Razboiul ”pentru” sau ”cu” Pastele Blajinilor?

”Dansul” trufiei păgîne printre morminte

Mihai CONȚIU

Republica Moldova este singura Țară creștin-ortodoxă care, la nivel de individ și comunitate, a transformat un ritual religios, care ar trebui să fie smerit și într-o comuniune de taină cu cele sfinte și cu sufletele celor răposați, într-o adevărată sărbătoare a trufiei personale cu cele mai alese bucate, băuturi și ”pomeni” în cimitirele arhipline cu prilejul Paștelui Blajinilor. Această ”manifestare religioasă”, cu evidente origini păgîne, este menită pomenirii celor decedați – rude ori prieteni apropiați. Nu este prima dată cînd scriu despre acest subiect, însă revin pentru că mi se pare necesar.

Personal, am asistat de mai multe ori la astfel de ”ritualuri religioase” și nu încetez să nu fiu contrariat. Dincolo de această ”sărbătorire religioasă”, mi se pare paradoxal că întru desfășurarea ei este implicat și Statul laic. De regulă, Paștele Blajinilor este orînduit pentru ziua de Luni, după Duminica Tomii (în unele localități rurale are loc chiar și Duminica). În consecință, Statul laic a declarat zi liberă pentru toți angajații de Paștele Blajinilor. În plus, Primăria Chișinăului chiar pune la dispoziție transport gratuit pentru cei care se deplasează la și de la cimitirul Sfîntul Lazăr. Aceste concesii dovedesc faptul că Statul laic nu vrea să se pună rău cu Biserica Ortodoxă electorală.

Războiul ”pentru” Paștele Blajinilor este ”cîrmuit”, în egală măsură, de către biserică și enoriași. Aici este vorba despre partea ”conștientă” – preoții – și partea ”mai puțin conștientă”, dar voluntară – enoriașii –, părți care sunt aliate pînă la exaltare, pînă la praguri beligerante cu Statul laic, în situațiile în care acesta trebuie să intervină în cazuri excepționale, așa cum este pandemia actuală.

În timp ce Statul laic, în mod absolut paradoxal, sistează producția la nivel național, timp de o zi, pentru o opțiune religioasă care ar trebui să fie una tainică, nepublică, una care să nu implice participarea Statului laic la cel mai înalt nivel, același Stat laic are obligația constituțională față de absolut toți cetățenii Țării (creștin-ortodocși, atei ori de alte religii) să-i protejeze în fața amenințărilor pandemice nu doar naționale, ci și mondiale, de război ori alte mari cataclisme.

În fața unor absolut necesare restricții sociale, iar aici vorbim despre criza pandemică,  ”partea conștientă”, preoții, și ”partea mai puțin conștientă”, enoriașii, declară război Statului laic ”pentru” Paștele Blajinilor. ”Partea conștientă” o face pentru că Paștele Blajinilor este o sursă amețitoare de venit, una pe care nu o poate controla nimeni. Personal, am văzut cum, în cimitirele mari ori foarte mari, la fiecare mormînt pe la care preotul trece spre a rosti o rugăciune, urmașul celui pomenit, pe lîngă colaci și ”garnitura din jurul lor”, îi ”strecoară pios” și o anumită sumă de bani, în mod absolut ”tradițional”. Sumele diferă în funcție de localitate – Capitală, oraș, sat – ori regiune – Nord, Centru și Sud.

Interdicția firească impusă de către Statul laic de a se desfășura ritualul Paștelui Blajinilor tocmai pentru a-i apăra în fața morții pe absolut toți cetățenii amenințați de contaminarea cu virusul ucigaș înseamnă pierderi bănești absolut uriașe pentru preoți.

La rîndu-i, partea aliată, cea ”mai puțin conștientă”, se aliază din inerție cu ”partea conștientă” în războiul împotriva Statului laic, pentru că ”așa-i tradiția și cei răposați trebuie pomeniți”. Situația e cu atît mai gravă, periculoasă cu cît atitudinea ”părții conștiente” insuflă enoriașilor ”mai puțin conștienți” convingerea că virusul nu există, că pandemia e o conspirație, iar vaccinarea un complot mondial tenebros.

Războiul ”cu” Paștele Blajinilor este declanșat tot de către cele două tabere aliate, iar aici nu este vorba despre un război împotriva Statului laic, ci unul împotriva spiritului religios autentic al Paștelui Blajinilor. Nu există absolut nici o justificare biblică pentru cei care, în ziua Paștelui Blajinilor, la mormintele celor dispăruți, întind mese dintre cele mai îmbelșugate, stropite din abundență cu tot felul de băuturi. Din repetatele constatări personale (am tot scris despre asta), am căpătat convingerea fermă că cel răposat și ziua în sine sunt pretext de fală personală în fața celor vii.

După tămîierea ritualică a mormîntului, după rugăciunea contra cost a preotului, continuă devorarea bucatelor și închinarea paharelor în memoria celui dispărut. Exact ca la o petrecere mireană, se invită unii pe alții, de la masa unui mormînt la alta, să ciocnească un pahar cu alcool în memoria celui decedat, se face schimb de pachete cu pomeni, se discută verzi și uscate etc. Sunt cam mulți cei care pleacă destul de abțiguiți după o astfel de… pomenire, excepție clară făcînd cei aflați la volanul automobilului. Ajunși acasă, își inventariază pomenile primite și își dau cu presupusul despre ce bucate și băuturi au pus alții la cimitir, dacă ale lor ”au fost bine primite” etc.

Din considerente financiare, preoții NU le spun enoriașilor că o astfel de manifestare e mai curînd păgînă și NU le-o interzic cu desăvîrșire. Preoții NU le spun oamenilor că pomenirea celor morți nu se face ca și cum ar fi o nuntă și că este un mare păcat să procedeze astfel. Ei nu le spun că pomenirea celui decedat trebuie făcută în liniște, în reculegere, în rugăciuni tainice și neexpuse cu ostentație privirii altora. Pomenile simbolice, în aceste zile, se dau săracilor ori necunoscuților întîlniți întîmplător, nu celor care, la rîndul lor, dau și ei pomeni, făcînd astfel schimb de pomeni. Preoții nefăcînd asta, enoriașii o percep ca fiind o ”normalitate creștină tradițională” (oare de cînd datează această ”tradiție”?).

Constatăm, așadar, că fala personală și exhibiționismul sub pretextul pomenirii celor morți se suprapun credinței creștine autentice, transformînd-o într-un spectacol-competiție!

Vă invit, în final, să constatați că acest articol nu este unul anticreștin, antireligios, ci unul care invită la meditație auto-analitică, rînduri care vorbesc despre metehne care nu au nimic în comun cu credința autentică și cu pioasa aducere aminte a celor plecați dintre noi întru veșnicie!

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
01.03.24 - 00:40
09.03.24 - 11:42