Autor: Vlad LOGHIN

Gunter Verheugen, fostul comisar european pentru extindere pune pe seama funcţionarilor UE eşecul summitului de la Vilnius, dezlănţuirea crizei politice în Ucraina şi semnarea Acordului de asociere dintre RM şi UE.

Pentru fostul comisar european pentru extindere, Gunter Verheugen, după cum rezultă din propria lui prelegere ţinută săptămîna trecută la Chişinău, acum, principala preocupare nu reprezintă acţiunile RM pentru a se integra în UE, dar ce face Uniunea Europeană pentru ca RM să ajungă în UE. Pentru că, precizează dumnealui, spre deosebire de 2003, cînd a fost iniţiat parteneriatul estic, situaţia este cu totul diferită, este cu mult mai proastă.

Uniunea Europeană s-a pomenit într-o criză politică, într-o criză a încrederii, o criză a consensului politic. Doar o minoritate din cetăţenii UE mai cred că această comunitate europeană este benefică pentru ei. Trebuie să se întîmple ceva ieşit din comun ca să producă schimbare. Avem nevoie de o schimbare, în opinia lui, deoarece procesul de integrare europeană este unica modalitate de a ne securiza viitorul nostru, de a menţine pentru popoarele europene modul de viaţă existent, libertăţile, siguranţa şi prosperitatea. Or, lumea de mîine va fi una a concurenţei acerbe politice şi economice. În aceste condiţii, nici un stat de pe continent nu poate fi sigur că de unul singur va face faţă provocărilor globale.

Din păcate, a recunoscut fostul comisar european pentru extindere, politica de bună vecinătate şi de extindere la momentul de faţă nu este cea mai importantă problemă pe agenda UE. Însă, nu criza recentă este vinovată, precizează dumnealui. Politica de bună vecinătate şi de extindere şi-a pierdut din „luciul” ei încă în 2005, cînd în multe state membre UE au avut loc referendumuri privind constituţia europeană, care s-au soldat cu rezultate proaste. Deci, la timpul respectiv, trebuia găsit ţapul ispăşitor şi acesta a fost arătat cu degetul: politica de extindere.

În viziunea lui Gunter Verheugen, ideea unităţii europene nu poate fi monopolizată, privatizată de unul sau mai multe state, nici chiar UE nu deţine dreptul exclusiv asupra conceptului de unitate europeană. Ea aparţine tuturor ţărilor de pe continent, fie că este vorba de Portugalia, sau de Germania, de Franţa sau Moldova, ori alte stat de pe continent. Prin urmare, orice naţiune care doreşte să adere la UE, trebuie să aibă posibilitatea de a depune o cerere de aderare, cîtă vreme respectă condiţiile exigente care decurg din tratatele europene existente. Este de specificat, relevă fostul comisar european pentru extindere, că în 2003, cînd a fost adoptată politica de bună vecinătate, intenţia a fost nu de a institui o sală de aşteptare, un fel de anticameră pentru statele care aspiră la UE, ci o trambulină pentru acestea spre a ajunge în comunitatea europeană. Se avea în vedere că ţările incluse în politica de bună vecinătate, la finalizarea acestui parcurs, să aibă posibilitatea de aderare la UE.

Cu părere de rău, drept rezultat al acelei crize din 2005, constată fostul comisar european pentru extindere, noţiunea de bună vecinătate a fost schimonosită. În consecinţă, astăzi, nici politica de bună vecinătate, nici acordul de asociere şi nici cel de liber schimb nu mai asigură calitatea de membru UE.

Totuşi, Gunter Verheugen rămîne ferm, politica de bună vecinătate trebuie să aibă ca rezultat aderarea la UE. Doar în atare situaţie, spune acesta, este de aşteptat ca ţările partenere UE să parcurgă transformări dureroase, să realizeze reforme politice adînci spre a atinge standardele necesare. Or, explică dumnealui, dacă naţiunea ce aspiră la integrarea europeană vede, realizează că este aşteptată în familia statelor UE, atunci ea va face totul ce-i stă în puteri pentru a atinge standardele comunitare. Rezultă că statul partener trebuie să aibă încredere în perspectiva europeană. Din păcate, constată Gunter Verheugen, ţările incluse în politica de bună vecinătate, printre care şi Republica Moldova, au fost lipsite de perspectiva aderării la UE, ceea ce reprezintă o greşeală fatală, de neiertat comisă de funcţionarii Uniunii Europene.

Anume lipsirea ţărilor din parteneriatul estic de perspectiva aderării la UE a fost una din cauzele principale ale eşecului summit-ului de la Vilnius, marcat de refuzul Ucrainei de a semna Acordul de asociere şi ale crizei actuale din ţara vecină cu noi, a remarcat deschis, tranşant Verheugen. El chiar nu înţelege de ce negociatorii UE au respins articolul 42 din Tratatul european, care oferă dreptul statelor de a pretinde la dreptul la aderare fără excepţii. Greşeala fundamentală a funcţionarilor europeni care au negociat cu Ucraina, în opinia lui Verheugen, care, pe cînd era comisar european pentru extindere, a negociat şi a contribuit la aderarea a 10 state la UE, a fost decizia de a nu face promisiuni ucrainenilor din perspectiva aderării la UE.

Mai apoi, evidenţiază fostul demnitar european, UE a făcut exces de zel în cazul Timoşenko, condiţionînd aderarea Ucrainei la UE de eliberarea acesteia din închisoare. El mai precizează că Ianukovici nu avea cum să îndeplinească această condiţie a UE, deoarece aceasta ar fi însemnat să cedeze de bună voie puterea Iuliei Timoşenko. A fost o abordare foarte naivă din partea negociatorilor UE, conchide fostul comisar european pentru extindere.

Este şi vina Germaniei, patria lui Verheugen. Pentru că, potrivit spuselor lui, creştinii democraţi germani o dădeau pe această doamnă, ex-premier ucrainean, drept simbol al democraţiei şi libertăţii. S-a dovedit o mare eroare, crede acesta, să sacrifici interesele pe termen lung ale UE şi ale Ucrainei de dragul unei singure persoane. Cu atît mai puţin, subliniază acesta, dînsa nu este tocmai o icoană, un far al democraţiei şi libertăţii. Tocmai Iulia Timoşenko, afirmă fostul comisar european pentru extindere, este responsabilă de eşecul revoluţiei orange din această ţară. Guvernul condus de această doamnă nu a dat rezultatele pe care le aştepta populaţia ţării. Mai mult ca atît, UE nu a spus că Timoşenko este nevinovată, ci doar s-a împotrivit justiţiei selective.

În fine, Gunter Verheugen este de părere că UE a subestimat problemele economice ale Ucrainei, care s-au acutizat anul trecut, ceea ce i-a permis lui Vladimir Putin să exercite presiune asupra acestei ţări şi să submineze poziţia Uniunii Europene.

Ce lecţii ar putea trage Republica Moldova după eşecul Ucrainei? În primul rînd, fostul comisar european pentru extindere ne recomandă să obţinem un consens politic naţional general privind orientarea strategică a Moldovei, în sensul că majoritatea covîrşitoare a populaţiei ţării trebuie să agreeze vectorul european. Or, în opinia dumnealui, UE are nevoie de o atmosferă de stabilitate în Moldova. Nu este acceptabil că după fiecare rundă de alegeri parlamentare ţara să-şi schimbe orientarea politică, ne lămureşte Verheugen. Comunitatea europeană nu stabileşte relaţii de parteneriat cu un guvern, ci cu ţara, pune punctul pe i unul dintre cei mai mari experţi şi animatori ai integrării europene.

Pentru a evita divizarea populaţiei ţării noastre după criterii politice, de ordin extern, Gunter Verheugen propune ca autorităţile RM să eficientizeze comunicarea cu cetăţenii, ca să le explice amănunţit ce reprezintă Acordul de asociere şi de liber schimb cu UE, care este importanţa, avantajul acestora pentru viaţa lor şi a ţării. De asemenea, acestea trebuie să le vorbească oamenilor despre semnificaţia acordului de liberalizare a vizelor. Or, procesul de integrare europeană are nevoie de o susţinere masivă din partea populaţiei.