Puterea preşedinţilor SUA

Autor: Gerhard OHRBAND

Atît propaganda pro-rusă, cît şi „EUropenii” înflăcăraţi sînt convinşi că ONG-uri, fundaţii, birocraţi, diplomaţi şi experţi vestici ar promova pe teritoriul Republicii Moldova valorile occidentale şi americane ca atare. Realitatea însă este foarte diversă. Se promovează elementele din filosofia şi istoria europeană care sînt favorabile unei economii intervenţioniste, „managementului monetar” (o bancă centrală care inflaţionează permanent masa monetară pentru a „stimula” economia”) şi „securitate globală”, ceea ce înseamnă că orice conflict local pe mapamond conţine riscul unui nou război mondial. Poziţiile istorice care au stat la baza înfloririi Europei şi care promovează drepturile individului (vs. Stat), libertăţile economice şi descentralizarea politică, şi federalismul sînt date uitării, dacă nu considerate „politic incorecte” de către „Poliţia gîndirii” şi „Ministerul Adevărului” (nu cel de la Jurnal TV!). În context, spre a vă face o imagine de ansamblu, iată cîteva „repere” în „puterea preşedinţilor SUA”:

1)       Cultivatori de cînepă. Recent, redactorul unui ziar din Moldova a fost atenţionat de poliţie pentru faptul că ar fi găsit cîteva plante de cînepă între buruieni în gradina, mai puţin îngrijită, vilei sale. Următorii preşedinţi americani au cultivat cînepă în mod sistematic pe pămînturile lor private: George Washington, Thomas Jefferson, James Madison, James Monroe, Andrew Jackson, Zachary Taylor şi Franklin Pierce. Dintre preşedinţii recenţi, au recunoscut fumatul cînepei cîndva în viaţa lor George W. Bush, Bill Clinton şi Barack Obama.

2)       George Washington (1789-1797). În cuvîntarea sa de rămas-bun îndemna americanii să nu se amestece în politica altor state şi să promoveze comerţul cu toate. Recent, se vehiculează participarea „pacificatorilor” moldoveni în Kosovo, iar, ca membru ONU, şi Republica Moldova este obligată să respecte embargouri împotriva altor state.

3)       John Quincy Adams (1825-1829). Pentru a contracara zvonurile că ar fi venit la putere prin jocurile din spatele culiselor, el a angajat ca subordonaţi, aproape exclusiv, persoane din tabăra opusă, fapt pentru care i-a dat mult mai multe dureri de cap în preşedinţia sa. (Greu de imaginat un şef de stat moldav, să nu spunem mondial, care ar completa cabinetul său dintre rîndurile opoziţiei).

4)       Andrew Jackson (1829-1837). A impus închiderea Băncii Americii, banca centrală din timpurile respective, pentru a împiedica folosirea monopolului ei de a emite nelimitat bani şi a crea inflaţie. Ca şi în tradiţia prezidenţială din timpul respectiv, cu John C. Calhoun a ales principalul oponent ca vice-preşedinte.

5)       Grover Cleveland (1885-1889/1893-1897). A depus veto la mai mult de 400 de iniţiative legislative, care, după părerea sa, ar irosi resursele publice şi ar contraveni Constituţiei. A prevenit colonialismul american în Africa.

6)       Zachary Taylor (1849-1850). Nu s-a înregistrat ca alegător şi nici nu a votat în alegerile proprii. În zilele de astăzi, ar fi ruşinea campaniilor de gen „Votul TĂU contează!”

7)       James Polk (1845-1849). Cel mai accesibil preşedinte. Două zile pe săptămînă, orice cetăţean putea să vină la consultaţii personale la preşedinte. Singurul lucru necesar era acela de a bate la uşă la Casa Albă şi de a înmîna servitorului cartea proprie de vizită. Ce lider european, democrat mai practică aşa ceva?

8)       Jose Mujica (2010-). De fapt, preşedintele Uruguay-ului, donează 90% din salariu său pentru acţiuni de caritate. Conduce o maşină veche care ar fi ruşinea oricărui judecător (şi, în deosebi, a amantelor respectivilor).