Fiind băiat, jurist eu mă visam

Autor: Lilia GRUBÎI

De cîţiva ani buni, ştirile din ziua cînd începe admiterea la facultăţi sînt atît de previzibile că te plictisesc ca şi cele de la meteo citite cu suspans de fetele de la televiziuni. Nici anul curent n-a fost o excepţie: pe 21 iulie toate instituţiile mediatice s-au grăbit să dea informaţii cu rînduri interminabile de tineri care au venit buluc să-şi depună actele pentru înmatricularea la o instituţie de învăţămînt superior. Sincer, nu înţeleg această grabă, dar şi mai puţin pricep felul şi criteriile după care mulţi absolvenţi au făcut alegerea.

Bunăoară, citesc într-o publicaţie: „cele mai solicitate facultăţi au rămas, ca şi în anii precedenţi: Dreptul, Limbile Străine şi Economia, chiar dacă taxa pentru contract bate la buzunar”. 

S-au scris tone de articole, care demonstrează că tinerii moldoveni plătesc bani nebuni pentru a face studii la drept şi economie (deseori de calitate îndoielnică), iar ulterior se dovedeşte că banii au fost plătiţi aiurea, deoarece “specialiştii cu diplomă” efectiv nu au pregătirea necesară, dar şi unde-şi aplica cunoştinţele. Totuşi, ştiindu-se din start că n-au piaţă de muncă, că n-au motivaţie şi perspective, compatrioţii mei (mai ales părinţii copiilor) se ambiţionează să ajungă la aceste facultăţi. Nu pot să-mi explic de ce sînt tentante aceste sectoare. Poate că destul de des la televizor apar palatele impunătoare ale judecătorilor şi procurorilor. De ce nu le explică nimeni copiilor că o facultate de drept nu neapărat se va solda cu casă bună şi maşină la scară. Or, dacă ajung să fie făcute în sfîrşit reformele în justiţie, atunci o facultate de drept fără carte şi doar cu setea de înavuţire poate duce direct după gratii.

Alt exemplu. Facultatea de stomatologie cu peste 20 de mii de lei plata pentru contract, unde, de asemenea, sînt mulţi solicitanţi. Dacă adăugăm şi banii pentru materialele necesare orelor practice, care sînt procurate de studenţi, se adună o sumă bunicică. Probabil că aceşti bani merită să-i scoată din pungă doar părinţii care au barem ceva siguranţă că-şi vor scoate cheltuiala. E plin oraşul de diferite centre medicale şi cabinete stomatologice, mai mici şi mai mari, cu denumiri ce au neapărat la sfîrşit “dent” şi sigle cu o gură căscată, trasă de pe internet, ce arată o dantură impecabilă. Plus de toate, se mai ştiu tarifele la dentişti şi oricine se poate gîndi că puntea necesară spre multrîvnita “viaţă de aur” e doar această nenorocită de diplomă. De ce nu le explică nimeni copiilor că pentru a ajunge un medic foarte bun, faimos, cu clientelă şi suprasolicitat (sinonime cu onorar gras) este nevoie de nemaipomenit de multă muncă şi ani, şi nu numai de bani pentru contract. Muncă împletită cu dorinţa de-a fi cel mai bun, experienţă şi timp. Foarte mult timp. Sînt sigură că mare parte din absolvenţii care fac coadă la universităţi nu înţeleg acest lucru şi sînt bîntuiţi doar de ideea banului cîştigat uşor, ce poate fi asigurat doar de o diplomă de studii superioare. O idee dramatică, de altfel, atît în context personal, cît şi naţional.

O problemă este şi nivelul calităţii cunoştinţelor actualilor absolvenţi. Dezastrul BAC-ului din acest an ar trebui să facă semafor roşu pentru o mulţime de tineri. Nu vreau să par o cotoroanţă retrogradă, dar, pardon, pe vremea mea cu nota “3” în atestat nici nu puteai visa la o facultate. De ce acum, absolvenţi cu 5 şi 6 ori un 7 schilod sînt siguri că universităţile au locuri şi pentru ei, mai ales că această siguranţă este alimentată de transferurile bancare părinteşti din diferite colţuri ale lumii. Mai bine aceste transferuri s-ar fi folosit pe parcursul anilor de şcoală: pe cărţi, dicţionare, cursuri, preparatori ş.a. ca la facultate copilului să nu-i fie ruşine să arate comisiei de admitere certificatul de bacalaureat.

Mai mult ca atît, am făcut chiar o criză de nervi cînd în altă parte am citit următoarele: „Am ales filologia, pentru că vreau să fiu profesor de limba şi literatura română şi, totodată, din cauza faptului că puţini aleg această facultate”, spune proaspăta absolventă, care speră că media de 6 de la bacalaureat nu va fi o piedică să obţină o bursă şi un loc în cămin. Mai sînt întrebări?! Îşi vor cunoaşte oare tinerii de mîine limba maternă ca la carte, în aşa fel ca să nu rîdă de noi vreun Banciu sau alt intelectual subţire de pe aiurea, dacă profilul a ajuns să fie un loc de refugiu ruşinos şi va scoate pedagogi de nota 6, care vor fi motivaţi nu de Mircea Eliade, Pleşu, Marin Preda sau Rebreanu, dar de concursul mic şi posibilitatea unui loc în cămin ?! E jalnic.

Pe parcursul anului trecut de studii am văzut mai multe ştiri despre diferite seminare de orientare profesională, desfăşurate în toate regiunile ţării. Activităţi în care s-au băgat bani buni din granturi europene, plătindu-se moderatori, locaţii şi pauze de cafele. Să înţeleg că degeaba? Dacă iarăşi văd puhoaie de absolvenţi venind la “juridică” şi “economie”, dintre care doar nişte unităţi au şanse reale de angajare în virtutea mai multor circumstanţe: rude, pile şi, de ce nu, - în unele cazuri capacităţi deosebite.

La începutul lunii iunie curent am văzut cum la o librărie se descărcau volume întitulate “Admiterea-2014”. O camionetă plină cu nişte catastife mari şi groase de tipul Paginilor de aur. Probabil, după BAC-ul catastrofal cei care le-au editat au înţeles că au dat-o în bară şi oferta va depăşi cu mult cererea. De un interes am frunzărit cartea ca să aflu că în Moldova, pe lîngă drept şi economie, mai poate fi învăţată agricultură ecologică şi biotehnologii agricole. Or, dacă înţeleg eu corect, este vorba de ceva important azi pentru ţara noastră pentru a ridica satul şi gospodăria sătească. Îndrăznesc să întreb organizatorii cursurilor de orientare profesională din bani europeni: cum şi în ce mod i-au orientat pe elevi, de aceştia nu văd cu insistenţă unde sînt domeniile care ar putea deveni profitabile şi prestigioase acasă şi dau iama peste “palate din nisip"?

P.S. Nu pot explica de ce, dar sînt o mare pasionată de filme sau seriale poliţiste. Adeseori cînd le urmăresc mă gîndesc: practic toţi cei din distribuţie au o şcoală actoricească. Numai că rolurile sînt de-aşa natură că detectivul “supertare” care îi bate pe toţi răii şi obţine simpatia publicului este unul, iar restul apar doar în mici episoade, de cele mai dese ori sub forme cadaverice, scoşi din morgă, iar singurul text ce are atribuţie la ei este “victima a fost găsită noaptea, cu mai multe plăgi, din care au fost extrase trei tuburi de cartuşe de calibrul X”. Şi cînd te gîndeşti că toţi au mers la aceeaşi facultate cu aceleaşi vise, DAR…

Admiterea – 2014 abia a început. Deci, mai este timp ca absolvenţii să decidă ce rol îşi doresc în viaţă – cel al lui Hamlet sau al ospătarului acestuia.