicele GfK privind climatul a avansat pentru a doua lună consecutiv, inversînd declinul înregistrat în primul semestru al anului, scrie Financial Times. Aşteptările privind veniturile au crescut de asemenea, anulînd scăderea consemnată în August şi urcînd la cel mai ridicat nivel dintr-un an. „Cheltuielile sectorului privat se vor dovedi un pilon important al creşterii economiei germane. Acest lucru este semnificativ, mai ales prin prisma disputei comerciale dintre UE şi SUA“, potrivit GfK. 

Cumplita dramă a României: exodul şi dispariţia populaţiei

Populaţia activă a României era la finele lunii Iunie de 9,21 milioane persoane, în scădere cu 206.000 persoane faţă de perioada similară din 2017, din numărul total, 8,83 milioane persoane fiind ocupate, în scădere cu 135.000, potrivit datelor INS. În acelaşi timp, numărul şomerilor a scăzut la 380.000 de persoane, cu 143.000 mai puţin decît în Iunie 2017. Potrivit definiţiei Statis­ticii, în populaţia ocupată sunt incluse toate persoanele de 15 ani şi peste care au des­făşurat o activitate eco­no­mică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră  în perioada analizată, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Agenţii israelieni confirmă că Iranul vrea să fabrice bombe atomice

Agenţi ai serviciului israelian de informaţii Mossad au efectuat o operaţiune într-un complex din Teheran, reuşind să sustragă documente care arată că regimul de la Teheran are un program secret cu obiectul fabricării de bombe atomice, informează site-ul IsraelNationalNews.com.

Jurnalistul israelian de investigaţii Ronen Bergman, autorul cărţii "Războiul secret cu Iranul" ("The Secret War With Iran"), a publicat recent noi detalii despre operaţiunea efectuată de agenţii Mossad în Teheran pe 31 Ianuarie 2018. Ronen Bergman a obţinut date despre modul în care agenţii israelieni de spionaj au obţinut acces la documente care erau arhivate într-un depozit secret din Teheran. Echipa Mossad a monitorizat clădirea din Teheran aproximativ un an înainte de a pătrunde în imobil şi a sustrage documente despre programul nuclear iranian. "Timp de două decenii, Iranul a negat că ar avea un proiect nuclear militar. Dar documentele sustrase din seifuri şi aduse în Israel arată altceva: ani întregi, Iranul a efectuat un program nuclear secret cu obiectivul fabricării a cinci bombe atomice", afirmă Bergman.

Oficial, Iranul a oprit proiectul nuclear militar atunci cînd Armata americană a invadat Irakul, în 2003. Cu toate acestea, în Toamna aceluiaşi an, iranienii au lansat un nou program de înarmare atomică, numit "Sfand" şi coordonat de omul de ştiinţă Fakhri Zada. Regimul islamist de la Teheran a făcut tot posibilul să ascundă aspectele militare ale programului atomic de inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Din acest motiv, echipele AIEA iniţial nu au primit acces în baza militară Parchin, unde Mossadul a aflat că Iranul a construit instalaţii pentru testarea detonatoarelor nucleare.

Arhiva de 55.000 de pagini şi cele 182 de CD-uri sustrase de agenţii Mossad conţin dovezi că Iranul încearcă să dezvolte arme nucleare. Proiectul nuclear militar iranian încă există, afirmă Bergman, care argumentează că Acordul atomic semnat de marile puteri cu Iranul nu conţine suficiente garanţii că Teheranul nu ar continua activităţile de înarmare.

Operaţiunea de sustragere a documentelor din Teheran a început în 2017, fiind numită "Ocean-11", sub coordonarea directorului Mossad, Yossi Cohen. Agenţii Mossad au pătruns în clădirea vizată la 5.00 dimineaţa, pe 31 Ianuarie 2018, după care au reuşit să fugă cu documentele în Azerbaidjan. Autorităţile iraniene au descoperit efracţia imediat după plecarea echipei israeliene, mobilizînd 12.000 de agenţi pentru operaţiunile de urmărire.

Documentele iraniene au fost traduse şi analizate de o echipă specială a Armatei israeliene. "Experţii care au analizat documentele afirmă că infrastructura iraniană este mult mai amplă decît cea necesară producerii a cinci bombe atomice", subliniază Bergman. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a acuzat Joia trecută, în discursul rostit la Adunarea Generală ONU, că Iranul ascunde materiale pentru fabricarea de arme nucleare într-un depozit de armament din Teheran.

Iranul a limitat programul nuclear, despre care susţine că este civil, în schimbul relaxării sancţiunilor internaţionale, în cadrul Acordului atomic semnat cu marile puteri. Israelul contestă Acordul nuclear, iar Preşedintele Donald Trump a decis ieşirea Statelor Unite din acest tratat.

Premiul Nobel pentru literatură - profitabil, francofil, controversat

Premiul Nobel pentru literatură nu va fi atribuit în 2018, pentru prima dată după o pauză de aproape 70 de ani, ci va fi anunţat anul viitor în acelaşi timp cu numele laureatului din 2019, informează AFP, preluată de Agerpres.ro. Academia Suedeză, instituţia care îl decernează, afectată profund de un scandal ce vizează agresiuni sexuale, asociate mişcării #MeToo, a decis să amîne decernarea premiului cu un an, pentru a avea timp să se reformeze şi să îi înlocuiască pe membrii ei demisionari.
Sezonul premiilor Nobel din 2018 debutează de Luni, o dată cu atribuirea premiului pentru Medicină. Marţi va fi anunţat laureatul premiului pentru Fizică, Miercuri cel pentru Chimie, Vineri cel pentru Pace, iar premiul pentru Economie va fi anunţat pe 8 Octombrie.
Cu această ocazie, jurnaliştii de la AFP au alcătuit un rezumat al celor mai importante detalii legate de premiul Nobel pentru literatură şi Academia Suedeză. Academia Suedeză decernează în total 16 premii, dintre care cel mai consistent din punct de vedere financiar (9 milioane de coroane suedeze - 873.000 de euro) este Nobelul pentru literatură. În testamentul său, industriaşul Alfred Nobel a încredinţat instituţiei suedeze misiunea de a recompensa în fiecare an pe "autorul celei mai remarcabile opere literare de inspiraţie idealistă". Din 1901, 4-5 membri - din totalul de 18 - ai Academiei Suedeze, aleşi pentru trei ani, au sarcina de a primi şi de a analiza propunerile de nominalizare, înainte de a prezenta o listă de nume într-o şedinţă plenară a academicienilor. Propunerile sunt atunci discutate de ansamblul membrilor Academiei Suedeze, înaintea unui vot cu majoritate absolută.

Arhivele Academiei Suedeze depozitează numeroase scrisori expediate de personalităţi ale literaturii şi de edituri, care încearcă - mai mult sau mai puţin subtil - să atragă atenţia academicienilor suedezi asupra numelor propuse. În fiecare an, instituţia primeşte în scris aproximativ 350 de propuneri de candidaturi, provenind de la foşti laureaţi, academicieni, organizaţii şi alţi actori de seamă din universul literar şi lingvistic. Fiecare insistă asupra atuurilor favoriţilor lor şi, în anumite cazuri, încearcă să strecoare şi o "ofrandă" în atenţia academicienilor suedezi - un cadou care este adeseori perceput negativ. Pentru a fi valabile, candidaturile trebuie să fie reînnoite în fiecare an şi să fie depuse înainte de data de 1 Februarie. Candidaţii trebuie să fie în viaţă şi - în principiu - să fi publicat o carte în anul anterior.

Palmaresul Nobelului pentru literatură numără 114 laureaţi. Această listă, alcătuită pe baza unui total de 110 ceremonii de atribuire, conţine patru seturi duble de cîştigători. Acest premiu a fost refuzat o dată, în 1964. Filosoful francez Jean-Paul Sartre a refuzat recompensa, o decizie inedită şi, mai ales, neprevăzută în testamentul lăsat de Alfred Nobel. Sartre a rămas pînă astăzi singurul laureat al Nobelului pentru literatură care nu a primit banii asociaţi acestui premiu. În 1958, Boris Pasternak a fost constrîns să refuze premiul, la presiunea Guvernului sovietic. Urmaşii scriitorului au acceptat premiul în numele celebrului scriitor rus în 1988.

 Nobelul pentru literatură nu a fost decernat în şapte ocazii începînd din 1901, în principal pe timp de război: în 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943. Premiul a fost amînat cu un an tot de şapte ori: în 1915, 1919, 1925, 1926, 1927, 1936 şi 1949, din cauza absenţei unor candidaţi "demni" de această recompensă.

Nobelul nu a ratat şansa de a recompensa americani precum Faulkner, Hemingway şi Steinbeck, germani precum Mann, Boell şi Grass, francezi precum Gide, Camus şi Le Clezio. Nu i-a uitat nici pe Kipling, Beckett şi Garcia Marquez. Totuşi, a ignorat numeroase nume de prestigiu din literatura universală: Conrad, Strindberg, Joyce, Rilke, Proust, Valery, Borges, Brecht, Virginia Woolf şi, recent, Philip Roth - decedat în acest an. În alte cazuri, unii dintre scriitori au murit prematur (francezul Paul Valery a murit cu puţin timp înainte de anunţarea acestui premiu, la care era mare favorit, în 1945), iar o parte din operele altor scriitori au fost publicate după decesele acestora (Kafka şi Pessoa, de exemplu).

Jocul dublelor sau triplelor cetăţenii nu permite alcătuirea unui clasament fiabil pe ţări. Totuşi, Franţa se află în frunte, cu 15 laureaţi, inclusiv la prima ediţie, în 1901, cînd a fost premiat Sully Prudhomme. Urmează Statele Unite şi Marea Britanie, cu 12 recompense fiecare. În schimb, limba lui Moliere a fost depăşită de cea a lui Shakespeare, în contextul în care 29 de scriitori anglofoni au fost recompensaţi de la înfiinţarea acestui premiu. Dintre cei 114 laureaţi, doar 14 sunt femei. Totuşi, tendinţa este de a recupera acest decalaj între sexe, deoarece în ultimii 25 de ani, jumătate - 50% - dintre premiile Nobel pentru literatură au fost cîştigate de scriitoare.