Doar Bruxellesul ne mai poate salva de Băsescu şi de ruşi

Autor: Mihai CONŢIU

Vizita prim-ministrului Iurie Leancă la Bucureşti din ziua de 23 Decembrie, la invitaţia premierului român Victor Ponta, a constituit un prilej pentru „oligarhia politică” a lui Traian Băsescu de a recurge la cele mai arogante atitudini faţă de premierul moldovean şi, în fond, faţă de R. Moldova ca stat independent şi subiect al dreptului internaţional.

Venind vorba despre „celebrul” proiect unionist utopic al lui Băsescu, Leancă a spus: "Declaraţia domnului Băsescu nu ne ajută, ci ne creează doar probleme cruciale. Salut declaraţia premierului Ponta. Nu aş vrea să fac divizări, separări. Noi avem nevoie de altceva. Avem nevoie de o ţară vecină, România“,  precizînd că problema unirii cu România nu este pe agendă.

Ei bine, dragi cititori, prin ce „l-a atacat” Leancă pe Băsescu în cele arătate mai sus? Această declaraţie responsabilă a unui premier al unei ţări suverane i-a înfuriat teribil pe consilierii lui Băsescu, care au sărit ca arşi, acuzîndu-l pe Leancă de faptul că „l-ar fi atacat” pe şeful lor, preşedintele abuziv al românilor.

Toţi, dar absolut toţi acoliţii politico-securişti ai lui Băsescu, se imaginează în postura de guvernatori ai „provinciei româneşti Basarabia”, motiv pentru care se reped să-i dea peste mînă şi peste gură oricărui politician moldovean care „îşi permite luxul” să-şi respecte constituţia ţării sale şi propria-i identitate naţională.

„O Moscova îngrozitor de liniştită”

Într-un interviu acordat Ziare.com, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Romane, româno-moldoveanul care i-a fost consilier ex-preşedintelui interimar Mihai Ghimpu şi „specialist pe Dosarul Basarabia”, declara: “Moscova are doua instrumente majore pentru a controla mişcările politice ale Chişinăului. Una este pîrghia transnistreană, a doua migraţia din Rusia. Nici una dintre ele nu a fost în realitate folosită pînă acum!” Interviul publicat poartă sugestivul titlu „O Moscova îngrozitor de liniştită”.

Păi cum să nu fie Moscova „îngrozitor” de liniştită atîta vreme cît Bucureştiul şi Băsescu au grijă să-i sugereze anticipat ce măsuri trebuie să ia ca să-i compromită R. Moldova parcursul pro-european? Dungaciu, vorbind despre „cele două instrumente majore pentru a controla mişcările politice ale Chişinăului, manipulează realitatea prin a ocoli existenţa „instrumentului Băsescu”.

Aproape simultan cu declaraţia lui Dungaciu, care credea că se află în faţa unei „Moscove îngrozitor de liniştită”, reconfirmîndu-i indirect, dar şi concret că este extrem de slab în materie de predicţii politice, precum şi faptul că Moscova nu-i tocmai liniştită, aşa-numitul soviet suprem de la Tiraspol a adoptat, în prima lectură, un proiect de modificare a constituţiei regiunii separatiste, care va permite aplicarea legislaţiei Federaţiei Ruse pe teritoriul Transnistriei. În acest context, vă reamintesc că, la alegerile din 2009, Partidul Liberal al lui Ghimpu a obţinut 15 mandate de deputat, iar după ce Dungaciu a devenit membru al acestui partid şi consilier al lui Ghimpu, acest partid, la alegerile din 2010, a obţinut cu 3 mandate mai puţin, adică 12.

Consilierul băsist Chifu continuă atacul asupra lui Leancă şi Moldovei

Mai jos vă reproducem, iarăşi, cîteva din consideraţiile consilierului prezidenţial al lui Traian Băsescu, Iulian Chifu, care a mai declarat:

 „Am avut dreptate cu Iurie Leancă. S-a descalificat ca premier, diplomat şi membru al PPE. Cine a mai văzut prim ministru care vine într-o ţară vecină şi, pentru 90 mln Ron, să-şi pună serviciile la dispoziţie într-un război intern contra preşedintelui acelui stat. Un stat care cca. 75 la sută din cele 500 milioane euro – ajutor pentru dezvoltare – pe care România i-a plătit în calitate de stat membru UE au ajuns în Republica Moldova în principal în programe de reformă instituţională, programe ce au făcut posibilă atît liberalizarea iminentă a vizelor în spaţiul UE, cît şi pregătirea pentru parafarea celor două acorduri de la Vilnius; acordarea cetăţeniei române; a acordat 5.500 burse de studii anual pentru licee şi universităţi din România; atunci cînd Prutul a inundat şi a distrus sate din Republica Moldova s-au construit case în valoare de 9 milioane euro; o nouă interconectare de 100 kw a sistemului energetic a fost gata pe teritoriu României încă din luna noiembrie; a început de asemenea construcţia gazoductului Iaşi – Ungheni şi lista poate continua." Chifu a mai spus că, dincolo de "orice păreri", premierul moldovean "a depăşit orice limită" şi că "măcar şeful său de partid ar trebui să reacţioneze, pentru a evita discutarea cazului în PPE".

„Actualul atac ridică probleme relevante, mai ales cînd vine de la persoane care nu şi-au apărat atît de clar poziţiile în privinţa situaţiei din regiunea separatistă Transnistria, de exemplu, sau a presiunilor suportate din partea Rusiei în jurul Summit-ului de la Vilnius. L-aţi auzit vreodată pe dl. Leancă solicitînd retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova? Aici ar trebui să fie cu adevărat ferm şi implicat, nu în politica de la Bucureşti, în afara oricărei campanii electorale", a mai declarat sfidător Chifu.

După cum vedeţi, Chifu scoate ochii R. Moldova pe motiv că cca. 75 la sută din cele 500 milioane euro pe care România i-a plătit în calitate de stat membru UE au ajuns în Republica Moldova. Prin vehicularea acestei sume, consilierul lui Băsescu vrea să-l manipuleze pe cititorul neavizat, care ar putea crede că întreaga cotizaţie obligatorie a României la UE ar fi ajuns în R. Moldova. O lipsă de obraz tipic dîmboviţeană! Dar cotizaţiile plătite de Suedia, Danemarca, Olanda sau Germania la UE? România cotizează la UE ca să primească mult mai mulţi bani europeni decît suma cotizaţiei.

Spre exempliu, potrivit datelor Eurostat din 2011, 9 state din 27 aveau o contribuţie netă pozitivă la bugetul UE, în timp ce 18 aveau o contribuţie negativă.

O contribuţie pozitivă înseamnă că respectiva ţară a virat mai mulţi bani la bugetul UE decît a primit prin intermediul fondurilor europene. Practic, 18 state, printre care şi Romania, au beneficiat mai mult de pe urma banilor europeni, în timp ce respectivele 9 ţări care au avut în 2011 o contribuţie negativă au cotizat mai mult comparativ cu nivelul beneficiilor.

Printre cetăţenii care au beneficiat cel mai mult de pe urma bugetului UE se număra şi românii, fiecare locuitor avînd un beneficiu net de 72 euro.

Dintre statele contributoare net la fondurile UE, Suedia, Danemarca şi Olanda cotizează cel mai mult, urmate de economii mari precum Germania, Italia, Marea Britanie şi Franţa. Germanul de rînd contribuie în medie cu 92 euro la bugetul UE, iar francezul cu 75 euro.

Joi, 24 Octombrie 2013 Comisia Europeana a decis să acorde României despăgubiri în valoare de peste 2,4 milioane de euro ca ajutor pentru acoperirea costului daunelor produse de seceta şi de incendiile de păduri din Vara anului 2012. Acum înţelegeţi mai bine neobrăzarea lui Chifu?

Acelaşi consilier al lui Băsescu îi scoate ochii lui Leancă şi Moldovei, reproşînd că România a acordat 5.500 burse de studii pentru moldoveni. Este o cifră umflată doar de dragul propagandei politico-electorală. Chifu nu pomeneşte nimic despre faptul că doar circa 56% dintre bursierii moldoveni îşi finalizează studiile, restul renunţînd la studii, unii fiind exmatriculaţi etc. iar din cele 5.500 de burse au fost ocupate circa 3.000 de locuri.

Chifu mai are tupeul să reproşeze că atunci cînd Prutul a inundat şi a distrus sate din Republica Moldova s-au construit case în valoare de 9 milioane euro. Obrăznicia din spatele acestei declaraţii vine din aceea că Chifu nu spune că Băsescu promisese solemn un ajutor de 100 de milioane de euro pentru R. Moldova, bani care trebuiau deja viraţi pînă acum. O promisiune mincinoasă din care n-au rămas decît acele aşa-zise 9 milioane, dar care au fost transformate în materiale de construcţii, multe din ele vîndute la negru prin pieţele moldoveneşti.

Consilierul lui Băsescu, comportîndu-se cu Leancă şi cu R. Moldova ca şi cum i-ar fi vasali, după ce spune că premierul "a depăşit orice limită" şi că "măcar şeful său de partid ar trebui să reacţioneze”, ameninţă cu pîra atunci cînd spune că cele afirmate de el au scopul de „a evita discutarea cazului în PPE".

Îi reproşează cu impertinenţă de stăpîn lui Leancă faptul că nu l-ar fi auzit vreodată solicitînd retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. „Curat murdar”, coane Chifule, de parcă rezolvarea diferendului transnistrean ar depinde de o declaraţie a vreunui politician moldovean!

Alt atac la baionetă

Clica politico-securistă a lui Băsescu nu se dezminte şi-şi concentrează atacurile asupra Moldovei şi prin consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu, acesta dîndu-se în stambă într-o discuţie cu jurnaliştii Adevărul Dan Marinescu şi Cristian Unteanu şi cu senior editor-ul "Foreign Policy", Oana Popescu. Iată ce a declarat Cristian Diaconescu:

" M-aş fi aşteptat de la aproape oricine, dar să vii tu la Bucureşti, Iurie Leancă şi împreună cu Victor Ponta să-l ataci pe preşedinte, după ce cu o seară înainte de Vilnius a venit la Cotroceni şi a cerut sprijinul Traian Băsescu. Leancă ştie foarte multe lucruri – cît ajutor politic a primit de la Traian Băsescu. Să vii tu aici şi să mulţumeşti de 100 de ori pentru 20 de milioane de euro pe care oricum trebuia să-i dăm pentru că odată ce intri în UE trebuie să-ţi asociezi o ţară sau alta cu diferite proiecte de sprijin. Gestul e bun, dar nu extraordinar. Să vii aici şi să spui de o atitudine greşită a preşedintelui Băsescu, mi se pare incredibil".

Ascultîndu-i pe Chifu şi Diaconescu începi să înţelegi că „mitul jandarmului român” nu este chiar un mit, pentru că aceştia chiar personifică imaginea neo-jandarmului român, care-i dispus „să-i dea la bot” oricărui demnitar moldovean care nu-i de acord cu Băsescu. Totuşi, prin ce l-a atacat Leancă pe Băsescu? În realitate, presupusul atac constă în aceea că Leancă a acceptat firesc o invitaţie de la omologul său român, care-i adversarul politic al lui Băsescu. Aici este buba şi rînza jandarmului politic dîmboviţean!

Diaconescu mai declară: „Ceea ce a spus preşedintele Băsescu, dacă nu facem o lectură reducţionistă, a fost un act de mare curaj. Partenerii strategici ai României nu au făcut nici o afirmaţie, nu au reacţionat.” Prin urmare, noi ar trebui să înţelegem că UE şi NATO ar fi fost de acord cu declaraţia unionistă a lui Băsescu din 27 Noiembrie.

Problema este că Băsescu nu s-a consultat cu nimeni, iar acest lucru a fost confirmat şi de către premierul român şi de către Crin Antonescu, preşedintele Senatului. Minciuna lui Diaconescu, implicit şi a lui Băsescu, este trădată de chiar declaraţia ambasadorului Germaniei la Chişinău, care nu lasă nici un loc de interpretare pozitivă a declaraţiei aventuriste a lui Băsescu. Dacă preşedintele român ar fi avut acceptul UE, atunci ambasadorul german n-ar mai fi spus că nu se pune problema nici unui fel de unire între România şi R. Moldova.

Mai mult decît atît, s-a consultat oare preşedintele României cu europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, un bun cunoscător al relaţiilor dintre R. Moldova şi UE, care, în plus, a fost numit şi raportor pentru Moldova în chestiunea eliminării vizelor europene pentru moldoveni? Avem motive să credeem că nu a făcut-o!

Din discuţia pe care Diaconescu a avut-o cu jurnaliştii, remarcăm observaţiile lucide ale Oanei Popescu, senior editor-ul "Foreign Policy", care a spus:

„Ce cred eu că este important în acest moment este ca România prin prisma experienţei, să ţină cont de cît de dificil şi de lung va fi drumul Moldovei către UE şi să încerce să sprijine Chişinăul, în niciun caz să-i genereze tensiuni suplimentare. Cred că este regretabil că România dă dovadă de un tip de incoerenţă şi imprevizibil în politica externă, mai ales pe un dosar atât de important ca Moldova.

Pe de-o parte iese Traian Băsescu cu această declaraţie din senin, fără nici o consultare cu partenerii din UE şi NATO, cărora le spunea că un stat membru intenţionează să se unească cu un stat nemembru, care are trupe străine pe teritoriu, care are un conflict îngheţat pe teritoriul său. Aş fi curioasă dacă Băsescu se referea la unire inclusiv cu Transnistria şi asumarea conflictului sau cu ruperea Transnistriei de Republica Moldova. Dacă se referea la respectarea, la integralitatea teritorială a Moldovei, sunt curioasă cum am fi gestionat noi soarta a 300.000 de ruşi şi ucraineni care se află acum pe teritoriul Transnistriei.

Nu cred că Băsescu trebuia să intre public vorbind de un proiect de ţară. Cred că ne vulnerabilizează în viitor, cu dreptul internaţional în mînă, iar acesta e o chestiune din ce în ce mai interpretabilă la nivel internaţional. Cînd noi ne pronunţăm asupra intenţiilor noastre asupra unui stat suveran, în ciuda declaraţiilor administraţiei de acolo, nu cred că ne face bine cînd la rîndul nostru vom avea nevoie să ne apărăm cu dreptul internaţional în mînă".

În tot acest timp,

Rusia tace şi face! Adoptarea legislaţiei ruse pe teritoriul Transnistriei plasează automat această regiune sub jurisdicţia Moscovei. Practic, echivalează desprinderea definitivă de R. Moldova, iar asta pentru că următorul pas logic va fi recunoaşterea independenţei regiunii de către Rusia. Cine dacă nu Băsescu şi procentul nesemnificativ de moldoveni pro-români sunt vinovaţi de intervenţia în forţă a Rusiei? Pericolul intrării Moldovei în sfera de influenţă rusească este cît se poate de real, iar din cauza declaraţiilor iresponsabile ale lui Băsescu UE îi va fi şi mai dificil, dar nu imposibil. Singura noastră şansă este UE, iar pentru asta trebuie să scăpăm de îmbrăţişările sufocante ale Rusiei şi cele ale lui Băsescu!

Un lucru nu înţelegem: De ce clasa politică moldovenească tace în continuare faţă de consecinţele declaraţiei lui Băsescu? Se teme preşedintele Nicolae Timofti să-şi expună punctul de vedere? Dar Igor Corman, preşedintele Parlamentului? Dar domnul Leancă nu exagerează cu luatul apei în gură?