Cum poate fi invocată calitatea actului politic fără o masă critică onestă?

La fel ca şi politicienii corupţi, comentatorii sau aşa-zişii analişti politici moldoveni sînt complici la dezastrul ţării. Mai toţi dintre ei s-au aciuat, de-a lungul timpului, pe lîngă casieriile de partid. Bădărănia lipsei de echidistanţă a unora dintre ei rezultă din aceea că, salarial vorbind, trăiesc onorabil din granturile oferite de către donatorii occidentali, dar nu le ajunge şi aleg să fie favorabili, în comentariile şi „analizele”, unor politicieni dispuşi să le ofere recompense băneşti consistente.

Fundaţiile, guvernele, ambasadele şi alte organisme occidentale oferă ONG-urilor moldoveneşti aceste granturi tocmai ca beneficiarii lor, iar aici mă refer la „experţii politici”, autorii de sondaje de opinie, raportori de tot felul etc., să fie nişte avanposturi democrate de propagare a normelor democratice, a cultivării calităţii actului politic, a transparenţei exercitării actului de guvernare şi cîte şi mai cîte. Din start, se presupune că aceşti beneficiari de granturi şi autointitulaţi analişti politici, experţi etc. trebuie să fie apolitici ca Dumnezeu, mai ales într-o ţară coruptă ca RM, care are nevoie ca de aer să se democratizeze în cel mai civilizat mod social-politic cu putinţă.

În RM, însă, pentru că este RM, actul guvernărilor succesive, acţiunile politice de tot felul şi comportamentul liderilor de partid sînt analizate, comentate şi raportate în statistici de către aceleaşi „autorităţi analitice” despre care este greu de precizat dacă au făcut sau nu tranziţia de la sistemul sovietic la cel democratic. Cu timpul, şi-au crescut la „sînul lor analitic profitabil” şi cîţiva ceva mai tinerei decît ei, dar pe care i-au plămădit după chipul şi năravurile lor.

Partenerii occidentali de dezvoltare ai RM analizează critic guvernările, le sancţionează uneori, închid ochii asupra unor erori grave, dar, oricum, expertizează cu atenţie felul în care se fac cheltuielile şi rosturile ajutoarelor financiare acordate ţării. Ceilalţi parteneri occidentali donatori, cei care finanţează ONG-urile locale „profesioniste în democratizarea ţării”, par a nu fi deloc îngrijoraţi de eficienţa granturilor oferite. De 25 de ani, RM a avut şi are parte numai de partide, lideri politici şi guvernări dintre cele mai dezastruoase sau contestabile. Tot de 25 de ani, RM a avut şi are parte de aceiaşi analişti politici, raportori „independenţi” şi, fireşte, monitorizatori ai clasei politice.

În toţi aceşti ani, analiştii de care vorbind n-au fost nimic altceva decît nişte complici ai guvernărilor succesive. „Piaţa analitică” moldovenească este dominată de aceiaşi Anatol Ţăranu, Arcadie Barbăroşie, Oazu Nantoi (care eşuînd în politică a trecut în „ogorul analitic profitabil”), Igor Boţan, Viorel Cibotaru, devenit din „analist politic” lider al PLDM, Nicolae Chirtoacă, comunisto-plahotnicianul Victor Gurău etc. Toţi au fost de partea unora sau critici faţă de alţii. Toţi au luptat împotriva guvernării comuniste în favoarea guvernărilor de după 2009. Odată cu preluarea ilegală a ţării de către Vladimir Plahotniuc, unii dintre ei îşi mai nuanţează poziţiile, în funcţie de granturile primite, în egală măsură, din Occident şi de la politicienii locali.

Observăm, aşadar, că sîntem în faţa unor rataţi desăvîrşiţi, dar îmbuibaţi şi atît de impertinenţi încît nu-şi asumă absolut nici un eşec în opţiunile lor anterioare. Continuă şi acum să dea lecţii morale şi de democraţie, la fel cum o tot fac de 25 de ani încoace. Se împăunează trufaş cu calitatea de „analişti politici”, dat expertiza lor în domeniu este atît de rurală încît e greu să-i plasezi într-o categorie rezonabilă a intelectualităţii. Este suficient să fie întrebaţi ce cărţi de analiză politică recunoscută naţional şi cel puţin regional au scris ca să ne dăm seama cît de expertizaţi sînt! Pe lîngă bănuitele beneficii financiare, aceşti „analişti” cred că-şi imunizează ratarea prin aceea că familiile şi prietenii îi văd la TV cum îşi dau cu presupusul.

Fiind oameni de bun-simţ, fireşte că ne amuză cît sînt de penibili în importanţa pe care şi-o dau, însă situaţia sau existenţa lor este dramatică tocmai prin aceea că, aşa cum spuneam, sînt complicii tuturor timpurilor politice eşuate ale RM. Este suficient să ne amintim de pomposul şi caricaturalului „analist politic” Victor Gurău. Fost consilier municipal din partea PCRM, acum Gurău „îşi cîştigă o pîine” trezindu-i o serie de simţuri lui Plahotniuc prin „săruturi analitice lascive”. Acum Gurău, pentru că aşa are interes oligarhul să se creadă despre el, este proeuropean. În anul 2012, pe 13 Septembrie, cîţiva economişti şi analişti politici, în cadrul mesei rotunde privind implicaţiile integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană vs. Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, organizate de Grupul de Lucru Economie, Finanţe şi Mediu Antreprenorial, „proeuropeanul de astăzi Gurău spunea: "Republica Moldova din încadrarea sa în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan are numai de cîştigat". Ce mai spune astăzi Victor???Acelaşi Gurău, într-o conferinţă de presă, pe 31 Mai 2016, spunea că „Moldova are nevoie de republică prezidenţială”. Acum de ce nu mai spune acelaşi lucru? Bănuim doar că atunci cînd vorbea despre necesitatea unei republici prezidenţiale el se gîndea la Plahotniuc în funcţia de Preşedinte…! Analişti politici…!?

Pe fondul nădufului acestor constatări, îmi amintesc de prestaţiile publice excepţionale şi expertizate ale unor tineri ca Alaiba şi Chironda, care preferă să-şi spună, cu decenţă, „activişti civici”, în comparaţie cu un soldăţel relativ tînăr de-al lui Plahotniuc, Vitali Catană, care-i ba analist, ba expert constituţional, un fost colaborator liber al Moldovei Suverane. Mama lui de ban şi de ţigănie politică!

Mihai CONŢIU