Charles Robertson: Următoarea explozie a Africii

Deceniul trecut a arătat o creştere economica lentă şi constantă de-a lungul continentului Africa. Dar economistul Charles Robertson are o ipoteză îndrăzneaţă: Africa este pe cale să explodeze. El vorbeşte din punctul de vedere al cîtorva indicatori - de la creşterea nivelurilor de educaţie la investiţia globală extinsă (şi nu numai din China) - ceea ce l-a făcut să prezică creşterea rapidă pentru un miliard de oameni, mai devreme decît vă aşteptaţi.

Africa prosperă. Veniturile pe cap de locuitor s-au dublat din 2000, şi această prosperitate are impact asupra tuturor. Speranţa de viaţă a crescut cu un an, la fiecare trei ani în ultimul deceniu. Asta înseamnă că dacă un copil african se naşte astăzi faţă de acum trei zile, va avea o zi de viaţă în plus la finalul duratei de viaţă. Este chiar atît de rapid. Rata infecţiilor HIV au scăzut cu 27 la sută: anual 600.000 de oameni mai puţin se infectează cu HIV în Africa sub-sahariană. Lupta contra malariei este cîştigată, rata morţii din cauza malariei a scăzut cu 27% conform ultimelor date ale Băncii Mondiale.

Capcanele contra malariei chiar joacă un rol. Şi asta nu ar trebui să ne surprindă, deoarece toată lumea prosperă. Dacă vă uitaţi la Roma Imperială în anul 1 î.H., au fost cam 1800 de ani cînd nu prea a fost cine ştie ce prosperitate. Dar atunci oamenii pe care romanii i-ar numi barbari scoţieni, strămoşii mei, au participat la revoluţia industrială, iar în secolul 19, prosperitatea a început să se dezvolte, şi s-a dezvoltat din ce în ce mai repede, avînd un impact asupra tuturor. Nu contează dacă era jungla din Singapore sau tundra din Nordul Finlandei, Toţi se trezesc implicaţi. Este doar o chestiune de cînd se întîmplă inevitabilul. Printre motive cred că se întîmplă chiar acum este calitatea conducerii de-a lungul Africii. Cred că majoritatea din noi ar cădea de acord ca în 1990, cel mai bun politician din lume a fost african, dar mă întîlnesc cu oameni geniali de-a lungul continentului tot timpul, ei fac reforme care transformă situaţia economică a ţărilor lor.

Occidentul se ocupă cu asta. Occidentul a elaborat programe de ştergere a datoriilor care au înjumătăţit datoria sub-sahariană de la 70% din PIB la 40%. Nivelul datoriilor noastre a crescut la 120 şi ne simţim un pic nefericiţi ca şi consecinţă. Politica devine mai slabă cînd datoria este mare. Cînd datoria din sectorul public este mică, guvernele nu trebuie sa aleagă între a investi în educaţie şi sănătate sau în a plăti dobînda datoriei. Nu numai sectorul public arată aşă bine. Sectorul privat este în aceeaşi situaţie. În Occident avem datorii în sectorul privat de 200% din PIB în Spania, Marea Britanie şi SUA. Este o datorie îngrozitoare. Africa, multe ţări din Africa, se situează între 10% şi 30% din PIB. Dacă este vreun continent care poate să facă ce a făcut China în ultimii 30 de ani, care este la aproximativ 130% din PIB pe acel grafic, în ultimii 30 de ani, aceea va fi Africa în următorii 30 de ani.

Ei au finanţări guvernamentale foarte bune, o datorie a sectorului privat foarte bună. Recunoaşte cineva asta? Da. Investiţiile directe străine au năvălit în Africa în ultimii 15 ani. În anii '70 nimeni nu se atingea de continent nici cu cleştele. Această investiţie este condusă din Occident. Auzim mult de China, şi ei împrumută o groază de bani, dar 60% din ISD în ultimii ani a fost în Europa, America, Australia, Canada. 10% vine din India. Şi ei investesc în energie. Africa produce 10 milioane de barili de petrol pe zi. La fel ca Arabia Saudită sau Rusia. Ei investesc în telecomunicaţii, malluri. Această poveste încurajatoare, cred că este în mare parte distribuită demografic.

Nu este vorba numai despre demografia africană. Vă arăt cifrele celor cu vîrste între 15-20 de ani în diverse părţi ale lumii, linia albastră este cea pe care vreau să vă concentraţi o secundă. Acum 10 ani, să spunem că eraţi Foxconn punînd la punct o fabrică de iphone-uri. Aţi fi putut alege China, care este vîrful linie albastre din Asia de Est, unde sînt 200 de milioane de persoane tinere, şi în fiecare an pînă în 2010 aceasta creştea. Asta înseamnă că aţi fi avut oameni noi bătînd la uşa şi spunînd, ''Dă-ne un loc de muncă,'' 'Nu am nevoie de un salariu mare, doar dă-mi ceva de muncă.''

Acum, totul este diferit. În această decadă, vom vedea o scădere de 20%-30% în numărul persoanelor cuprinse între 15-20 de ani în China. Unde vă aşezaţi noua voastră fabrică? Vă uitaţi către Sudul Asiei şi oamenii se uită acolo. Se îndreaptă către Pakistan şi Bangladesh, şi se îndreaptă de asemenea către Africa. Se îndreaptă spre Africa pentru ca linia aceea galbenă vă arată că numărul tinerilor africani este într-o continuă creştere deceniu după deceniu după deceniu pînă în 2050.
Există o problemă cu majoritatea tinerilor care vin pe orice piaţă, în special cînd sînt tineri. Un pic periculoasă cîteodată. Cred că unul dintre factorii cruciali este cît de educată este acea demografie? Dacă vă uitaţi la linia roşie aici, ce veţi vedea este că în 1975, doar 9% din copii erau în învăţămîntul liceal în Africa sub-sahariană. V-aţi fi stabilit fabrica în Sahara la jumătatea anilor '70? Nimeni nu a făcut-o. Au ales în schimb Turcia şi Mexic ca să-şi stabilească fabricile de textile, pentru că nivelul lor de educaţie era între 25%-30%. Astăzi, zona sub-sahariană este la nivelul la care Turcia şi Mexic erau în 1975. Ei vor obţine locurile de muncă în textile care vor scoate oamenii din sărăcia rurală şi îi vor pune pe drumul industrializării şi bogăţiei.

Cum arată Africa astăzi? Aşa văd eu Africa. Este un pic ciudat pentru că eu sînt economist. Fiecare cutie mică este în jur a miliarde de dolari, şi vedeţi că sînt foarte atent la Nigeria care se află acolo în mijloc. Africa de Sud joacă un rol. Cînd mă gîndesc la viitor, sînt mai interesat de Africa Centrală, de Vest şi de Sud. Dacă mă uit la Africa în funcţie de populaţie, Africa de Est se distinge cu un potenţial foarte mare. Vă arăt altceva în hărţile acestea. Vă arăt democraţie vs. autocraţie. Democraţiile fragile sînt bej. Democraţiile puternice sînt portocalii. Vedeţi aici ca majoritatea africanilor trăiesc în democraţie. De ce contează asta? Pentru că ce vor oamenii este ce încearcă politicienii, ei nu reuşesc întotdeauna dar încearcă şi furnizează. Şi astfel obţinem un cerc pozitiv de consolidare care este în funcţiune. La alegerile din Ghana din decembrie 2012, lupta dintre cei doi candidaţi era pentru educaţie. Unul oferea învăţămînt liceal gratuit tuturor şi nu doar la 30% din copii. Celălalt a trebuit să spună, eu voi construi 50 de şcoli noi. El a cîştigat cu o diferenţă de o marjă. Democraţia încurajează guvernele să investească în educaţie. Educaţia ajută creşterea şi investiţia, şi asta oferă venituri bugetare, care le dă guvernelor mai mulţi bani, care ajută la creşterea prin educaţie. Este un cerc pozitiv, virtuos.

Mi se pune acesta întrebare care mă face cam trist: Dar ce spuneţi despre corupţie? Cum puteţi să investiţi în Africa unde este atîta corupţie? Şi ceea ce mă face trist este graficul acesta care vă arată că cea mai mare corelaţie cu corupţia este prosperitatea. Cînd eşti sărac, corupţia nu este prioritatea ta cea mai mare. Țările de pe partea dreaptă, veţi vedea PIB pe cap de locuitor, fiecare ţară cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 5.000 de dolari, au un scor al corupţiei în jur de trei? Trei din zece. Şi asta nu e bine. Orice ţară săracă este coruptă. Orice ţară bogată este relativ necoruptă. Cum ajungem de la sărăcie şi corupţie la bunăstare şi mai puţină corupţie? Vedeţi că, clasa mijlocie creşte. Mijlocul de a face asta este să investeşti, nu să spui nu investesc pe continentul acela pentru că este prea multă corupţie.
Nu vreau să fiu un apologet al corupţiei. Am fost arestat pentru că am refuzat să plătesc o mită dar nu în Africa. Ce spun aici este că putem face ceva şi putem să facem asta prin a investi.

Am de gînd să vă spun un mic secret. Economiştii nu sînt prea buni în preziceri. Pentru că întrebarea este: ce se întîmplă în continuare? Dacă vă întoarceţi în anul 2000, veţi vedea că revista The Economist a avut o faimoasa copertă, '' Continentul fără speranţă'' şi ce au făcut ei a fost să se uite la creşterea în Africa din ultimii 10 ani – 2% - şi au spus: ce se va întîmpla în următorii 10 ani? Au asumat un 2%, şi din asta au făcut o poveste drăguţă fără speranţă, deoarece creşterea populaţiei era 2,5%. Oamenii din Africa erau mai săraci în 1990. Acum în 2012, The Economist are o nouă copertă, şi ce ne arată noua copertă? Noua copertă ne arată că Africa prosperă întrucît creşterea din ultimii 10 ani a fost cam de 5,5%.

Mi-ar plăcea să văd dacă puteţi să deveniţi acum economişti cu toţii pentru că dacă creşterea din ultimii 10 ani a fost de 5,5%, ce credeţi că prezice FMI-ul pentru următorii 5 ani de creştere în Africa? Foarte bine. Cred că vă spuneţi probabil 5,5%. Sînteţi toţi economişti, şi eu cred că, ca majoritatea economiştilor, vă înşelaţi. Fără supărare.

Ce îmi place să fac este să încerc să găsesc ţările care fac exact ce a făcut Africa, şi asta se referă la saltul de la 1.800 de ani de nimic către succes, un salt uriaş. India este unul din aceste exemple. Aceasta este creşterea Indiei din 1960 pînă în 2010. Ignoraţi proporţiile de jos pentru o secundă. În primii 20 de ani, în anii '60 şi '70, India nu a crescut cine ştie ce. A crescut cu 2% cînd creşterea populaţiei era în jur de 2,5%. Dacă vă este familiar este exact ce s-a întîmplat în sub-Sahara în anii '80 şi '90. Şi atunci s-a întîmplat ceva în 1980. Booom! India a început să explodeze. Nu era ''o rată de creştere hindusă'' ''democraţiile nu pot creşte.'' India a putut. Şi dacă aşez creşterea sub-sahariană în vîrful poveştii de creştere a Indiei, este remarcabil de similar.

Douăzeci de ani de stagnare şi o linie care vă spune că de fapt creşterea Africii sub-sahariene este ceva mai bună decît a Indiei. Şi dacă aşez dezvoltarea Asiei deasupra, spun că India este cu 20 de ani în faţa Africii, spun că dezvoltarea Asiei este cu 20 de ani în faţa Indiei, Pot să fac cîteva preziceri pentru următorii 30, 40 de ani care cred că sînt mai bune decît cele de dinainte. Şi asta îmi spune: Africa va ajunge de la o economie de 3 trilioane de dolari de azi la 29 de trilioane de dolari pînă în 2050. Este mai mult decît Europa şi America puse laolaltă în bani astăzi. Speranţa de viaţa va creşte cu 13 ani. Populaţia se va dubla de la un miliard la două miliarde, veniturile pe gospodărie vor creşte de şapte ori în următorii 35 de ani. Şi cînd prezint asta în Africa – Nairobi, Lagos, Accra – am o singură întrebare: ''Charlie, de ce eşti atît de pesimist?''

Şi ştiţi ceva? Cred că au dreptate. Şi chiar spun nu se poate învăţa nimic, din părţile pozitive din Asia şi India, şi cele negative? Poate că Africa poate evita unele din greşelile care au fost făcute. Tehnologiile despre care am discutat aici în săptămîna trecută, cu siguranţă unele din acestea vor putea ajuta Africa sa crească mai repede? Şi cred că putem juca un rol aici. Pentru că tehnologia te ajută. Poţi merge şi descărca una din scrierile africane cele mai faimoase de pe internet acum. Nu, nu chiar acum, staţi 30 de secunde. Puteţi să mergeţi să cumpăraţi tonurile cele mai grozave. iPodul meu este plin de ele. Cumpăraţi produse africane. Mergeţi în vacanţe şi vedeţi voi înşivă schimbarea care se întîmplă. Investiţi. Poate angajaţi oameni, daţi-le aptitudinile pe care le pot duce înapoi în Africa şi companiile lor vor creşte mult mai repede decît cele ale noastre aici în Occident. Şi atunci voi şi eu putem să ne asigurăm că pentru Africa, secolul 21 este secolul lor.