RAZBOI CU RUSIA? OAMENII SPERIATI SINT MAI USOR DE MANIPULAT

Politologul şi specialistul pentru relaţii internaţionale din Cehia, Oskar Krejčí, într-un interviu acordat publicaţiei Časopisargument a evaluat posibilitatea unui război dintre SUA şi Rusia, precum şi noul val al înarmărilor.

- Časopis argument: În ultimul timp deseori se discută pe marginea bugetului Ministerului Apărării al SUA pentru anul 2019. Se presupune că cheltuielile acestuia vor creşte pînă la 716 miliarde de dolari. Pentru „operaţiuni excepţionale externe” (Overseas Contingency Operations) se planifică peste 90 de miliarde de dolari. În noua doctrină nucleară a SUA se spune despre elaborarea şi producerea armelor nucleare de capacitate minimă, care ar putea fi folosite împotriva Rusiei. Într-adevăr Rusia prezintă un pericol atît de mare?

Oskar Krejčí: Din start voi spune cîteva cuvinte despre logica majorării bugetului militar al SUA. Dacă ne bazăm pe preţurile neschimbate (dolarul în 2009), atunci creşterea cheltuielilor militare ale SUA a început încă după Războiul Rece, în perioada lui Bill Clinton. În bugetul din 2000 cheltuielile militare au atins 407,7 miliarde de dolari. În timpul primului mandat prezidenţial al lui Georges Bush jr. aceste cheltuieli au depăşit bugetele militare ale lui Reagan, considerate cele mai mari în toată istoria Războiului Rece. În bugetul din 2005, cheltuielile pentru apărare au constituit 550,7 miliarde de dolari. Cel mai interesant este că o creştere bruscă s-a produs atunci cînd despre pericolul rus sau chinez încă nimeni nu vorbea. De asemenea, s-a dovedit că nu Războiul Rece a contribuit la majorarea cheltuielilor militare ale SUA, ci însăşi esenţa capitalismului american, care la acea etapă istorică cerea cheltuieli militare mari pînă la absurd.

- Dar, şi Rusia, şi China măresc cheltuielile pentru apărare!

- Programul rus pentru modernizarea militară a fost adoptat în 2010. Datele din 2016 ale Institutului de la Stockholm pentru cercetare a problemelor lumii arată că bugetul militar rus nu depăşeşte 70 de miliarde de dolari. Dacă vom face un rating al statelor conform bugetelor militare, atunci SUA este pe primul loc, iar bugetul acestui stat este mai mare decît al următoarelor opt luate împreună. Repet, logica cheltuielilor militare ale SUA nu depinde de cheltuielile altor ţări. Amintiţi-vă de cuprinsul noii Strategii militare a SUA 

(2018 National Defense Strategy), desecretizat săptămîna trecută. Nici un fel de surprize această strategie nu prezintă. În mass-media un mare accent se pune pe faptul că în strategie confruntarea cu statele este înaintea confruntării cu organizaţiile neguvernamentale teroriste, însă această modificare este încă de pe vremea lui Obama.

Mai exact, aceasta a apărut în Strategia naţională militară a SUA din 2015 (National Military Strategy of the United States of America). Un moment deosebit de interesant în noua Strategie este fragmentul cu privire la modificările în domeniul securităţii internaţionale. Conform documentului, „în decurs de decenii SUA s-a folosit de priorităţi indiscutabile şi dominante în toate sferele. Noi, fără dificultate, am fi putut să ne expediem forţele în orice colţ al lumii, oriunde am fi dorit şi să le aplicăm aşa cum am fi poftit. Acum fiecare sector este supus îndoielii: spaţiul aerian, cel terestru, marea, cosmosul şi spaţiul cibernetic”. Washingtonul se teme nu de un pericol armat din partea Rusiei sau Chinei – acesta se teme să piardă posibilitatea de a hotărî după bunul său plac soarta celorlalţi.

- Dvs. afirmaţi că enormele cheltuieli militare ale SUA sînt exagerate. Probabil acest lucru este uşor de demonstrat matematic. Însă cum este posibil ca printr-o modalitate atît de periculoasă să se irosească banii timp de zeci de ani într-o ţară democratică?

- În legătură cu aceasta merită de amintit cuvintele criminalului militar nazist Hermann Göring: „…oamenii nu vor război. Cam de ce ar dori un sărman de la fermă să-şi rişte viaţa la război, atunci cînd cel mai bun ce ar putea avea la sfîrşit e să se întoarcă întreg la fermă? Bineînţeles că oamenii simpli nu doresc război – nici în Rusia, nici în Anglia, nici în America, nici în cazul dat în Germania… Oamenii întotdeauna pot fi impuşi să-şi asculte liderii. Este simplu. Tot ce trebuie de făcut e să le spui că sînt atacaţi şi să acuzi pacifiştii de lipsă de patriotism, dar şi de faptul că îşi supun patria pericolului. Aceasta lucrează la fel şi în orice ţară”.

Uitaţi-vă ce se întîmplă în ultimii ani în ţara noastră. Percepţia inteligentă a războiului drept o pană în procesul politic a fost strîmtorată de ideea biblică despre veşnicele războaie şi justificarea omorului reprezentanţilor popoarelor nealese. În loc de utopiile optimiste în modă au intrat antiutopiile pesimiste, diferite tablouri obscure care reprezintă viitorul omenirii. La ultimele alegeri prezidenţiale din Cehia s-au confruntat două tabere de neîmpăcat. Pentru una este caracteristică frica de Moscova, iar pentru cea de-a doua – teama de islamizarea Europei şi prostia Bruxellesului. Greu de găsit pe cineva care se teme şi de una, şi de alta, concomitent, or asta indică că provenienţa acestei frici electorale poartă un caracter preponderent ideologic, neanalitic, care a fost creat sub influenţa mijloacelor de informare în masă. În genere, oamenii speriaţi sînt mai uşor de manipulat.

- Haideţi să revenim la Rusia. În cartea „Geopolitica Rusiei”, reflectînd despre războiul ruso-georgian, care împlineşte în 2018 zece ani de la declanşare, dvs. daţi o apreciere nu prea înaltă capacităţii militare a armatei ruse…

- La prima vedere, acea operaţiune rusească de forţare la pace pare un mare succes militar. La două zile după începerea luptelor de către armata georgiană, forţele armate ruse au purces la o înaintare strategică, iar după patru zile forţele armate georgiene au fost practic distruse. Însă ulterioarele analize ale experţilor ruşi au depistat mari probleme. De pildă, în opinia lui Anatoli Ţîganok, şeful Centrului de prognozare militară din Rusia, pierderile umane ale ruşilor (74 de soldaţi morţi), dar şi cele tehnice, în comparaţie cu intervenţia americană în Iraq (trei săptămîni de lupte şi 137 de militari americani ucişi) sînt extrem de mari.

De asemenea, în aprecierile experţilor americani se arată că a ieşit la suprafaţă şi problema unei proaste coordonări între trupe, lipseau dronele, sistemul cosmic GLONASS nu lucra (GPS-ul american în timpul războiului a fost suspendat pentru militarii ruşi).

Multe unităţi de tehnică militară erau încă de pe vremea sovietică, învechite, asta dacă comparăm cu unele diviziuni georgiene înzestrate cu armament livrat din Occident. Ruşii nu aveau bombe dirijabile, muniţie modernă etc. Toate acestea au pus capăt unor discuţii îndelungate despre necesitatea schimbărilor, de aceea deja în 2008 a început reforma armatei ruse.

Rezultatele reformei au fost demonstrate de operaţiunea din Siria. Este prima campanie a armatei ruse din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cînd în lupte au participat toate tipurile de trupe: terestre, maritime şi aviatice, precum şi noi subdiviziuni ale forţelor cosmice şi de protecţie cibernetică.

Potrivit ultimelor informaţii, în lupte au fost încercate 215 de tipuri de noi arme. Un rol de bază a revenit forţelor aerocosmice: avioanele ruse decolează de pe bazele din Siria, după care bombardierele cu bătaie lungă zboară prin Iran şi Iraq, precum şi în jurul coastei de vest a Europei. Rachetele lansate de pe corăbiile din Marea Caspică, precum şi de pe submarinele şi vasele din Marea Mediterană nimeresc în ţintele ochite. De asemenea, au fost testate sistemele rachetelor balistice, inclusiv S-400. Bine s-a recomandat şi sistemul de navigare cosmică GLONASS. În lupte au fost aplicate rachete şi bombe, drone, alte mijloace armate şi subdiviziuni noi.

Astăzi 59,9% din echipamentul armatei ruse este nou. Şi acest armament a început să fie apreciat pe piaţa de export. Ce-i drept, Vladimir Putin i-a prevenit pe producătorii de armament că, cu timpul, piaţa internă se va reduce şi i-a chemat să dezvolte industria civilă. Totodată, el s-a referit şi la versiunea civilă a unui bombardier modern.

- Nu prea este vorba de o informaţie liniştitoare: dacă toţi se înarmează şi se conduc de frică, înseamnă că pericolul războiului creşte?

- Aveţi dreptate. Iraţionalitatea în politică este deosebit de periculoasă. Şi este clar: în lumea modernă cu forţa nu poţi schimba nimic. Conform datelor Arms Control Association (o organizaţie neguvernamentală de la Washington), Rusia şi SUA aveau la începutul acestui an cîte 1500 de unităţi strategice de armament nuclear. Dacă se mai adaugă şi alte arme de acest fel, atunci fiecărui stat îi revin cîte şapte mii de unităţi. Noua strategie nucleară a SUA nu poate schimba acest echilibru. Nici una dintre aceste ţări nu-şi poate permite să înceapă războiul împotriva celeilalte, fără să-şi rişte propria existenţă. Cîteva zile în urmă, jurnaliştii l-au observat la bordul unui avion de pe o cursă regulată de la Moscova spre New York pe Serghei Narîşkin, şeful Serviciului de spionaj extern al Federaţiei Ruse (analogul rusesc al serviciului american CIA (Central Intelligence Agency). Mai pe urmă vizita a fost confirmată de ambasadorul Rusiei la Washington. În pofida rusofobiei care domneşte azi peste tot locul, contactele de lucru nu sînt întrerupte. Problema constă doar în faptul cînd partenerii vor începe să aibă încredere reciprocă şi cine va învinge: isteria care se autojustifică sau bunul simţ.

Sursă: Časopis argument (Cehia)

Socialmai mult
21.09.18 - 18:35
21.09.18 - 18:31
21.09.18 - 15:43
21.09.18 - 14:12
21.09.18 - 14:09
21.09.18 - 14:07
21.09.18 - 12:48
20.09.18 - 16:33
20.09.18 - 16:28
20.09.18 - 14:20
20.09.18 - 14:19
20.09.18 - 11:58
20.09.18 - 11:51
19.09.18 - 18:57
19.09.18 - 18:52
19.09.18 - 16:58
19.09.18 - 16:50
19.09.18 - 15:43
19.09.18 - 14:30
19.09.18 - 14:15