Razboiul global contra stirilor false

Între verificare și cenzură – salubrizarea informațiilor

Sociologii pun fenomenul „știrilor false“ pe seama unei realități definite prin conceptul „post-adevăr“, de altfel, desemnat „cuvîntul anului 2016“ de către Dicționarul Oxford. Post-adevărul intervine atunci cînd „faptele obiective influențează mai puțin opinia publică decît o fac apelul la emoții și convingerile personale“. În societățile dezvoltate, unde fiecare adult petrece în medie ore bune navigînd pe paginile Internetului, „știrile false“ au devenit o expresie a societății post-adevăr.

Facebook, luată în colimator în SUA

Cum Facebook, cu cei 1,79 miliarde de utilizatori lunari, depășește cu mult orice altă platformă de socializare, compania americană a fost prima luată în colimator de jurnaliști și de autorități, reproșîndu-i-se diseminarea știrilor false. Este motivul pentru care Mark Zuckerberg și angajații săi au fost primii care au luat măsuri. Începînd din 2017, utilizatorii Facebook pot să raporteze știrea care nu le inspiră încredere, iar compania se obligă să o trimită spre verificare unei „organizații independente“. O dată dat verdictul „știre falsă“, informația nu va mai avea prim-plan pe Facebook, va fi etichetată ca atare și îngropata în fluxul de știri. În plus, organizația care a emis știrea va fi penalizată prin interzicerea accesului la serviciile de publicitate ale Google.

Italia și Germania, împotriva știrilor false

Campania împotriva știrilor false din SUA este urmată și în Europa. Guvernul de la Berlin are în vedere adoptarea unor legi care prevăd amenzi de pînă la 500.000 de euro și pedepse cu închisoarea de pînă la cinci ani pentru răspîndire de „știri false“. Precum Statele Unite, Germania va recurge la „arbitri independenți“, însărcinați cu verificarea și categorisirea informațiilor din mediul virtual. O situație similară și în Italia, chiar dacă la un nivel incipient. Președintele Consiliului Concurenței din Italia declara la finele anului trecut că toate statele UE trebuie să creeze o rețea de agenții independente care să combată știrile false. „Suntem la o răscruce: avem de ales între a lăsa Internetul așa cum este, ca Vestul Sălbatic, sau să impunem reguli pentru noul mod în care circulă informațiile“, a spus Giovanni Pitruzzella.

Arbitrii adevărului și finanțatorii lor

Cine vor fi însă noii „arbitri ai adevărului“ pe care fiecare utilizator al Internetului îl va citi și auzi zilnic? Și, mai cu seamă, cine vor fi finanțatorii acestui „adevăr“? Proiectul american al etichetării știrilor drept „false“ aparține Institutului Poynter, cu sediul în Saint Petersburg, Florida. Arbitrii adevărului nu pot fi decît organizațiile care au semnat un „cod de principii al verificării informațiilor“, iar acestea sunt foarte puține: ABC News, Associated Press, Climate Feedback, FactCheck.org, PolitiFact, Snopes și The Washington Post Fact Checker. Site-ul Poynter Institute arată că printre donatorii acestui viitor arbitru al adevărului se numără Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros, National Endowment for Democracy, Fundația Bill&Melinda Gates și alte organizații implicate activ în campania anti-Trump. În Germania, organizația însărcinată cu verificarea știrilor false este Correctiv, specializată în jurnalism de investigație. Correctiv este finanțată în mare parte de Fundația Brost, Fundația Rudolf Augstein (fondatorul Der Spiegel), „o fundație olandeză“ și din donații din partea persoanelor fizice.

Noua cenzură de stat?

Lucrurile stau altfel în Cehia. Aici, rolul verificării știrilor revine, începînd din 2017, unei agenții guvernamentale. Războiul nu se mai poartă cu „știrile false“, ci și cu propaganda rusă: agenția se numește Centrul Împotriva Terorismului și a Amenințărilor Hibride și face parte din Ministerul de Interne. Președintele ceh, Milos Zeman, a numit această agenție drept „noua cenzură“. Un model asemănător pare a fi îmbrățișat și în Italia. „Nu este treaba entităților private să controleze informația. Istoria ne arată că aceasta este treaba autorităților. Ele trebuie să garanteze că informația este corectă. Nu putem delega sarcina aceasta“, spune Giovanni Pitruzzella.

Modelul BBC: analiză și știri „lente“ împotriva știrilor false

Jurnaliștii de la BBC recrutează membri pentru o echipă ce va primi numele de Reality Check (Analiza Realității) și care se va ocupa de verificarea, demascarea știrilor false și de diferențierea celor cu conținut real. Redactorul-șef de la BBC, James Harding, a declarat: „BBC nu poate edita Internetul, dar nici nu vom sta cu mîinile în sîn. Îi vom depista de fapt pe cei mai populari mincinoși de pe Facebook, Instagram sau altă platformă de socializare. Lucrăm împreună cu echipa Facebook pentru a vedea cum putem fi eficienți. Unde vom observa o știre ce a fost scrisă cu intenția de a dezinforma, o vom transmite către Analiza Realității ce va confirma acest lucru. Vrem ca această Analiză a Realității să fie mai mult decît un serviciu public, vrem să fie ceva extrem de popular. Vom urmări să se folosească stiluri și formate - online, la TV și la radio - care să asigure veridicitatea faptelor prezentate și să garanteze eradicarea știrilor false“.

O presă nouă pentru „epoca instabilității“

„Analiza Realității“ face parte din încercarea celor de la BBC de a face „știri lente“, utilizînd analiza profundă, în încercarea de a ajuta publicul să înțeleagă ce s-a întîmplat în perioada deosebit de tumultoasă din istoria Marii Britanii. Planurile includ, de asemenea, crearea unei rețele de expertiză care se bazează pe membrii echipei BBC din întreaga lume și crearea unei „unități de informații“ din cadrul Serviciului Mondial, unitate ce a primit deja 29 de milioane de lire sterline pentru extinderea ariei de acoperire cu instrumente lingvistice noi și resurse jurnalistice. James Harding a declarat că mediul online a fost bombardat cu știri false în anul 2016, din cauza faptului că lumea „trăiește într-o epocă de instabilitate“. „Regulile au fost perturbate de o creștere economică scăzută și de inegalitate ridicată. Inovația tehnologică a stimulat schimbarea comportamentală și nesiguranța locului de muncă, politica de identitate înlocuind vechile partide politice și alimentînd narațiuni de excludere. De asemenea, trebuie să explicăm cine anume coordonează știrile. Avem nevoie de informații exacte, gîndite cu mai multă profunzime - date, investigații, analize, expertize -, pentru a ne ajuta să explicăm lumea în care trăim“, a conchis Harding.

Polemică în jurul „noii cenzuri“. Abuzuri

Verificarea știrilor false de către „organizații independente“ a dus la dezbateri în rîndul celor care urmează să-și asume această sarcină. Un neajuns al proiectului este că „Facebook nu va verifica zona gri, ci doar știrile total inventate“, spune Eugene Kiely, directorul de la FactCheck. În plus, poate apărea problema semnalării drept „false“ a unui număr uriaș de informații, în mod abuziv. „Este o pantă foarte alunecoasă. Avem informații proaste, însă nu neapărat false. Lucrurile nu sunt atît de nete pe cît par“, spune Kiely. Apoi, marcarea cu un steguleț roșu a unor știri poate face ca acest însemn să devină o marcă a imparțialității și a luptei împotriva cenzurii, iar informația „falsă“ se va răspîndi mai ușor, ca un soi de samizdat al erei digitale. „Trebuie să găsim acordul fin, pentru nu a descuraja schimbul de opinii și pentru a nu restricționa din greșeală accesul la un conținut corect“, spune fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg.

Voci românești

Românul Sergiu Balaban, corespondent din Italia, și-a exprimat opinia pe o rețea de socializare: „Se conturează modelul inițiat de Facebook în privința verificării știrilor false. USA, Argentina, Cehia, Polonia, Turcia, Italia, Spania și încă vreo 15 țări au dezvoltat deja una sau mai multe platforme web, care să colaboreze pe viitor sau deja colaborează cu Facebook. Mă gîndesc că trebuie să ajungă și la noi neapărat, dar vreau să vă întreb dacă realizați cîtă putere o să aibă acest grup editorial. Etichetele puse de ei pe știrile virale vor decide poziția și vizibilitatea unui text. Sau, cum fac italienii, au propriul site de propagandă adevărat/fals, după care Facebook și gloata de creduli de aici se ghidează și-o să se ghideze. Dacă cineva s-a gîndit deja la asta? Păi, eu aș zice că da. Și mă tem să nu fi ajuns pe mîini greșite“.

Om versus algoritm

Apare problema volumului uriaș de știri ce ar trebui verificate zilnic. Spre exemplu, FactCheck.org are o echipă de doar cinci studenți care vor lucra 15 ore pe săptămînă. Soluția înlocuirii elementului uman cu un program este respinsă. „Un algoritm pentru depistarea știrilor false ar duce la blocarea unor informații corecte doar pentru că sunt partizane sau pentru că nu sunt foarte precise“, spune Alexios Matzarlis, unul dintre directorii Institutului Poynter. O soluție vine din partea lui Eugene Kiely: „Nimeni nu vrea să verifice milioane de știri postate zilnic pe Facebook. Problema este cu cele care ies la suprafață în secțiunea de trending. Aici este locul în care Facebook poate avea un impact foarte mare“.

Revolta jurnaliștilor

„Nu sunt surprins că politicienii preferă să folosească Twitter, Facebook sau interviurile la televiziuni pentru a ocoli jurnaliștii. Este corect să încerce. Ce mă irită este că renunță atît de ușor, iar noi, jurnaliștii, nu am fost suficient de buni. (...) Unii politicieni – și mi-e teamă că și Trump, Beppe Grillo sau Marine Le Pen – joacă acest joc și se folosesc de frustrarea cetățenilor legată de presă. Trebuie să ne apărăm ca jurnaliști, să le spunem cititorilor și ascultătorilor că poate nu suntem perfecți, dar suntem utili. Folosim la ceva într-o democrație“, a declarat jurnalistul italian Beppe Severgnini pentru National Public Radio din SUA.

Răzvan Ciubotaru, Alina Chiriță, Cotidianul.ro

Socialmai mult