Pericolul „ucrainizării” R. Moldova

Autor: Mihai CONŢIU

Pericolului „ucrainizării” R. Moldova i-a dat un mai mare contur preşedintele României, Traian Băsescu, decît „spaima” transnistrenilor sau găgăuzilor faţă de integrarea europeană a R. Moldova. Cu alte cuvinte, Băsescu a pus cele mai multe paie pe foc din clipa în care şi-a asumat „proiectul unirii R. Moldova cu România”.

Că a făcut un joc subtil în favoarea Rusiei – nu mai este nici o îndoială, dar nu trebuie să nu luăm în calcul şi ceilalţi factori, căci despre influenţa nefastă a lui Băsescu am scris deja.

Ca şi în declanşarea evenimentelor din Ucraina, Rusia a fost unul din factorii determinanţi ai evenimentelor ce se derulează pe teritoriul R. Moldova. Ştim cu toţii deja despre şantajul economic rusesc impus Moldovei spre a o determina să nu semneze cele două Acorduri de Asociere la Summit-ul de la Vilnius. Spre finele anului trecut, pentru că era vizibil şi pentru oricine, scriam despre problemele cu care Moldova, anul acesta, se va confrunta deoarece urmează să facă un pas decisiv – semnarea Acordului de Asociere cu UE!

„Problemele ruseşti” nu au întîrziat să apară – expulzarea pe capăt şi abuzivă a numeroşi moldoveni care lucrau în Rusia, tensiunile din Găgăuzia, provocările Tiraspolului etc. Cea mai teribilă sfidare a liderului de la Tiraspol faţă de guvernanţii moldoveni este solicitarea prin care acesta somează Chişinăul să-şi retragă forţele de ordine din zona de securitate! Realizaţi grozăvia acestui demers?

Iată şi textul acestei somaţii: „Comitetul securităţii de stat al rmn (KGB-ul transnistrean) solicită conducerii instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova ca, în decurs de o lună, să-şi retragă de pe teritoriul oraşului Bender toate detaşamentele de poliţie şi alte forţe de ocrotire a legii, precum şi conducerea locală subordonată Republicii Moldova, inclusiv redislocarea Inspectoratului de Poliţie Bender şi a oficiului ÎS „CRIS „Registru”, ale căror prezenţă în zona de securitate este contrară deciziei existente a Comisiei Unificate de Control.”

Aşadar, există ”Acordurile de la Istanbul” din 1999, semnate la summit-ul OSCE, prin care Federaţia Rusă se obligă să-şi retragă trupele militare de pe teritoriul R. Moldova. În acest context, conducerea nelegitimă a regiunii transnistrene, susţinută de aceeaşi armată rusă, care trebuia de mult să se retragă din Moldova, somează Chişinăul să-şi retragă forţele de ordine din zona de securitate! Nu aduce şi asta a o declaraţie de război civil? Cine-o susţine? Fireşte că Rusia! Pentru ca Moldova să renunţe la integrarea europeană, să nu semneze Acordul de Asociere cu UE!

Destul de paradoxală este şi situaţia din Găgăuzia, ai cărei lideri acţionează în deplin consens cu intenţiile Rusiei de a-i bloca Moldovei parcursul european. Paradoxal? Nu, aberant! Găgăuzii, în mod natural, ar trebui să fie ataşaţi valorilor civilizatorii ale Occidentului în deplină concordanţă cu valenţele Turciei, marea naţiune ai cărei fii îi sunt. În situaţia dată, găgăuzii, subordonîndu-se dorinţei Moscovei, renegă opţiunile pro-europene şi pro-occidentale ale Patriei Mamă – Turcia. Pentru ca absurdul să meargă pînă la capăt, ei vor oficializarea limbii ruse. Nu auzim de nici o prioritate acordată limbii lor materne. Scriu asta deoarece îi respect şi am destui prieteni găgăuzi de mare valoare. Nu găgăuzii sunt de vină, ci liderii lor politici „conştienţi” şi guvernanţii de la Chişinău!

Pe cine şi cum guvernează Guvernul de la Chişinău?

Cele arătate mai sus constituie serie de realităţi inevitabile, dar ele nu sunt de natură să se transforme în justificări pentru guvernaţi, în condiţiile în care dau semne evidente de incapacitate. Indiferent de presiunile externe, nu pot fi acuzaţi obsesiv ruşii atîta timp cît cei care conduc Moldova nu-şi fac datoria faţă de poporul care i-a ales pentru a rezolva problemele interne, mai ales, şi externe ale ţării.

Încă de la instalarea Guvernului Iurie Leancă, intrînd în contradicţie cu restul jurnaliştilor, ne-am amuzat copios pe seama celor o sută de zile de graţie. Energiei autoritare pozitive a lui Vlad Filat, premierul Leancă îi contrapune imaginea unei domnişoare de salon sau de exponat delicat dintr-un muzeu al figurilor de ceară.

Diplomat de carieră fiind, premierul Leancă, cunoscînd deja iminenţa semnării celor două Acorduri de la Vilnius, era obligat să se gîndească la moldoveni, la cei care trebuie, în primul rînd, să devină partizanii convinşi ai integrării europene a ţării.

Pentru aceasta, însă, moldovenii au nevoie să fie informaţi. Nu zicem că premierul Leancă ar fi trebuit să se deplaseze, personal, cu regularitate săptămînală, în teritoriu, aşa cum o face cu mult mai des Vlad Filat, liderul PLDM, partid al cărui exponent este şi primul ministru. Chestiunea ţine de percepţia pe care o au moldovenii.

Spre exemplu, oamenii îl pot recepta pe Filat, atunci cînd vine la ei, drept lider de partid, ca pe un politician care vine în casele oamenilor şi cu mesaje electorale pe termen lung. Premierul Leancă, însă, poate fi văzut ca o autoritate executivă a statului. Primul ministru are consilieri, specialişti la partid la care poate apela, are posibilitatea de a solicita sprijin european şi numeroase alte resurse logistice. Prin urmare, era obligat, încă de la investirea în funcţie, să înţeleagă că UE „ne dă, dar nu ne bagă şi în traistă”.

Recenta vizită la Comrat a comisarului european pentru Extindere, Štefan Füle, chiar că a fost o palmă diplomatică plină de semnificaţii dată guvernanţilor. Aflat la Comrat, Füle a spus: "Moldova, inclusiv Găgăuzia, va continua să se confruntecu probleme economice şi sociale, iar pentru a le depăşi este nevoie de unitate, respect reciproc şi un dialog productiv, dar nu de contradicţii". A trebuit să vină Füle, de la Bruxelles, la Comrat, ca să le arate guvernaţilor cum trebuie să se deplaseze în teritoriu spre a-i informa pe oameni că UE nu este un balaur cu şapte capete!

Dar ce ne facem cu cei din Taraclia, Bălţi, Briceni, Edineţ, Cimişlia, Vulcăneşti, Cahul etc.? Pe ei cine-i guvernează? Ca să-i guvernezi, trebuie ca cineva să le explice politicile Guvernului. Oare premierul Leancă nu vede şi nu simte pericolul „turismului electoral de informare” al PCRM, care-i prezent peste tot în ţară?

PCRM chiar a avut nevoie de actuala guvernare ca să revină la Putere

Comuniştii bîntuie prin întreaga ţară şi-i dezinformează eficient pe moldoveni tocmai pe fondul în care guvernanţi nu au strategii concrete de informare a oamenilor în privinţa avantajelor integrării europene. Amintiţi-vă cum au ajuns la Putere în 2001! Comuniştii au nevoie de o ţară obosită şi dezinformată pentru a o recuceri.

Actualii guvernanţi nu sunt capabili să-i facă pe cetăţeni să le fie părtaşi participanţi la strădaniile lor de a face ţara prosperă, implicit a moldovenilor, în context european. Să nu uităm că PCRM-ul dictatorial nu a fost alungat de la putere, în 2009, tocmai convingător, iar statisticele sunt destul de relevante. În condiţiile date, pare credibil faptul că PCRM chiar a avut nevoie de actuala guvernare ca să revină la Putere. Te afli la Putere, te erodezi, îţi pierzi credibilitatea!

Psihologia maselor şi amnezia colectivă sunt extrem de interesante, iar asta şi pentru că alterează memoria. Comuniştii ştiu asta şi vor să profite şi acum, aşa cum au făcut-o în 2001.

Sigur că nu este totul pierdut

PCRM, în esenţă, este un clan familial şi de grup de interese care murdăreşte epoca în care trăim, o grupare agresivă rătăcită insalubru în istoria contemporană, dar unde-i unitatea socială, politică, economică, morală, strategică şi responsabilă care să vindece ţara de acest rău?

Dacă nu ne înşelăm, nu credem că existe vreun precedent în care UE să fi ajutat o ţară europeană aspirantă la integrare aşa cum o face cu Moldova. În aceşti termeni, iarăşi trebuie să revenim la strădania, la angajamentul colectiv al guvernanţilor moldoveni faţă de proiectul european. UE deschide pentru Moldova pieţele de desfacere, va da undă vede pentru circulaţia liberă în Europa a moldovenilor etc., dar ce fac guvernanţii pentru moldoveni şi cum ştiu să dialogheze cu oficialii de la Bruxelles pe acest segment?

Vom invoca doar un singur segment! În zona embargoului dictat de Rusia, UE a venit cu contraoferte, iar în ceea ce priveşte dependenţa Moldovei de Rusia în sectoarele energetice sau de gaze, lucrurile par a se rezolva, dar ce soluţie se oferă moldovenilor expulzaţi abuziv din Rusia? Cine şi cum? Să nu uităm că, deocamdată, este vorba despre 20 sau 30 de mii de moldoveni expulzaţi, dar ce vor face guvernanţii cînd se vor pomeni cu cîteva sute de mii?

A creat premierul Leancă o comisie care să se ocupe în exclusivitate de această chestiune? A discutat premierul Leancă sau interpuşii acestuia cu experţii europeni despre modalităţile prin care cei expulzaţi abuziv din Rusia pot fi reintegraţi? UE, bineînţeles, are astfel de fonduri, numai că Moldova trebuie să ştie să le acceseze, iar de asta trebuie să se ocupe funcţionari guvernamentali cinstiţi, care să nu-şi dorească venituri suplimentare şi din aceste fonduri.

De reintegrarea moldovenilor expulzaţi din Rusia depinde nu doar viitorul electoral al politicienilor moldoveni, ci şi integrarea europeană ireversibilă a ţării. Dacă aceşti oameni vor fi neglijaţi, ei pot deveni lesne şi partizanii PCRM şi inamicii UE, căci comuniştii au grijă de asta!

Încă nu este tîrziu ca deja să li se întindă o mînă dfe ajutor primilor expulzaţi!

Încă nu este tîrziu ca aceştia să devină „o albie de linişte”, o certitudine, pentru cei care îşi aşteaptă aceeaşi soartă, că, repatriaţi în Moldova fiind, vor avea un viitor sigur. Cei mai mulţi sunt plecaţi din vremea guvernării PCRM, acum actualii Guvernanţi trebuie să le demonstreze că Republica Moldova este cu totul altă ţară după ce ei au venit la Putere! Există asistenţă şi sprijin din partea UE! Vor şti să fructifice aceste avantaje? Altminteri, „ucrainizarea” ne bate deja la uşă, iar asta nu-i o glumă sau o speculaţie stupidă! Voronin, de fapt, încă nu a dat start „revoluţiei de caf...teală”!