R. MOLDOVA LA PIATRĂ DE HOTAR

Solidaritatea internaţională absolută şi comuniştii moldoveni care se bucură de răul ţării

Decizia luată de către conducerea Rospotrebnadzo-rului de a impune embargou asupra vinului şi coniacului moldovenesc, previzibilă, de altfel, pentru că a fost anticipată de returnarea de la import a fructelor din R. Moldova, a scos la iveală ceea ce clasa politică rusească n-ar fi dorit. Rospotrebnadzor şi Gazprom nu sunt societăţi oneste independente, care funcţionează potrivit standardelor clasice şi convenţionale ale economiei de piaţă de tip democratic şi universal valabile, ci sunt nişte instrumente nimicitoare, inumane chiar, pe care politicienii ruşi le utilizează spre a şantaja sau umili „popoarele-client-comercial” care ţin la independenţa lor de stat, care nu concep să fie sateliţi geo-politici şi geo-strategici ai intereselor exclusiviste ale Moscovei.

Comparativ cu embargoul impus de ruşi în 2006, cel de acum nu a prins R. Moldova pe piciorul greşit imaginat de Rospotrebnadzor şi, probabil, luat în calcul şi de Gazprom. De această dată, agenţii economici moldoveni sunt relativi mai optimişti datorită faptului că şi-au statornicit deja şi alte pieţe de desfacere, dar se bucură şi de o surprinzător de mare susţinere din partea comunităţii politice internaţionale şi chiar a celei economice.

Reacţia chibzuită a conducerii R. Moldova faţă de embargoul rusesc este deja cunoscută, motiv pentru care nu o vom mai re-detalia. Pentru întreaga comunitate internaţională democratică este clar că Rusia a declarat un război economic R. Moldova, din cauza perspectivelor europene care i se deschid la summit-ul de la Vilnius. Fără alte comentarii suplimentare, vă oferim cîteva extrase din luările de poziţie ale unor lideri internaţionali faţă de embargoul abuziv dictat de Rospotrebnadzor R. Moldova!

Reacţii faţă de embargoul impus de Rospotrebnadzor

Štefan Füle, comisarul european pentru extindere şi politica de vecinătate, în ziua de 11 Septembrie, a rostit un discurs, în care a spus:

„Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius se apropie repede. El promite să marcheze un pas important în asocierea noastră politică şi integrarea noastră economică cu cîţiva din vecinii noştri din Europa de Est. În unele cercuri, acesta este văzut clar – şi greşit – ca o ameninţare. În consecinţă, asistăm la o presiune enormă pusă pe cîţiva dintre partenerii noştri.

Uniunea Europeană a fost întotdeauna absolut transparentă în privinţa politicilor acesteia faţă de vecinii din Est. (...) Acordurile existente de parteneriat şi cooperare, semnate în 1994, deja prevedeau dezvoltarea zonelor de liber schimb. Studiile de fezabilitate lansate în 2004 au dus la crearea ”zonelor de liber schimb aprofundat şi cuprinzător” (DCFTA) ca parte integrală a ”acordurilor noi îmbunătăţite”, cunoscute în continuare ca Acorduri de Asociere (AA) propuse în 2006. (...)

Este adevărat că participarea la Uniunea Vamală nu este compatibilă cu DCFTA, negociate cu Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia. Acest fapt nu este cauzat de divergenţe ideologice; nu este vorba de ciocnirea blocurilor economice, nici de jocul cu suma nulă. Cauza este imposibilitatea din punct de vedere juridic: de pildă, nu puteţi în acelaşi timp să micşoraţi tarifele vamale în cadrul DCFTA şi să le majoraţi în cadrul Uniunii Vamale. (...) Studiile independente afirmă că DCFTA vor crea beneficii substanţiale. Cu timpul, exporturile în UE se vor dubla, ceea ce va majora PIB-ul cu circa 12%. Însă pentru implementarea acestora partenerii noştri trebuie să fie independenţi în politicile lor comerciale, ceea ce nu este aplicabil membrilor Uniunii Vamale. (...)

Vreau să fie clar: proiectul dezvoltării Comunităţii Economice Eurasiatice trebuie să respecte deciziile suverane ale partenerilor noştri. Orice ameninţare din partea Rusiei, legată de semnarea posibilă a acordurilor cu Uniunea Europeană este inadmisibilă. Aceasta se răsfrînge asupra oricăror forme de presiune, precum:

• abuzul posibil în procesul de stabilire a preţurilor pentru energie;

• obstacole artificiale comerciale, precum interzicerea importurilor (compatibilitatea căreia cu regulile OMC este dubioasă) sau procedurile vamale împovărătoare;

• garanţiile de cooperare militară şi securitate;

• folosirea conflictelor prelungite în calitate de pîrghii. (...)

Vreau să pun accentul pe faptul că AA/DCFTA nu sunt implementate din contul Rusiei. Dimpotrivă, Rusia va beneficia şi ea în mare parte de la integrarea ţărilor Parteneriatului Estic în economia europeană mai largă. (...) Astfel, încurajăm partenerii noştri să aprofundeze relaţiile lor cu Rusia, aşa cum procedăm şi noi, însă prin metodele compatibile cu obligaţiile AA/DCFTA. (...) Zidul protecţionist care împarte continentul nostru în doua părţi este ultimul lucru pe care îl dorim. (...) Eu înţeleg că Rusia vede extinderea standardelor şi a normelor Uniunii Europene ca o problemă potenţială, deoarece pentru moment acestea nu sunt întotdeauna identice cu cele ale Uniunii Vamale. Însă chiar acum cooperăm activ cu Rusia pentru alinierea mai multor norme şi standarde. Acesta este elementul-cheie al Parteneriatului pentru Modernizare între Uniunea Europeană şi Rusia. Şi aceste standarde sunt din ce în ce mai activ adoptate şi de Uniunea Vamală. Normele Uniunii Europene sunt deseori adoptate internaţional, astfel încît sunt absolut compatibile sau chiar identice cu regulile OMC. Deci, Uniunea Europeană ajută de fapt pe partenerii noştri, inclusiv Rusia, să se modernizeze şi să se deschidă pentru globalizare. (...)

Cînd am convenit să construim Parteneriatul Estic la Praga în 2009, încă nu se discutase proiectul Comunităţii Eurasiatice. Formarea Uniunii Vamale şi a Comunităţii Eurasiatice, care impune ca partenerii noştri europeni să aleagă între două proiecte de integrare economică regională, este decizia Rusiei. Este inadmisibil ca partenerii noştri să devină victime ale incompatibilităţii acestor proiecte. Este inadmisibilă pedepsirea partenerilor noştri pentru o decizie luată liber şi ameninţarea lor cu mutarea relaţiilor comerciale între ei şi membrii Uniunii Vamale la un regim mult mai nefavorabil ca cel pe care îl avem noi”, a spus comisarul european.

Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene: „Noi nu putem tolera tentativele care vin să limiteze drepturile suverane ale acestor ţări de a face propriile alegeri. Libera alegere şi consimţământul liber trebuie să fie respectate. Acestea sunt principiile care stau la baza Parteneriatului Estic, pe care noi vrem să le promovăm şi în cadrul Summitului de la Vilnius”, a subliniat Barroso.

Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova: „Orice presiune politică sau economică îndreptată împotriva unui stat din parteneriatul estic este inacceptabilă.”

Carl Bildt, ministrul de Externe al Suediei: „Europa nu a văzut demult o astfel de presiune agresivă precum cea exercitată în ultimele săptămîni de Moscova asupra ţărilor din Parteneriatul Estic. Am văzut că ruşii au ameninţat Moldova cu sistarea livrării de gaz şi introducerii unui blocaj asupra exporturilor de vinuri moldoveneşti. Asta nu este altceva decît un război economic”, a accentuat Bildt, adăugînd că UE este forţată să elaboreze o strategie prin care să răspundă atacurilor Federaţiei Ruse.

Miniştrii de Externe român şi polonez, Titus Corlăţean şi Radosław Sikorski, Miercuri, 11 Septembrie, au cerut românilor şi europenilor să sprijine Republica Moldova prin cumpărarea de vin moldovenesc, după boicotul anunţat de Federaţia Rusă. Şeful diplomaţiei române a precizat că Bucureştiul împărtăşeşte "profunda preocupare a guvernului moldovean faţă de această situaţie care riscă să genereze pierderi economice importante pentru Republica Moldova, dar care poate fi interpretată şi ca o formă de presiune". „Contăm pe reacţia solidară şi a altor state europene", a declaratColăţean, adăugând că se aşteaptă o evaluare de impact "cu elemente concrete financiare din partea Republicii Moldova", pentru a putea lua o decizie.

La rîndul său, Radosław Sikorski a susţinut că "boicoturile economice motivate politic sunt inacceptabile şi ilegale" şi, de asemenea, sunt ineficiente pe termen lung". Lăudînd coniacul moldovenesc, Radosław Sikorski a precizat că, dacă va exista un boicot rusesc, această băutură va avea "gustul libertăţii şi ar trebui să fim solidari la modul personal, cumpărînd şi consumînd mai mult vin şi coniac moldovenesc, pentru ca eisă simtă solidaritatea noastră". În încheierea întrevederii dintre cei doi oficiali, ministrul român de Externe a dezvăluit mica surpriză pregătită omologului polonez, faptul că la masă vor servi atît vin românesc, cît şi vin moldovenesc. „Vom avea o contribuţie personală”, a replicat rîzînd Radosław Sikorski.

România se oferă să dea o mînă de ajutor Moldovei, după ce autoritatea fitosanitară din Rusia a anunţat embargou la vinurile moldoveneşti”, l-a asigurat preşedintele român Traian Băsescu pe omologul său moldovean, Nicolae Timofti.

Băsescu i-a comunicat preşedintelui Nicolae Timofti disponibilitatea României de a creşte substanţial importurile de vinuri şi  alte produse din R. Moldova, ca urmare a deciziei Rusiei de a institui embargo. Preşedintele român va face recomandări Guvernului României şi întreprinderilor specializate.

Monica Macovei, preşedintele Delegaţiei Parlamentului European la Comisia parlamentară de cooperare UE – Republica Moldova: „Prin decizia sa, Federaţia Rusă arată că nu îi respectă pe cetăţenii Republicii Moldova, interzicîndu-le astfel prosperitatea oferită de UE. R. Moldova se poate adresa Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru încălcarea Acordului General pentru Tarife şi Comerţ şi poate cere despăgubiri din partea Federaţiei Ruse.” Monica Macovei a mai spus că va solicita Comisiei Europene să susţină demersurile Republicii Moldova în acest sens.

Fireşte că reacţiile internaţionale sunt mult mai multe şi toate, în exclusivitate, sunt de solidaritate cu R. Moldova. Pe acest întreg fundal, care vizează interesul naţional al R. Moldova, remarcăm şi un paradox – comuniştii moldoveni jubilează electoral pe seama acestui embargou! Mai este nevoie de alte probe spre a demonstra că avem de-a face cu o forţă politică trădătoare de neam şi ţară?

Serghei MUNTEANU