Ignoranţa businessmenilor, incompetenţa instituţiilor statului erodează competitivitatea ţării

Autor: Vlad LOGHIN

Republica Moldova pierde din consistenţă. O demonstrează şi ultimul raport al Forumului Economic Mondial privind clasamentul mondial al competitivităţii, care este privit drept cea mai complexă şi mai prestigioasă apreciere a economiilor statelor din lume. Potrivit acestei instituţii, anul acesta, ţara noastră a dat în jos cu două trepte în clasamentul mondial al competitivităţii în care sînt incluse 148 de state de pe glob. Această listă este întocmită anual în funcţie de rezultatele înregistrate de ţările lumii la 110 indicatori, grupaţi în 12 „piloni” ai competitivităţii, precum eficienţa instituţiilor statului, infrastructura ţării, stabilitatea macroeconomică, sănătatea şi educaţia, pregătirea tehnologică, gradul de sofisticare a pieţei financiare, a afacerilor, inovaţiile şi altele.

Mai jos decît noi în clasamentul mondial al competitivităţii se află, dintre ţările Uniunii Europene şi din partea de Est a continentului, doar Grecia, care după cum ştim, era cît pe ce astă vară să falimenteze din cauza crizei financiare internaţionale, Albania, acceptată drept codaşă a Europei, şi Serbia, iar Kîrgîzstanul din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Aceasta, în timp ce o bună parte din fostele republici sovietice, precum Kazahstanul, Georgia, Armenia, şi-au consolidat capacităţile concurenţiale, urcînd mai multe poziţii în clasamentul mondial al competitivităţii.

„Pietroiul”, care trage în jos RM în topul mondial al competitivităţii, ca şi în anii trecuţi, rămîne a fi starea inovaţiilor. Adică, gradul de generare a invenţiilor, inovaţiilor şi aplicarea acestora în economia ţării, fapt ce reflectă nivelul tehnologizării sectorului de producere al ţării, de eficienţă a managementului public şi cel privat. „Performanţele” ţării noastre la acest capitol sînt de-a dreptul uluitoare. Dacă faţă de anul trecut am coborît în clasamentul mondial al competitivităţii, conform indicatorului respectiv, cu 3 trepte, apoi, în comparaţie cu situaţia de acum doi ani, ne-am dus în jos tocmai cu 10 poziţii şi ne aflăm pe locul 138, adică printre state înapoiate de la marginea lumii.

Această rămînere în urmă zdrobitoare faţă de statele dezvoltate trebuie să ne pună în gardă. Or, ea arată nivelul primitiv al înzestrării tehnice a întreprinderilor noastre, lipsa de tehnologii avansate, din care cauze nu putem fabrica produse performante. Cît o să mai „împingem” mărfurile noastre pe pieţele externe doar din contul preţurilor mici, bazate pe cheltuieli mizerabile pentru salarizarea lucrătorilor? Cînd consumătorul străin va prefera produsul moldovenesc pentru ineditul lui, pentru calitatea net superioară a lui?

La urma urmei, ce se întîmplă, care-i adevărul? Sau oameni de ştîinţă din ţară, de la Academia de Ştiinţe a RM, care cere anual din bugetul statului zeci de milioane lei pentru cercetări, descoperiri ştiinţifice, de la universităţi s-au dezvăţat să mai facă invenţii, sau mediul nostru de afaceri, mai ales agenţii economici din sectorul real al economiei , este unul incult care nu pune preţ mare pe utilaje performante, pe tehnologii dezvoltate?

Grigore Belostecinic, academician, rectorul Academiei de Studii Economice, partenerul oficial pentru Republica Moldova al Forumului Economic Mondial, crede, totuşi, că este vorba de ignoranţa mediului nostru de afaceri, de incultura reprezentanţilor businessului moldovenesc. Potrivit lui, în ţara noastră se atestă o capacitate foarte scăzută de absorbţie a inovaţiilor, invenţiilor de către întreprinderile autohtone. Nu-i vorbă, avem cîteva companii, mai cu seamă din sfera comunicaţiilor, telefoniei mobile, care investesc în inovaţii, lansează proiecte, produse noi. Însă, agenţii economici din domeniul producerii, precum industria, agricultura, evidenţiază dumnealui, manifestă un interes scăzut pentru inovaţii, nu se grăbesc să procure utilaje moderne, tehnologii performante. În consecinţă, lipseşte cererea pentru descoperirile ştiinţifice. Iar, de vreme ce nu există cerere, spune rectorul Academiei de Studii Economice, nu face să bagi bani pentru cercetare, pentru dezvoltarea inovaţiilor. Dumnealui declară că savanţii de la Academia de Ştiinţe, de la Universitatea Tehnică, ASEM au realizat invenţii, care sînt apreciate, cunoscute în întreaga lume, însă agenţii economici de la noi nu se interesează de ele, nu le procură.

Mai pe scurt, demersul academicianului Grigore Belostecinic se rezumă la povestea mai veche, la meteahna moldoveanului nostru, care este deprins să trăiască cu ziua de azi, care nu se îngrijeşte de perfecţionarea sa. Asta se întîmplă şi cu businessmanul mioritic. De a obţine un pumn de bani dintr-o afacere pornită, se repede să cheltuiască exagerat pentru confortul lui material personal. Dă milioane ca să aibă o casă, sau poate mai multe, mai mare decît a vecinului, sau a concurentului, partenerului de business. Aruncă saci de bani pentru cumpărarea unui întreg garaj de automobile de lux. De parcă şi-ar cumpăra ciorapi sau costume. Una de dus la lucru, alta pentru shoping, mai alta de ieşit în „lumea aleasă” şi, neapărat, cel puţin cîte una pentru fiecare membru al familiei. După irosirea profitului aiurea, sigur, că nu-i mai rămîn finanţe pentru investiţii, pentru perfecţionarea afacerilor sale.

Nu au trecere în ţară noastră nu doar invenţiile tehnice, menite să perfecţioneze sectorul de producere al economiei, spune Grigore Belostecinic, dar nici inovaţiile care să desăvîrşească managementul structurilor publice, fiscalităţii, marketingului. În aceste condiţii, susţine dumnealui, nu este de a mirării că şi la capitolul eficienţa instituţiilor de stat, Parlament, Guvern, ministere, alte structuri publice, Republica Moldova a înregistrat un regres în clasamentul mondial al competitivităţii, coborînd tocmai cu 12 trepte faţă de anul trecut, sau cu 20 trepte mai jos faţă de anul 2010.

De fapt, criza financiară mondială care a lovit RM spre sfîrşitul lui 2008 a arătat cît de competente, de eficiente sînt instituţiile noastre. Deşi, avem un Minister al Economiei, gestionarea economică a ţării a fost lăsată în seama structurilor externe. Economia s-a pomenit ca o corabie părăsită de echipaj, lăsată să plutească în apele tulbure. Ţine minte cineva ca acest minister, asemenea celui din Polonia, sau chiar din România, să fi venit cu vreo soluţie pentru a rezista provocărilor, pentru a ieşi de criză. Da, economia nu s-a prăbuşit, însă numai datorită asistenţei financiare a FMI, Băncii Mondiale, a altor donatori externi. A ieşit din criză, pentru că şi în Europa s-a făcut bine.

Sau, am creat o instituţie, Centrul Naţional Anticorupţie, care se ocupă în mod exclusiv de combaterea acestui flagel, şi am obţinut efectul invers: corupţia a explodat. Iar raportul Forumului Economic Mondial tocmai dă corupţia drept principal pericol pentru derularea afacerilor în Republica Moldova.