Rusia, înconjurată de duşmani, se pregăteşte pentru un eroic război pentru supravieţuire. Cel puţin Vladimir Putin îşi doreşte ca şi concetăţenii săi să gîndească anume aşa. Practic în fiecare seară canalele TV de stat arată în buletinele de ştiri reportaje video despre avioane ruseşti ce luptă în cerul de asupra Siriei, cadrele fiind schimbate periodic de imagini cu tancuri ale NATO ce ameninţă hotarele ruse. În talk-show-ul politic de mare audienţă „60 de minute” de pe un post TV din Rusia, analistul Nikita Isaev nu demult povestea despre „marea victorie” a Rusiei în Siria, ce a însemnat revenirea ţării la „statutul de supraputere”. Iar la finele lunii noiembrie, Putin a mobilizat businessul rusesc, aducîndu-l în „stare de pregătire militară”: „Capacitatea economiei de-aşi majora cu operativitate şi în timp util volumul de producţie şi servicii militare este una din principalele condiţii de asigurare a securităţii militare a statului. Pentru aceasta trebuie să fie gata toate întreprinderile strategice, dar şi cele mari”, a relevat preşedintele Rusiei la o întrunire de la Soci, dedicată complexului militar-industrial. Subiectul a fost analizat de Owen Mattews în săptămînalul american Newsweek.

În afirmaţiile Kremlinului că ţara se află în stare de război, la fel ca şi în multe alte momente din propaganda rusă, există o parte de adevăr. Însă aceasta este o parte mică. Din septembrie 2015, în Siria activează doar un grup aviatic compus din 36 borduri militare şi un efectiv din 4751 de persoane, dislocate la baza Khmeimim. Şi în estul Ucrainei, alături de militarii formaţiunilor militare separatiste, pot fi observaţi soldaţi ruşi (din componenţa trupelor regulate) în uniforme fără semne de identificare. Ultima dată aceştia au fost văzuţi la mijlocul lui noiembrie, cînd cîteva sute de militari neidentificaţi, cunoscuţi drept „omuleţii verzi”, au apărut în Luganskul rebel cu scopul de a preveni o luptă sîngeroasă pentru putere declanşată între liderii separatişti, care s-au izolat de Ucraina în vara lui 2014.

Dacă acţiunile militare reale, întreprinse de Rusia, sînt atît de limitate, atunci de ce dar Putin dezvoltă ideea că ţara sa este pe muchie de conflict catastrofal, care va necesita o mobilizare deplină a tuturor resurselor ruse? Un motiv evident ar fi cel mai vechi clenci din arsenalul politicienilor – de a uni ţara în faţa unui duţman extern imaginar, pentru a distrage atenţia poporului de la problemele interne. Or, deoarece economia Rusiei este destabilizată ca urmare a sancţiunilor Occidentului, introduse după anexarea Crimeei de către Putin în 2014, crearea mitului despre un război fără capăt a devenit o bază pentru supravieţuirea regimului. „Putin nu are bani şi el nu poate propune prea multe populaţiei – patru ani la rînd veniturile gospodăriilor se reduc, de aceea campania electorală din 2018 el o va desfăşura în baza principiilor de securitate naţională, prezentînd Rusia drept un stat care se află în asediu, în pericol”, susţine Pavel Felghengauer, editorialist al publicaţiei independente moscovite „Novaia gazeta”.

Apelul lui Putin ca întreprinderile industriale să fie gata de a trece la producţie militară este o revenire la vechiul concept sovietic de securitate, conform căruia, fiecare uzină din ţara natală trebuie să fie gata să treacă imediat la producerea tancurilor, cartuşelor şi avioanelor. „Economia şi orînduirea socială sovietice au fost întemeiate pe o pregătire pentru un război total. Acest sistem a făcut ca economia sovietică să fie absolut necompetitivă...Dacă Putin are intenţii serioase şi într-adevăr planifică să deruleze o astfel de mobilizare, atunci aceasta va distruge Rusia la fel cum a distrus URSS. Gîndul că o fabrică care produce ţigări poate fi reprofilată în uzină de cartuşe, în timpurile noastre este pur şi simplu absurd”, afirmă Felghengauer.

În SUA şi Europa mulţi sînt deranjaţi de faptul în ce mod Putin planifică să-şi folosească noile corăbii, submarine, elicoptere şi rachete de clasa „Bulava”. „Rusia se ocupă de o stranie şi unilaterală „goană a armamentelor”. Istoriceşte, s-a creat o astfel de situaţie că toate asemenea curse s-au terminat cu război. Cu excepţia Rusiei, nimeni nu ştie cu exactitate cu cine şi unde se pregătesc ei să lupte”, a subliniat un fost ambasador britanic în Rusia, care nu a dorit să se facă trimitere la numele său, dat fiind actualul său loc de muncă.

Orientul Apropiat este un teatru evident unde Rusia îşi amplifică prezenţa în ultimii trei ani. Arătînd materialele filmate în oraşul sirian Deir al-Zor, televiziunea rusă a remarcat cu mîndrie că atunci cînd trupele guvernamentale, loiale preşedintelui Bashar al Asad, au eliberat oraşul de grupările militarizate ale Statului Islamic, alături de drapelul sirian era ridicat şi cel rusesc. Dar cel mai relevant lucru a fost că pe clădirea guvernului, tocmai eliberată, mai erau drapelele Iranului şi „Hezbollah”. Hotărînd să susţină regimul Asad în septembrie 2015, în confruntările sunnito-şiite declanşate fulgerător în regiune, Putin practic a luat partea Iranului.

Generalul iranian Qasem Soleimani, care conduce în Siria un regiment specializat „al străjerilor revoluţiei islamice” a organizat în Iraq detaşamente şiite antiamericane, care în timpul rebeliunii din 2003-2015 au omorît peste 500 de soldaţi americani. Din iulie 2015 acesta nu mai puţin de trei ori a fost la Moscova pentru a coordona acţiunile de susţinere a armatei lui Asad, trupelor speciale ruse şi armatei iraniene. Anume această alianţă montează Rusia împotriva SUA în oricare conflict regional dintre Iran şi Arabia Saudită, cu care preşedintele american Donald Trump a promis să consolideze relaţiile.

„După ce Rusia a avut o victorie strategică uşoară în Siria, ea este tentată să se amestece în alt conflict. În comparaţie cu cîte victime umane şi pierderi materiale a suportat SUA şi aliaţii în Iraq, Rusia a ieşit în capăt foarte uşor.Şi a obţinut un enorm capital diplomatic. Acum ruşii declară că amestecul în Siria este o mare biruinţă şi ei iarăşi au ajuns o mare putere ce nu poate fi neglijată”, a spus un colaborator de rang înalt al serviciului britanic de securitate care nu are mandat să facă declaraţii publice.

Fierbintele Război rece

Interesul Rusiei în Siria depăşeşte limitele doar ale unui sprijin pentru Asad. Încă în anul 2013 Ministerul Apărării al Rusiei a chemat să fie asigurată o deplină prezenţă militaro-maritimă rusă în Marea Mediterană. Din 2015 Moscova şi-a extins considerabil baza militară din Tartus, oraş sirian de pe coasta mediteraneană, şi-a lărgit, de asemenea, baza de la Khmeimim, fapt graţie căruia aviaţia rusească are acces la o parte semnificativă din sud-estul Mediteranei. În acelaşi timp, Moscova se străduieşte prin diverse forme să demonstreze tuturor actorilor din regiune puterea tehnicii sale militare, folosind metode bine gîndite de lovituri asupra ţintelor din Siria.

Pentru Putin „participarea în acţiunile militare din Siria este o parte a confruntării globale cu SUA”, spune Felghengauer. Or, în cadrul acestei lupte Moscova încearcă să obţină simpatia foştilor aliaţi ai Occidentului din toată lumea, promiţîndu-le bani, gaze şi armament. În acest sens pot fi numite ultimele înţelegeri ale Rusiei cu Egiptul, inclusiv vizita preşedintelui egiptean la Moscova, care au redus la minim relaţiile prietenoase între SUA şi Egipt, dezvoltate pe parcursul a zeci de ani. Dar mai este şi Turcia. În septembrie Rusia a încheiat un contract de vînzare acestui membru NATO a sistemelor moderne de rachete în sumă de două miliarde de dolari. Iar prietenia Turciei cu SUA s-a terminat din cauza politicii antidemocratice a preşedintelui Erdogan şi susţinerii de către SUA a curzilor în Siria. În octombrie, în pofida reluării relaţiilor prietenoasecu Iranul, Moscova decide să joace pe două fronturi şi vinde sisteme de rachete în valoare de trei miliarde de dolari Arabiei Saudite, cunoscut aliat al SUA.

Ţinînd cont de faptul că Rusia şi-a dislocat de-a lungul propriilor hotare, dar şi în afara acestora, mai multe puncte de foc decît a fost vreodată după destrămarea URSS, o ciocnire întîmplătoare sau confruntare este o posibilitate reală. La finele lui noiembrie din acest an avioanele militare ruseşti au înconjurat avionul de patrulare american „Poseidon” depistat aproximativ la 10 km de coasta Crimeei, teritoriu rus recunoscut doar de Rusia şi încă şapte state. „Militarii ruşi au avut ordin să tragă în avioanele americane, dacă acelea vor încălca hotarele spaţiului rusesc de asupra acvatoriului Crimeei. Potrivit unui comandant local, pilotul american a avut mare noroc că a rămas în viaţă”, relevă Pavel Felghengauer.

Relaţiile ruso-americane se află la cel mai jos nivel care a fost vreodată din timpul Războiului Rece şi este deosebit de mare pericolul că fie chiar şi un mic incident poate genera într-un conflict serios. Trump, care este criticat pentru faptul că unii membri ai echipei sale sînt legaţi cu amestecul ruşilor în alegerile prezidenţiale din 2016 în SUA, deţine puţine stimulente de a fi indulgent faţă de Rusia. În acelaşi timp, Putin promovează conceptul conform căruia Rusia este victima agresiunii SUA. Acest concept este confirmat zi de zi de către posturile publice TV ruseşti prin comunicate că SUA ajută „fasciştilor”antiruşi din Ucraina şi ar susţine Statul Islamic în Siria. Această propagandă este altoită chiar şi elevilor ruşi, care trebuie să reprezinte Rusia drept o protectoare curajoasă a ţărilor slabe în faţa agresiunii şi presiunii din partea SUA.

Unii reprezentanţi ai conducerii de vîrf din Rusia sînt îngrijoraţi de faptul că soluţionarea problemelor de politică externă şi propagandă a fost luată în mîini de militari. În noiembrie, Serghei Rogov, directorul Institutului de cercetări americane şi canadiene, un centru analitic influent al Kremlinului, a avertizat că trebuie făcut ceva pentru a evita pericolul unui război întîmplător. Deşi în provocarea unei astfel de situaţii Rogov a acuzat europenii şi americanii, totuşi el a prevenit că „în asemenea stare de lucruri războiul poate începe în orice moment”. Şi aceasta nu este o simplă preîntîmpinare. Cu cît mai mult popularitatea lui Putin depinde de insuflarea poporului a gîndului că Rusia este mereu în stare de război, cu atît mai periculos el devine.

După „Newsweek”