Interviu cu Anatol Gremalschi, director de programe, Institutul de Politici Publice

Notă introductivă: Anatol Gremalschi a absolvit Institutul Politehnic din Chişinău în anul 1978. Şi-a desăvîrşit studii postuniversitare la Queen Mary College of London University (Londra, 1989), Central European University (Budapesta, 2000) şi Teachers College, Columbia University (New York, 2003). A susţinut tezele de doctorat (1978) şi de doctor habilitat (1992) la Institutul de Electrodinamică al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei (Kiev). Profesor universitar (1994). Totodată, Anatol Gremalschi este autorul a 2 monografii, 5 manuale pentru învăţămîntul superior, 7 manuale pentru învăţămîntul secundar general, 95 de articole ştiinţifice şi a 22 de patente de invenţii. Actualmente, activează în calitate de director de programe la Institutul de Politici Publice. Domenii de interese: politici educaţionale, dezvoltarea umană, buna guvernare, edificarea societăţii informaţionale.

- D-le Gremalschi, înainte de toate, vă rog să spuneţi cititorilor noştri, pe scurt, care a fost implicaţia dvs., ca specialist, în aplicarea acestui proiect, precum şi a Institutului de Politici Publice?

- În primul rînd sînt unul din autorii propunerii de proiect, care a fost înaintată de institut la concursul anunţat de Fundaţia Soros-Moldova în anul 2014. Împreună cu colegii ne-am gîndit că reformele nu se fac de dragul reformelor şi că ar fi foarte important să auzim vocea tuturor părţilor interesate. Eram şi sîntem ferm convinşi că societatea civilă poate contribui decisiv la creşterea nivelului de susţinere a reformelor prin armonizarea intereselor elevilor, părinţilor şi cele ale angajatorilor viitorilor absolvenţi prin abordări profesionale, nu emotive sau impuse de conjunctura politică.

În al doilea rînd, implicaţia subsemnatului a fost şi una în calitate de expert în politici educaţionale, expert care vine nu din interiorul sistemului, ci din partea societăţii civile şi care abordează educaţia nu doar din punctul de vedere al unui eventual participant al procesului de învăţămînt propriu-zis − cadru didactic sau cadru de conducere −, ci din perspectiva eficienţei acestui proces.

Cu riscul de a fi învinuit de lipsă de modestie, îndrăznesc să afirm că prin acest Proiect Institutul de Politici Publice şi-a dorit să demonstreze încă odată faptul că organizaţiile societăţii civile sînt capabile nu doar să formeze şi să mobilizeze opinia publică, uneori, cu regret, prin evenimente şi declaraţii cu caracter incendiar şi categoric, dar şi, în majoritatea cazurilor, prin analize, studii şi recomandări profesionale de politici educaţionale.

- Mai pe înţelesul cititorilor ziarului nostru, vă rugăm să ne spuneţi cîte ceva despre mecanismele care definesc scopul, obiectivele şi grupurile ţintă ale proiectului.

- Scopul proiectului constă în accelerarea reformelor în educaţie prin perfecţionarea politicilor educaţionale şi creşterea gradului de implicare a cetăţenilor în modernizarea învăţămîntului.

Ne-am propus să atingem cîteva obiective, principalele din ele fiind analiza politicilor educaţionale curente şi de perspectivă, consolidarea capacităţilor umane în promovarea reformelor, creşterea transparenţei în sectorul educaţiei şi, desigur, informarea şi mobilizarea cetăţenilor.

Grupurile ţintă ale proiectului sînt formate din elevi, părinţi, cadre didactice şi de conducere, reprezentanţi administraţiei publice locale, mediului academic, mass media.

- În acest context, ce ne puteţi spune despre activităţile principale care decurg din toate acestea sau care le implică toate cele spuse mai devreme?

- Proiectul prevede desfăşurarea mai multor activităţi, care ar putea fi grupate pe anumite categorii, cum ar fi desfăşurarea de cercetări sociologice în rîndul elevilor, părinţilor şi a cadrelor didactice; elaborarea studiilor de politici educaţionale;

- Astfel de proiecte, aplicarea lor în sine, presupun şi studii anticipative, privind rezultatele aşteptate. Ce s-a făcut efectiv în acest sens?

- Am pornit de la faptul că promovarea reformelor în educaţie trebuie să se bazeze pe o analiză critică a ceia ce s-a făcut, ce se preconizează să se facă şi ceia ce nu s-a făcut, dar ar fi fost necesar să se facă în acest domeniu. O astfel de analiză a fost efectuată de experţi independenţi foarte calificaţi, care, în opinia noastră, au indicat atît punctele forte, cît şi cele slabe ale reformelor.

Astfel, în studiul doctorului, conferenţiar universitar Mihail Paiu “Analiza politicilor educaţionale din învăţămîntul general” s-a constatat că reformele din ultimii doi ani au avut un rezultat pozitiv asupra creşterii relevanţei şi eficienţei educaţiei, a crescut autonomia instituţiilor de învăţămînt, care au devenit persoane juridice cu drepturi depline, ce-şi pot gestiona în mod de sine stătător bugetele. Instituţiile de învăţămînt sînt orientate spre asigurarea calităţii studiilor, sînt încurajate să implementeze metode moderne de predare-învăţare-evaluare, bazate pe utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor.

În prezent, şcolile au mai multă libertate în ce priveşte activităţile educaţionale de zi cu zi, cum ar fi alegerea metodelor didactice şi a manualelor, gruparea elevilor pentru activităţile de învăţare şi organizarea evaluării interne. În cadrul şcolilor, cadrele didactice au o libertate mai mare în luarea deciziilor privind metodele didactice, stabilirea criteriilor de evaluare internă.

Ca un răspuns al Proiectului nostru la discuţiile controversate din societate referitoare la modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, doctorul, conferenţiarul universitar Spinei Ion a elaborat studiul “Politici educaţionale în evaluarea rezultatelor şcolare”. În acest studiu sînt scoase în evidenţă avantajele incontestabile ale unei evaluări obiective şi relevante: încurajarea elevilor să înveţe, punerea în evidenţă a contribuţiei fiecărui cadru didactic şi a şcolii în ansamblu la progresul fiecărui elev, posibilitatea de a sugera fiecărui elev domeniile de instruire profesională ulterioară, mai potrivite pentru el.

Discutînd despre studiile elaborate de experţii noştri, în mod special ar dori să mă opresc la cel care se referă la cel întitulat “Accesul, relevanţa şi calitatea educaţiei în instituţiile de educaţie timpurie”, autor doctorul habilitat, profesorul universitar Aglaida Boloboceanu. În limbajul de specialitate, rolul educaţiei timpurii este unul decisiv în dezvoltarea ulterioară a copilului şi, plac sau nu plac cuiva guvernările din ultimii an, în acest domeniu ele au implementa mai multe iniţiative. Au fost renovate mai multe grădiniţe, s-au deschis grădiniţe noi, au fost redeschise unele din instituţiile închise anterior din cauza lipsei de mijloace financiare sau numărului mic de copii.

În cadrul Proiectului am decis că este stringentă nevoie şi du un studiu despre educaţia inclusivă. Acest studiu, întitulat “Reforma educaţiei incluzive în Republica Moldova” şi realizat de doctorul, conferenţiarul universitar Angela Cara, conţine atît o analiză profundă a realizărilor, cît şi a constrîngerilor din acest domeniu. Lecţiile învăţate, identificate în studiul doamnei doctor Angela Cara − rezistenţa din partea unor părinţi şi cadre didactice, implementarea de paradă a educaţiei incluzive în unele instituţii de învăţămînt, lipsa în mai multe instituţii de învăţămînt a condiţiilor pentru persoanele cu necesităţi speciale, stereotipuri preconcepute de gîndire şi de comportament ş.a. − au fost de un real folos pentru echipa Proiectului.

- Cînd a avut loc lansarea proiectului şi ce participare s-a înregistrat?

- Lansarea Proiectului a avut loc pe data de 8 iulie 2014. La acest eveniment au venit cu un cuvînt de salut doamna ministru Maia Sandu, domnul Daniel Pop, manager superior la Programul de Susţinere a Educaţiei, Fundaţiile pentru o Societate Deschisă şi domnul Victor Ursu, director executiv al Programului Soros-Moldova.

În cadrul conferinţei de lansare a avut loc şi o masă rotundă, la care participanţii au încercat să găsească răspunsuri la principalele provocări cu care se confruntă educaţia din Republica Moldova: care este − în realitate, nu cel declarat − idealul educaţional al cetăţenilor noştri?; cum să trecem de la atitudinile şi abordările bazate pe “învăţ doar ce-mi place” cu la cele bazate pe “învăţ cu plăcere tot ce-mi va fi necesar în viaţă”?”; cum partajăm responsabilităţile ce revin actorilor implicaţi în educaţiei: Elevilor? Părinţilor? Dascălilor? Comunităţilor locale?; ne dorim un învăţămînt cu orientări strategice clare, bazat pe cunoaştere, pe formarea şi dezvoltarea unor competenţe ce vor fi necesare pe parcursul întregii vieţi sau unul paliativ, bazat mai mult pe satisfacerea necesităţilor trecătoare ale unei societăţi parţial încă debusolate?

- Cum s-au desfăşurat sesiunile de instruire, mesele rotunde, dezbaterile? Pe secţiuni, dacă se poate.

- Pornind de la faptul că perceperea publică reprezintă un factor decisiv în atingerea scopurilor reformei, în primul rînd am organizat o sesiune de instruire pentru cei ce activează în domeniul mass-media. În cadrul acestei sesiuni am explicat în detaliu principalele direcţii ale reformelor, schimbările de esenţă ce vor avea loc în sistemul de învăţămînt odată cu intrarea în vigoare a Codului Educaţiei.

În cadrul unei alte sesiuni de instruire, la care au fost invitaţi conducătorii direcţiilor raionale şi municipale de învăţămînt, au fost studiate tehnicile de bază în comunicarea cu mass-media, importanţa stabilirii unor relaţii bune cu reprezentanţii instituţiilor de presă, gestionarea solicitărilor de informaţie.

În colaborare cu Congresul Autorităţilor Locale din Moldova am organizat o sesiune de instruire pentru reprezentanţii consiliilor şi executivelor din raioane şi municipii, oraşe şi sate. Participanţii la sesiunea de instruire au făcut cunoştinţă cu rolul, competenţele şi responsabilităţile organelor de administraţie publică locală şi a comunităţilor în ansamblu prin prisma noului Cod al Educaţiei; modul de finanţare a instituţiilor de învăţămînt în bază de performanţă şi necesităţi; locul, importanţa, forme şi modalităţile de comunicare cu mass-media pe problemele ce ţin de educaţie.

În scopul identificării problemelor care apar în procesul de reformare a învăţămîntului, institutul nostru a organizat în nordul, centrul şi sudul ţării noastre, în marele oraşe ale ţării 11 dezbateri publice, la care au participat, elevi, părinţi, directori de şcoli, conducători de nivel central şi raional − în total, peste 600 de persoane.

Vocea celora care optează pentru o educaţiei de calitate este încă relativ slabă. Mediul de afaceri, care este actorul principal ce are nevoie cel mai mult de absolvenţi bine instruiţi − agricultori, muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti etc. − este slab organizat, nu prea are asociaţii combative, care ar cere calitate de la sistemul de învăţămînt. În consecinţă, educaţia mai continuă să fie ghidată mai mult de ofertă − predăm ce ştim şi cum putem − şi mai puţin de cererea de pe piaţa muncii, de necesităţile curente şi de perspectivă ale societăţii.

- Care este şi care a fost impactul implementării acestui proiect? Aici vrem să ne referim la impactul direct asupra beneficiarilor, la nivel local şi chiar naţional.

- Considerăm că activităţile din cadrul Proiectului au contribuit la faptul că vocea societăţii civile a fost auzită şi luată în considerare de autorităţi. Venind cu analizele elaborate de către experţii institutului, cu propunerile şi recomandările identificate în cadrul consultărilor şi dezbaterilor publice, am ajutat autorităţile să-şi racordeze într-o măsură mai mare activităţile la nevoile elevilor, părinţilor, comunităţilor şi mediului de afaceri, să-şi formeze o viziune mai completă despre eventualii factori ce încetinesc reformele şi să întreprindă măsuri de diminuare a efectelor acestor factori.

Rezultatele studiilor sociologice, unul efectuat la demararea Proiectului şi altul la terminarea lui, confirmă faptul că elevii şi părinţii se implica într-o măsură mai mare în acţiunile de modernizare a învăţămîntului, în administrarea şcolilor, în modernizarea curriculei. Promovarea proiectului Codului de etică a diminuat semnificativ nivelul plăţilor informale în învăţămînt, a redus numărul de cazuri de violenţă şi de discriminare în şcoli, a contribuit la crearea unei atmosfere de onestitate şi a unui mediu de învăţare bazat pe meritocraţie.

Lansarea în cadrul Proiectului a unui portalului educaţional a crescut semnificativ nivelul de transparenţă în domeniul educaţiei. În prezent, fiecare elev, părinte, orice altă persoană interesată, are acces prin Internet la Fişele şcolare, postate pe paginile Web ale acestui portal. Dispunînd de aceste informaţii, fiecare părinte poate lua o decizie bazată pe dovezi referitoare la şcoala pe care şi-o doreşte pentru copilul lui, la modul în care sînt gestionate bugetele şcolilor, la capacitatea directorilor de şcoli să selecteze şi să promoveze cadrele didactice, la calitatea studiilor pe care o oferă instituţia în cauză.

- În încheiere, ce ne puteţi spune despre echipa care a participat la aplicarea acestui proiect, precum şi despre calitatea colaborării dintre aceasta şi beneficiari, ca să le zicem aşa?

- Fiind un proiect complex, Institutul de Politici Publice s-a străduit să atragă la implementarea lui cei mai buni experţi în domeniul politicilor educaţionale, specialişti în comunicare şi mass-media, practicieni din organele de conducere şi din şcoli. Desigur, am lucrat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei.

Ne bucurăm mult că majoritatea acestor propuneri şi recomandări s-au regăsit în Codul Educaţiei, proiectului Codului de etică al cadrului didactic, Propunerea de politică publică de reformare a învăţămîntului liceal.

Sper să nu se supere nimeni pe mine pentru faptul că sînt părtinitor şi recunosc că unul din parteneri ne-a impresionat cel mai mult − echipele de elevi din cadrul Proiectului “Tinerii pentru transparenţă în educaţie”, desfăşurat de către Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată.

- Din cîte ştim, orice proiect finalizat este un nou început pentru altul, altele. Ce planuri de perspectivă aveţi?

- Am dori să continuăm activităţile ce au drept scop susţinerea reformelor în educaţie. În special, intenţionăm să facem acest lucru prin creşterea nivelului de transparenţă în educaţie, sporirea gradului de participare a elevilor, părinţilor şi a studenţilor în luarea deciziilor, promovarea şcolii prietenoase copilului, cea prietenoasă fiind, în primul rînd, anume cea în care toţi învaţă cu perseverenţă şi plăcere, iar absolvenţii demonstrează performanţă. Am şi identificat deja eventualii finanţatori, lucrăm la propunerile de proiect.

Notă: În interviu au fost utilizate materialele Proiectului “Consolidarea politicilor educaţionale şi creşterea nivelului de susţinere a acestora de către beneficiarii direcţi şi indirecţi ai sistemului educaţional”, finanţat de Fundaţiile pentru o Societate Deschisă prin intermediul Fundaţiei Soros-Moldova şi desfăşurat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei.